DECIZIE Nr. 204 din 14 aprilie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 lit.
a) si b) si a celor ale art. 25 pct. B lit. b) din Ordonanta Guvernului nr.
3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 539 din 24 iunie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 19 lit. a) si b) si a celor ale art. 25 pct. B lit. b) din
Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata, exceptie
ridicata de Societatea Comerciala "Prodplast" - S.A. in Dosarul nr.
7.567/CA/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a civila, conflicte de
munca si litigii de munca.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare
a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca inadmisibila. Se arata ca Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 a fost abrogata
prin mai multe acte normative consecutive, iar prevederile Codului fiscal,
ultimul act normativ abrogator, nu a mai preluat dispozitiile criticate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 19 noiembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
7.567/CA/2004, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a civila, conflicte de
munca si litigii de munca a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 lit. a) si b) si a celor ale art.
25 pct. B lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "Prodplast" - S.A. intr-o cauza avand ca obiect
solutionarea cererii de anulare a unei decizii emise de Directia Generala a
Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca
dispozitiile art. 19 lit. a) si b) si ale art. 25 pct. B lit. b) din Ordonanta
Guvernului nr. 3/1992 contravin prevederilor "art. 136 alin. (1) din
Constitutia Romaniei [devenit art. 137 alin. (1) dupa republicare], care
stabilesc ca formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor
financiare ale statului se reglementeaza prin lege".
Se sustine totodata ca, "desi in textele Ordonantei Guvernului nr.
3/1992 [...] se prevad o serie de norme generale privind organizarea, baza de
impunere, cotele de impozitare, regimul deducerilor si obligatiile platitorilor
TVA, acestea sunt in totala contradictie cu dispozitiile Hotararii Guvernului
nr. 768 din 20 noiembrie 1992 privind documentele legale folosite de agentii
economici ca formulare privind aplicarea TVA, precum si cu prevederile art. 6
alin. (2) ale Legii nr. 82/1991, ale pct. 66 lit. b) alin. 2 din Regulamentul
de aplicare a Legii contabilitatii, aprobat prin Hotararea Guvernului nr.
704/1993, si, nu in ultimul rand, [cu cele ale] art. 2 din Ordinul ministrului
finantelor nr. 425/1998 si art. 4 alin. (6) lit. m) din Ordonanta Guvernului
nr. 70/1994, completata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
217/1999".
Autorul exceptiei arata, de asemenea, ca prevederile criticate "nu
indeplinesc conditia impusa de art. 137 din Constitutia Romaniei, in sensul ca
nu se explica in mod concret ce anume inseamna sintagma "documente legal
aprobate" in contextul aplicarii situatiei expres prevazute de
dispozitiile art. 25 pct. B lit. b)".
Se apreciaza totodata ca dispozitiile criticate sunt neconstitutionale si
in raport cu "art. 41 alin. (7) din Constitutia Romaniei [devenit art. 44
alin. (1) si (8) din Constitutie, republicata], [...] potrivit carora
<<Statul asigura protectia proprietatii private, averea dobandita licit
neputand fi confiscata, iar caracterul licit al dobandirii se
prezuma>>". Autorul exceptiei considera ca, "prin masurile
abuzive luate de organele statului avand la baza un act normativ inform, incomplet,
se poate considera ca aceasta stare de lucruri este o imixtiune a statului, a
legiuitorului roman in activitatea comerciala a firmei, lovindu-se direct in
averea dobandita licit, incalcandu-se in final acest drept constitutional
fundamental al garantarii si protectiei proprietatii private".
Totodata, autorul exceptiei invoca si incalcarea dispozitiilor art. 51 din
Constitutie [text abrogat si preluat de art. 1 alin. (5) din Constitutie,
republicata], care proclama suprematia Constitutiei si obligatia respectarii
sale si a legilor.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a civila, conflicte de munca si
litigii de munca considera ca exceptia este neintemeiata, "intrucat ceea
ce se critica este o pretinsa lacuna a legii, or, Curtea Constitutionala nu se
poate substitui legiuitorului in sensul completarii legislatiei".
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila.
In argumentarea acestui punct de vedere se arata, referitor la invocarea
"art. 51 din Constitutia Romaniei din 1991, [...] ca acest text al Legii
fundamentale a fost abrogat expres conform dispozitiilor art. I pct. 29 din
Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003".
In legatura cu ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate prin raportare
la celelalte dispozitii constitutionale, Guvernul precizeaza ca Ordonanta
Guvernului nr. 3/1992 "a fost abrogata expres prin dispozitiile art. 37
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea
adaugata, cu modificarile ulterioare, care, la randul ei, a fost abrogata
expres prin dispozitiile art. 40 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe
valoarea adaugata, republicata, aceasta fiind abrogata expres prin prevederile
art. 298 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si
completarile ulterioare". Totodata, Guvernul arata ca "Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, nu a
preluat prevederile art. 25 pct. B lit. b) si ale art. 19 lit. a) si b) din
Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata, republicata,
cu modificarile si completarile ulterioare".
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
inadmisibila, intrucat prevederile criticate au fost abrogate prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 17/2000. Totodata, aceasta ordonanta de urgenta a fost
abrogata de Legea nr. 345/2002, care, la randul sau, a fost abrogata de art.
298 alin. (1) pct. 8 din Codul fiscal.
Fata de faptul ca textele de lege criticate pentru neconstitutionalitate au
fost abrogate, Avocatul Poporului considera ca "sunt incidente prevederile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora Curtea Constitutionala
se pronunta numai asupra exceptiilor de neconstitutionalitate care au ca obiect
dispozitii din legi sau ordonante in vigoare".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata
urmatoarele:
Obiectul exceptiei, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile
art. 19 lit. a) si b) si ale art. 25 pct. B lit. b) din Ordonanta Guvernului
nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata, aprobata si modificata prin Legea
nr. 130/1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 338 din
30 decembrie 1992, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
288 din 12 decembrie 1995, ulterior modificata prin Ordonanta Guvernului nr.
34/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 216 din 28
august 1997.
Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 a fost abrogata prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adaugata, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 113 din 15 martie 2000, aprobata
cu modificari si completari prin Legea nr. 547/2001, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 676 din 25 octombrie 2001.
La data intocmirii Notei de constatare nr. 15.274 din 31 iulie 2001, care a
generat litigiul in cauza, erau in vigoare dispozitiile Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 17/2000, care au preluat dispozitiile criticate ale Ordonantei
Guvernului nr. 3/1992, cu aceeasi numerotare si un continut asemanator.
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 17/2000 si Legea nr. 547/2001 de
aprobare cu modificari si completari a acesteia au fost abrogate prin Legea nr.
345/2002 privind taxa pe valoarea adaugata, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 371 din 1 iunie 2002.
Legea nr. 345/2002 a fost abrogata prin art. 298 alin. (1) pct. 8 din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, modificata si completata prin
Ordonanta Guvernului nr. 83/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 793 din 27 august 2004, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 494/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
1.092 din 24 noiembrie 2004.
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, intrata in vigoare la 1 ianuarie
2004, cu modificarile si completarile ulterioare, a reglementat, intr-o forma
si un continut cu totul diferite, problema deducerii taxei pentru persoanele
impozabile cu regim mixt si pe cea a emiterii facturilor fiscale, astfel cum
rezulta din examinarea comparativa a textelor respective.
Din analiza noului continut al reglementarilor cuprinse in Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare,
Curtea constata ca acesta difera in mod substantial de prevederile criticate
cuprinse in actele normative mentionate, abrogate, astfel ca nu se poate
considera ca aceste prevederi au fost preluate, in principiu, in noua
reglementare.
Curtea Constitutionala a stabilit, in jurisprudenta sa, in aplicarea
dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca in situatia in care,
pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, intervine o modificare
a dispozitiilor legale criticate, exceptia este admisibila, cu conditia ca, in
principiu, dispozitiile legale modificate sa fie aceleasi.
Intrucat, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea
Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor
judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante in
vigoare, Curtea constata ca, in cauza, textele criticate au fost abrogate,
astfel ca in temeiul dispozitiilor alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila.
Potrivit considerentelor expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 19 lit. a) si b) si a celor ale art. 25 pct. B lit. b) din
Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata, exceptie
ridicata de Societatea Comerciala "Prodplast" - S.A. in Dosarul nr.
7.567/CA/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a civila, conflicte de
munca si litigii de munca.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 aprilie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta