DECIZIE Nr. 203 din 29 noiembrie 1999
referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. f)
din Legea privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca
politie politica
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 603 din 9 decembrie 1999
In temeiul art. 144 lit. a) din Constitutie si al art. 17 din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata,
Curtea Suprema de Justitie a solicitat Curtii Constitutionale, la data de 2
noiembrie 1999, sa se pronunte asupra constitutionalitatii Legii privind
accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica,
lege adoptata de Camera Deputatilor si de Senat in sedinta din 20 octombrie
1999. Sesizarea Curtii Constitutionale s-a hotarat in conformitate cu
dispozitiile art. 26 lit. d) din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993,
republicata, in sedinta din 2 noiembrie 1999 a Sectiilor Unite ale Curtii
Supreme de Justitie, prin votul unanim al celor 47 de membri prezenti din
totalul de 60 de membri ai Curtii.
Sesizarea de neconstitutionalitate constituie obiectul Dosarului Curtii
Constitutionale nr. 215A/1999.
In sesizare se arata ca prevederile din legea criticata, prin care se
restrange sfera persoanelor despre care se pot cere informatii privind
calitatea de agent al securitatii, incalca dispozitiile art. 31 alin. (1) din
Constitutie referitoare la neingradirea dreptului persoanei de a avea acces la
orice informatie de interes public, avand in vedere cele ce urmeaza:
In expunerea de motive a legii se prevede ca cetatenii sunt indreptatiti la
accesul la propriul dosar si la deconspirarea securitatii, pentru ca
"puterea comunista instaurata in Romania incepand cu data de 6 martie 1945
a exercitat, in special, prin organele securitatii statului, ca politie
politica, o permanenta teroare impotriva cetatenilor tarii, drepturilor si
libertatilor lor fundamentale". Conform prevederilor alin. (1) al art. 1
din legea criticata "Orice cetatean roman sau cetatean strain care dupa
1945 a avut cetatenie romana are dreptul de acces la propriul dosar intocmit de
organele securitatii, ca politie politica. Acest drept se exercita la cerere si
consta in studierea nemijlocita a dosarului, eliberarea de copii de pe actele
dosarului si de pe inscrisurile doveditoare despre cuprinsul dosarului",
iar potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, "[...] persoana, subiect al
unui dosar din care rezulta ca a fost urmarita de organele securitatii
statului, are dreptul, la cerere, sa afle identitatea agentilor de securitate
si a colaboratorilor, care au contribuit cu informatii la completarea acestui
dosar". Prin urmare, se arata in continuarea sesizarii Curtii Supreme de
Justitie, dispozitiile art. 1 din lege consacra doua drepturi, si anume: primul
consta in dreptul de acces la propriul dosar intocmit de organele securitatii
statului, ca politie politica, iar cel de-al doilea se refera la dreptul
persoanei ca, la cererea sa, sa afle identitatea agentilor de securitate si a
colaboratorilor care au contribuit cu informatii la completarea dosarului
privind persoana care a fost subiect al urmaririi de catre organele securitatii
statului. Un al treilea drept este recunoscut prin dispozitiile art. 2,
potrivit carora: "Pentru a asigura dreptul de acces la informatiile de
interes public, orice cetatean roman cu domiciliul in tara sau in strainatate,
precum si presa scrisa si audiovizuala, partidele politice, organizatiile
neguvernamentale legal constituite, autoritatile si institutiile publice au
dreptul de a fi informate, la cerere, in legatura cu calitatea de agent sau de
colaborator al organelor securitatii, ca politie politica, a persoanelor care
ocupa sau candideaza pentru a fi alese ori numite [...]" in diferite
demnitati sau functii. In continuarea acestui alineat sunt enumerate, de la
lit. a) la lit. z), demnitatile sau functiile carora le sunt aplicabile
prevederile sale, incepand cu Presedintele Romaniei, deputatii, senatorii si
membrii Guvernului, fiind apoi cuprinse "demnitatii, functii de conducere
si de executie din toate autoritatile publice, din administratia publica,
autoritatea judecatoreasca, practic din toate segmentele societatii, inclusiv
organizatii neguvernamentale, sindicate, asociatii profesionale si altele
asemanatoare". Din aceasta enumerare sunt insa omise functiile de
lucratori operativi ai serviciilor de informatii. Intrucat, conform legii
supuse controlului de constitutionalitate, referitor la serviciile secrete de
informatii interne si externe si la Serviciul de Protectie si Paza, se pot cere
relatii in legatura cu faptul daca au avut calitatea de agent sau de
colaborator al organelor securitatii numai in privinta directorului acestor servicii
si a adjunctilor sai, este evident ca, prin omiterea posibilitatii de a se cere
informatii si in privinta celorlalti lucratori ai acestor servicii, se infrang
prevederile mentionate ale art. 31 alin. (1) din Constitutie. Aceasta omisiune
reprezinta o restrangere a sferei persoanelor despre care se pot cere
informatii in sensul daca au fost agenti sau colaboratori ai securitatii. Sunt
exceptati de la aplicarea prevederilor art. 2 din lege lucratorii operativi din
serviciile secrete, care, in parte, au constituit politia politica ce a adus
atingere drepturilor si libertatilor cetatenilor. Se mai arata ca sunt
exceptati "si ofiterii din serviciul de informatii al Ministerului
Apararii Nationale", iar in acest mod categorii importante de persoane
care au constituit politia politica si au atentat la drepturile si la
libertatile cetatenilor "pot sa ocupe azi, in Romania, orice demnitate si
functie, fara a se putea cunoaste situatia lor din trecut ca agent sau
colaborator". Se afirma ca "tocmai ingradirea prin lege a dreptului
de a cere informatii despre lucratorii din serviciile de informatii ar afecta
siguranta nationala, pentru ca astfel de persoane nu ar mai prezenta garantii
de lealitate, fiind totodata susceptibile de a fi manevrate sau santajate
pentru unele fapte din trecut de catre fosti agenti sau colaboratori ai
securitatii, ceea ce le-ar impiedica sa-si indeplineasca atributiile de
serviciu la nivelul cerintelor. Mai mult, ar fi posibil ca, prin necunoasterea
unor astfel de persoane, aflate inca in serviciile speciale, sa se refaca
retelele subterane care, in anumite conditii, ar putea pune in primejdie
siguranta nationala".
In baza art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, sesizarea
formulata de Curtea Suprema de Justitie a fost comunicata presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, spre a-si putea exprima punctele
de vedere asupra obiectiei de neconstitutionalitate.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, considera ca
sesizarea nu este intemeiata, deoarece:
Dispozitiile art. 1 si 2 din Legea privind accesul la propriul dosar si
deconspirarea securitatii ca politie politica au fost interpretate gresit prin
sesizare, in sensul ca o anumita persoana sau un grup de persoane care sunt
lucratori operativi ai serviciilor de informatii ar putea fi exceptate de la
deconspirare ca agent sau colaborator al organelor securitatii, ca politie
politica, pe motiv ca la art. 2 lit. f) sunt precizati doar "directorul si
adjunctii Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe,
Serviciului de Protectie si Paza si Serviciului de Telecomunicatii
Speciale". Aceasta pentru ca, "potrivit art. 1 din lege, care face
obiectul sesizarii, orice cetatean roman sau cetatean strain care dupa 1945 a
avut cetatenie romana are dreptul de acces la propriul dosar intocmit de
organele securitatii, ca politie politica. [...] Totodata persoana in cauza are
dreptul, tot la cerere, sa afle identitatea agentilor de securitate si a
colaboratorilor care au contribuit cu informatii la completarea dosarului
sau". De acelasi drept beneficiaza si sotul supravietuitor, precum si
rudele pana la gradul al doilea ale persoanei defuncte, daca persoana in cauza
nu a dispus altfel. De asemenea, persoana care are acces la propriul dosar isi
poate exercita dreptul personal sau prin reprezentanti cu procura speciala. Se
mai arata ca autorul sesizarii a interpretat gresit si textul alin. (1) al art.
31 din Constitutie, intrucat, oricat de larga ar fi interpretarea acestui
alineat, conform caruia "Dreptul persoanei de a avea acces la orice
informatie de interes public nu poate fi ingradit", el nu poate fi totusi
scos de sub incidenta prevederilor alin. (3), potrivit carora "Dreptul la
informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau
siguranta nationala". Avand in vedere ambele texte constitutionale,
legiuitorul a reglementat prin dispozitiile cuprinse la art. 2 al legii
criticate "dreptul de acces la informatii de interes public, astfel incat
nici una dintre persoanele care ocupa sau candideaza spre a fi numite ori alese
in demnitatile sau functiile publice enumerate la lit. a) - z) sa nu o poata
face fara posibilitatea de informare a opiniei publice". Mai mult decat
atat, dispozitiile art. 3 din legea criticata obliga aceleasi persoane sa faca
o declaratie autentica, pe propria raspundere, potrivit legii penale,
"privind apartenenta sau neapartenenta ca agent sau colaborator al
organelor de securitate, ca politie politica". Aceasta obligatie priveste
si persoanele care la data intrarii in vigoare a legii exercita demnitatile sau
functiile enumerate la art. 2. Se mai arata ca nu poate constitui un motiv de
neconstitutionalitate problema daca, in enumerarea de la art. 2 lit. a) - z),
sunt cuprinse toate demnitatile sau functiile de interes public, intrucat o
enumerare, oricat de vasta, nu poate fi exhaustiva. In activitatea sa de
reglementare juridica legiuitorul a inteles "ca notiunea de informatii de
interes public priveste colaborarea cu securitatea numai a anumitor persoane
care prin functiile pe care le detin fac ca aceste informatii sa fie de ordin
public". Legea privind accesul la propriul dosar si deconspirarea
securitatii ca politie politica nu contravine dispozitiilor art. 31 alin. (1)
din Constitutie, deoarece legiuitorul constituant a distins intre
"informatiile de orice fel" si "orice informatie de interes
public", pe de o parte, si informatiile care "nu trebuie sa
prejudicieze mijloacele de protectie a tinerilor sau siguranta nationala",
pe de alta parte. In plus, se mai precizeaza ca "nu toate informatiile
sunt publice, iar legiuitorul poate stabili prin lege care sunt publice, urmand
ca accesul la acestea sa nu poata fi ingradit". De asemenea, in punctul de
vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se mai arata ca autorul sesizarii a
interpretat dispozitiile art. 31 alin. (1) din Constitutie fara sa tina seama
ca "neingradirea are in vedere numai informatii de interes public".
Or, pentru ca interpretarea sa fie corecta, ea trebuie sa se faca prin coroborarea
dispozitiilor constitutionale aflate in corelatie. Legiuitorul a inteles sa
delimiteze sfera informatiilor publice de acele informatii care nu intra in
aceasta categorie. Astfel, la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind
siguranta nationala a Romaniei se prevede ca "Nici o persoana nu are
dreptul sa faca cunoscute activitati secrete privind siguranta nationala,
prevalandu-se de accesul neingradit la informatii, de dreptul la difuzarea
acestora si de libertatea de exprimare a opiniilor". De asemenea, la art.
9 alin. (2) din Legea nr. 1/1998 privind organizarea si functionarea
Serviciului de Informatii Externe se prevede ca in activitatea Serviciului de
Informatii Externe are caracter de secret de stat", iar art. 19 din
aceeasi lege stabileste ca "Personalul Serviciului de Informatii Externe
isi desfasoara activitatea deschis sau acoperit, in raport cu nevoile de
realizare a sigurantei nationale. Serviciul de Informatii Externe asigura
protectia si incadrarea in munca a cadrelor militare si a salariatilor civili
care, lucrand acoperit, sunt deconspirate in imprejurari care exclud culpa
acestora".
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca obiectia de
neconstitutionalitate este nefondata, aratand, in esenta, ca din analiza
sesizarii de neconstitutionalitate rezulta ca textul Legii privind accesul la
propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica este considerat
a fi "neconstitutional nu prin prevederile pe care le contine, ci prin
absenta din aceasta a unor dispozitii referitoare la unele categorii de
persoane in legatura cu a caror calitate de agent sau de colaborator al
organelor securitatii oricine ar trebui sa aiba dreptul de a fi informat".
Suplinirea acestei omisiuni ar presupune introducerea in textul legii a unor noi
prevederi, ceea ce "nu se poate realiza insa pe calea controlului
constitutionalitatii, intrucat Curtea Constitutionala nu poate completa
dispozitiile legale prin adaugarea unui nou text". Se invoca, in acest
sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 70 din 5 mai
1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 221 din 19 mai
1999. De altfel, se arata in continuare, "sesizarea nu priveste probleme
de constitutionalitate, intrucat nu se afirma ca prevederile existente in
textul legii ar fi contrare dispozitiilor constitutionale, ci oportunitatea
largirii sferei categoriilor de persoane prevazute la art. 2 din aceasta".
Totodata, in acelasi punct de vedere se mai arata ca "in textul art. 2 din
legea mentionata se enumera doar unele categorii de persoane care ocupa functii
publice, in timp ce functiile lucratorilor operativi din serviciile secrete nu
fac parte din aceasta categorie, ele avand un caracter secret. Exercitiul
drepturilor sau al libertatilor poate fi restrans prin lege, daca se impune
pentru cazurile prevazute la art. 49 alin. (1) din Constitutie, printre care se
numara si siguranta nationala. Or, deconspirarea activitatii pe care o
desfasoara in prezent lucratorii operativi din cadrul serviciilor secrete ar pune
in pericol siguranta nationala".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
Potrivit dispozitiilor art. 5 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea
Constitutionala a solicitat informari din partea Serviciului Roman de Informatii
si a Serviciului de Informatii Externe cu privire la pozitia acestora fata de
continutul obiectiei de neconstitutionalitate formulate de Curtea Suprema de
Justitie.
In consideratiile Serviciului Roman de Informatii, cuprinse in Adresa nr.
4.177 din 17 noiembrie 1999, semnata de directorul acestei institutii, se
apreciaza, in esenta, ca Legea privind accesul la propriul dosar si
deconspirarea securitatii ca politie politica este in concordanta cu
prevederile Constitutiei. Dupa ce se arata ca, in prezent, Serviciul Roman de
Informatii, care nu are nici o legatura cu fosta securitate, dispune de cadre a
caror varsta medie este sub 36 de ani, fiind din acest punct de vedere cel mai
tanar serviciu de informatii din Europa, se precizeaza ca "dezvaluirea calitatii
anterioare a acestora de foste cadre ale securitatii echivaleaza, implicit, cu
dezvaluirea statutului lor actual, iar consecintele imediate, precum si
riscurile generate ar fi considerabile", astfel incat "o asemenea
prevedere a legii ar constitui o atingere adusa implicit sigurantei
nationale". Or, potrivit art. 31 alin. (3) din Constitutie, "Dreptul
la informatie nu trebuie sa prejudicieze [...] siguranta nationala". Se
mai arata ca, de altfel, art. 17 alin. (2) din legea criticata ca fiind neconstitutionala
stabileste ca vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a
III-a, "datele de identitate, inclusiv numele conspirative si functiile
detinute, ale ofiterilor si subofiterilor de securitate, activi sau acoperiti,
implicati in activitati de politie politica". De aceea ramane, indirect,
fara obiect sustinerea potrivit careia lucratorii activi din serviciile secrete
nu ar fi fost inclusi printre categoriile despre care se pot da informatii
referitoare la apartenenta la securitate ca politie politica.
Serviciul de Informatii Externe, prin Adresa nr. 6.407 din 26 noiembrie
1999, semnata de directorul institutiei, apreciaza ca sesizarea de
neconstitutionalitate a Curtii Supreme de Justitie nu este intemeiata. In
esenta, se arata ca omiterea din lista prevazuta la art. 2 din lege a
posibilitatii de a se cere informatii si pentru lucratorii operativi ai
serviciilor de informatii cu privire la calitatea acestora de agent sau de
colaborator al organelor securitatii nu incalca dispozitiile art. 31 alin. (1)
din Constitutie. In acest sens se argumenteaza ca atat cadrele militare, cat si
salariatii civili din serviciile romane de informatii nu pot fi considerati ca
avand calitatea de persoane publice, dupa cum nici identitatea acestora nu
poate fi asimilata cu informatia de interes public, si aceasta chiar daca nu
intregul personal al Serviciului de Informatii Externe lucreaza sub acoperire.
De altfel, o astfel de situatie este comuna tuturor serviciilor de informatii
straine. In plus, conform art. 31 alin. (3) din Constitutie, dreptul la
informatie nu trebuie sa prejudicieze siguranta nationala.
Pe de alta parte, deconspirarea sau mediatizarea personalului unui serviciu
de informatii conduce la afectarea capacitatii sale de a-si indeplini scopul
pentru care a fost creat. Se mai arata, de asemenea, ca din dispozitiile unor
legi organice rezulta ca identitatea lucratorilor serviciilor romane de
informatii nu constituie informatie de interes public in intelesul art. 31
alin. (1) din Constitutie. In acest sens sunt citate dispozitiile art. 10 din
Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei, ale art. 31 din Legea
nr. 191/1998 privind organizarea si functionarea Serviciului de Protectie si
Paza, ale art. 28 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea
Serviciului Roman de Informatii, ale art. 9 alin. (2) si ale art. 19 alin. (1)
din Legea nr. 1/1998 privind organizarea si functionarea Serviciului de
Informatii Externe, precum si prevederile unor proiecte de lege. Tot astfel se
argumenteaza ca scopul legii criticate, care este de deconspirare a securitatii
ca politie politica, este realizat prin diverse prevederi ale acesteia, asa cum
sunt cele cuprinse in art. 1 alin. (1) si (2), art. 3 alin. (1), art. 15 alin.
(2) si in art. 18. In sfarsit, se apreciaza ca prin sesizarea de
neconstitutionalitate "se introduce o prezumtie de vinovatie colectiva cu
privire la aceasta categorie de persoane ca urmare a locului si perioadei de
munca, fapt ce constituie o incalcare a unui principiu fundamental al
dreptului, si anume prezumtia de nevinovatie".
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand obiectia de neconstitutionalitate formulata de Curtea Suprema de
Justitie, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si
Guvernului, consideratiile Serviciului Roman de Informatii si ale Serviciului
de Informatii Externe, raportul judecatorului-raportor, dispozitiile Legii
privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie
politica, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine
urmatoarele:
In temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea
Constitutionala este competenta sa solutioneze obiectia de neconstitutionalitate,
pentru solutionarea careia a fost sesizata cu respectarea prevederilor art. 144
lit. a) din Constitutie si ale art. 17 din Legea nr. 47/1992, republicata.
1. Curtea Constitutionala observa ca, prin sesizare, sub aspect formal, se
solicita examinarea constitutionalitatii, in integralitate, a Legii privind
accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica. Cu
toate acestea, din continutul sesizarii rezulta ca este considerata
neconstitutionala exclusiv dispozitia legala conform careia se pot cere
informatii, in sensul daca au avut calitatea de agent sau de colaborator al
securitatii, numai despre directorii si adjunctii acestora din cadrul
Serviciului Roman de Informatii, al Serviciului de Informatii Externe, al
Serviciului de Protectie si Paza si al Serviciului de Telecomunicatii Speciale,
fiind astfel exceptati implicit "ceilalti lucratori operativi ai acestor
servicii". De asemenea, in sesizare se mai arata ca sunt exceptati de la
posibilitatea de a se obtine informatii despre fosta lor calitate de agent sau
de colaborator al organelor securitatii "si ofiterii din serviciul de
informatii al Ministerului Apararii Nationale" (Directia generala de
informatii a Ministerului Apararii Nationale, conform titulaturii din
reglementarile in vigoare).
Asa fiind, Curtea constata ca, prin sesizare, sunt vizate ca fiind
neconstitutionale dispozitiile cuprinse in art. 2 lit. f) din legea criticata,
care au urmatorul cuprins: "Pentru a asigura dreptul de acces la informatiile
de interes public, orice cetatean roman cu domiciliul in tara sau in
strainatate, precum si presa scrisa si audiovizuala, partidele politice,
organizatiile neguvernamentale legal constituite, autoritatile si institutiile
publice au dreptul de a fi informate, la cerere, in legatura cu calitatea de
agent sau de colaborator al organelor securitatii, ca politie politica, a
persoanelor care ocupa sau candideaza pentru a fi alese ori numite in
urmatoarele demnitati sau functii: [...]
f) directorul si adjunctii sai la Serviciul Roman de Informatii, Serviciul
de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza si Serviciul de
Telecomunicatii Speciale".
De aceea Curtea va proceda la controlul de constitutionalitate numai cu
privire la aceste dispozitii legale.
2. Curtea retine ca, prin sesizare, in esenta, este considerata ca fiind
neconstitutionala "omiterea posibilitatii de a se cere informatii si
pentru ceilalti lucratori operativi ai acestor servicii", in sensul daca
au avut calitatea de agent sau de colaborator al organelor securitatii,
omisiune prin care s-ar infrange dispozitiile art. 31 alin. (1) din
Constitutie, potrivit carora "Dreptul persoanei de a avea acces la orice
informatie de interes public nu poate fi ingradit."
Examinand cauza sub acest aspect, Curtea constata ca, in realitate, nu se
pune problema unei omisiuni de reglementare, ci aceea a unei optiuni a
legiuitorului in privinta sferei categoriilor de persoane pentru care sunt
prevazute dreptul de a se cere si obligatia de a se comunica informatii
referitoare la calitatea de agent sau de colaborator al organelor securitatii.
De aceea, pentru a se stabili daca aceasta optiune a legiuitorului incalca
ori nu prevederile Constitutiei, sesizarea de neconstitutionalitate ce face obiectul
prezentei cauze urmeaza sa fie analizata pe fond, prin raportarea dispozitiilor
legale criticate la norma constitutionala considerata ca fiind nesocotita.
3. Examinand dispozitiile art. 2 lit. f) din Legea privind accesul la
propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica, despre care se
arata in sesizare ca ingradeste dreptul de acces la informatii referitoare la
calitatea de agent sau de colaborator al organelor securitatii a unor categorii
de persoane, Curtea constata ca aceste dispozitii nu incalca prevederile art.
31 alin. (1) din Constitutie, astfel cum rezulta din urmatoarele considerente:
a) Posibilitatea de a cere informatii cu privire la eventuala calitate de
agent sau de colaborator al organelor securitatii a lucratorilor operativi din
serviciile secrete presupune, inainte de toate, cunoasterea identitatii
acestora. Nu furnizarea de informatii privind calitatea de agent sau de
colaborator al organelor fostei securitati, ci divulgarea identitatii cadrelor
actualelor servicii de informatii trebuie considerata ca fiind de natura sa
puna in primejdie siguranta nationala. In aceste conditii, este atributul
conducerilor serviciilor de informatii sa isi indeplineasca, sub controlul
autoritatilor prevazute de lege, obligatia legala de a cerceta activitatea din
trecut a cadrelor pe care le mentin sau pe care le incadreaza in functii
operative.
Sub acest aspect prevederile art. 31 alin. (1) din Constitutie, invocate in
cuprinsul sesizarii de neconstitutionalitate, trebuie interpretate in corelare
cu cele ale alin. (3) al aceluiasi articol, potrivit carora "Dreptul la
informatie nu trebuie sa prejudicieze [...] siguranta nationala".
In lumina prevederilor art. 20 alin. (1) din Constitutie Curtea
Constitutionala retine, de asemenea, ca art. 31 alin. (3) din legea
fundamentala este, de altminteri, in consens cu prevederile art. 10 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
prevederi referitoare la libertatile de exprimare, de opinie si de a primi sau
de a comunica informatii si care, la pct. 2, stabilesc: "Exercitarea
acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa
unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care
constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea
nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si
prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia
reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de
informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea
puterii judecatoresti."
b) De altfel, Curtea retine ca, potrivit prevederilor art. 49 alin. (1) din
Constitutie, exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans,
daca restrangerea se face prin lege si daca aceasta se impune, printre altele,
pentru "apararea sigurantei nationale", iar conform prevederilor
alin. (2) al aceluiasi articol, "Restrangerea trebuie sa fie proportionala
cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a
libertatii."
Din perspectiva acestor texte constitutionale Curtea constata ca legea
criticata nu aduce atingere existentei dreptului de acces la informatii de
interes public, ci doar restrange exercitiul acestuia.
Aceasta restrangere a exercitiului dreptului - care este realizata prin
lege si care are ca scop apararea sigurantei nationale - este, de asemenea,
proportionala cu situatia care a determinat-o.
Caracterul proportional rezulta din aceea ca, in realitate, posibilitatea
de a se obtine date si despre personalul actualelor servicii de informatii este
exclusa numai in conditiile reglementate de art. 2 din lege, conditii in care
ar putea fi prejudiciata siguranta nationala. In schimb, alte dispozitii ale
aceleiasi legi prevad totusi posibilitatea de a se aduce la cunostinta publica,
in alte conditii, eventuala calitate de agent sau de colaborator al organelor
securitatii si a lucratorilor incadrati in actualele servicii de informatii.
Astfel, in alin. (2) al art. 1 din lege se prevede: "Totodata
persoana, subiect al unui dosar din care rezulta ca a fost urmarita de organele
securitatii statului, are dreptul, la cerere, sa afle identitatea agentilor de
securitate si a colaboratorilor, care au contribuit cu informatii la
completarea acestui dosar", iar potrivit prevederilor alin. (3) al art. 1,
de aceleasi drepturi "beneficiaza sotul supravietuitor si rudele pana la
gradul al doilea inclusiv ale persoanei decedate, in afara de cazul in care
aceasta a dispus altfel." In plus, art. 17 alin. (2) din lege prevede:
"Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii va publica in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a, datele de identitate, inclusiv
numele conspirative si functiile detinute, ale ofiterilor si subofiterilor de
securitate, activi sau acoperiti, implicati in activitati de politie
politica."
c) Curtea Constitutionala constata ca nu intra in competenta sa
posibilitatea de a se pronunta asupra aprecierilor, dintre care unele neavand
caracter juridic, referitoare la faptul daca legea supusa controlului de
constitutionalitate isi poate atinge scopul pentru care a fost initiata si
adoptata, si aceasta chiar daca, eventual, asemenea aprecieri ar fi indreptatite.
Curtea Constitutionala nu decide daca o lege este sau nu este buna, daca este
sau nu este eficienta sau daca este ori nu este oportuna. Numai Parlamentul
poate hotari, in limitele prevazute in Constitutie, asupra continutului
reglementarilor legale si oportunitatii adoptarii acestora. Iar statul de
drept, a carui existenta este reglementata prin art. 1 alin. (3) din legea
fundamentala, impune recunoasterea de catre fiecare putere a actelor si
masurilor luate de celelalte puteri in limitele prevazute de Constitutie.
4. In cadrul documentarii pentru pronuntarea prezentei decizii Curtea
Constitutionala a analizat si legi cu obiect similar de reglementare, adoptate
in unele dintre fostele state socialiste, cum sunt, printre altele: Legea cu
privire la documentele secrete din fosta Republica Democrata Germana, adoptata
in Germania la 20 decembrie 1991; Legea nr. XXIII din 1994 despre controlul
persoanelor care ocupa unele functii importante si despre Oficiul de Istorie,
adoptata in Republica Ungara, precum si Legea privind accesul la documentele
fostei Securitati, publicata in Monitorul Oficial al Republicii Bulgaria nr. 63
din 6 august 1997 (impreuna cu Hotararea nr. 10 din 22 septembrie 1997 a Curtii
Constitutionale din Bulgaria). Pe baza acestei documentari Curtea retine ca
nici una dintre legile straine analizate nu reglementeaza furnizarea de date,
ca informatii de interes public, referitoare la persoanele care au avut
calitatea de agent sau de colaborator al organelor fostelor servicii secrete
sau politii politice. Totodata, legile respective contin dispozitii pentru
asigurarea pastrarii secretului asupra datelor care ar putea prejudicia
siguranta nationala.
Fata de cele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 31 alin. (1) si (3),
art. 58 alin. (1) si art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si al
prevederilor art. 2 alin. (3), art. 17 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Constata ca dispozitiile art. 2 lit. f) din Legea privind accesul la propriul
dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica sunt constitutionale.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei.
Definitiva si obligatorie.
Dezbaterile au avut loc la data de 29 noiembrie 1999 si la ele au
participat: Lucian Mihai, presedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur,
Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur
Vasilescu, Romul Petru Vonica, judecatori.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent sef,
Claudia Miu