Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 38 alin. (1), art. 131 alin. (2), art. 132 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Venus Anton Tuţescu în Dosarul nr. 43.693/299/2012 (1.547/2015) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 182D/2016.2. La apelul nominal răspunde partea Oana-Ruxandra Giosan, personal şi în calitate de avocat al părţilor Antoanela Giosan şi Dan Mihai Giosan, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc autorul excepţiei şi celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Având cuvântul, partea Oana-Ruxandra Giosan, personal şi în calitate de avocat al părţilor Antoanela Giosan şi Dan Mihai Giosan, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, astfel cum a precizat şi în notele scrise depuse la dosar.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 17 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 43.693/299/2012 (1.547/2015), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5, art. 38 alin. (1) lit. a), art. 131 alin. (2), art. 132 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia a fost invocată de recurentul-reclamant Venus Anton Tuţescu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate împotriva unei decizii civile a Tribunalului Bucureşti prin care sa soluţionat definitiv o cauză având ca obiect succesiune.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin stabilirea taxei de timbru Curtea de Apel Bucureşti părtineşte statul, acţionând ca o „instanţă finală". Astfel, dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece „funcţia instanţei de judecată nu trebuie să fie dependentă în organizare, administrare şi financiar de puterea executivă", şi anume de Ministerul Justiţiei. Prin prorogarea punerii în aplicare a prevederilor art. 136 din Legea nr. 304/2004 se întârzie, prin imixtiunea Guvernului, preluarea funcţiilor Ministerului Justiţiei de către instanţele judecătoreşti. Serviciul de interes public în administrarea justiţiei trebuie să fie efectuat de către instanţe independente şi autonome. Or, Ministerul Justiţiei este implicat în gestionarea bugetului Curţii de Apel Bucureşti, a Tribunalului Bucureşti şi a Judecătoriei Sectorului 1, iar personalul acestor instanţe este remunerat de către Guvern, astfel încât nu este respectat principiul separaţiei puterilor în stat.7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece atât obligaţia de plată a taxelor judiciare de timbru, cât şi destinaţia sumelor încasate cu acest titlu sunt stabilite prin lege, iar instanţele determină cuantumul taxelor judiciare ce se datorează în concret, în exercitarea atribuţiilor ce îi sunt proprii, respectiv de a aplica legea. Aspectele de natură administrativă invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu sunt de natură a afecta exercitarea activităţii de judecată, şi, implicit, dreptul părţilor de a beneficia de acces liber la justiţie, un astfel de acces nefiind unul absolut - astfel cum s-a constatat în mod repetat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului - el putând fi supus unor condiţionări legale.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă, în esenţă, deciziile Curţii Constituţionale nr. 850 din 18 octombrie 2012 şi nr. 855 din 23 iunie 2011.10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că pretinsa lipsă de independenţă a judecătorului determinată de subordonarea sub aspect financiar a instanţelor judecătoreşti faţă de Ministerul Justiţiei, întărită de prorogarea repetată a termenului la care atribuţiile Ministerului Justiţiei referitoare la gestionarea bugetului instanţelor vor fi preluate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu poate fi reţinută. Calitatea de ordonator principal de credite a ministrului justiţiei nu este de natură a afecta înfăptuirea justiţiei şi nici nu poate afecta statutul constituţional al judecătorilor. Prin definiţie, justiţia este un serviciu public, fiind firesc şi necesar ca activitatea instanţelor şi parchetelor să fie finanţată de la bugetul de stat. Faptul că ministrul justiţiei are calitatea de ordonator principal de credite şi că bugetul instanţelor judecătoreşti este gestionat de Ministerul Justiţiei constituie doar un aspect legat de administrarea financiară, printr-un organ de specialitate al puterii executive, a activităţii desfăşurate de acestea, fără a se crea astfel un raport de subordonare între cele două categorii de entităţi aparţinând unor autorităţi publice distincte. Instanţele judecătoreşti aparţin puterii judecătoreşti şi nu au în competenţele proprii activităţi de execuţie bugetară, acestea fiind specifice puterii executive. Principiul separaţiei şi echilibrului puterilor statului nu poate fi afectat prin aceea că latura bugetară a activităţii de natură administrativă a instanţelor judecătoreşti este atributul unei instituţii ce aparţine Guvernului. Cât priveşte soluţia legislativă de prorogare a termenului prevăzut de art. 136 din Legea nr. 304/2004, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.385 din 29 octombrie 2009 şi nr. 488 din 20 aprilie 2010.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepţiei prin care solicită admiterea acesteia, notele scrise depuse la dosar de părţile Antoanela Giosan, Dan Mihai Giosan şi Oana-Ruxandra Giosan prin care solicită respingerea excepţiei, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în dispozitivul încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 5, art. 38 alin. (1) lit. a), art. 131 alin. (2), art. 132 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, şi ale art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014. Dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 304/2004 nu conţin litere, astfel încât, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 5, art. 38 alin. (1), art. 131 alin. (2), art. 132 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 şi ale art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. Dispoziţiile criticate din Legea nr. 304/2004 au următorul cuprins:– Art. 5: „Ministerul Justiţiei asigură buna organizare şi administrare a justiţiei ca serviciu public.";
– Art. 38 alin. (1): „Judecătoriile sunt instanţe fără personalitate juridică, organizate în judeţe şi în sectoarele municipiului Bucureşti, potrivit anexei nr. 1.";
– Art. 131 alin. (2): „Bugetul curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiţiei, ministrul justiţiei având calitatea de ordonator principal de credite.";
– Art. 132 alin. (1) şi (2): „(1) Curţile de apel şi parchetele de pe lângă curţile de apel elaborează proiectele de buget anual pentru instanţele sau, după caz, parchetele din circumscripţiile lor.
(2) Proiectele de buget elaborate potrivit alin. (1) se transmit Ministerului Justiţiei sau, după caz, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.";
– Art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014: „Termenul prevăzut la art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2017." 14. Art. 136 din Legea nr. 304/2004 prevede preluarea atribuţiilor Ministerului Justiţiei referitoare la gestionarea bugetului curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă termenul său de aplicare a fost prorogat succesiv, ultima dată prin art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2016 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale, pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 939 din 22 noiembrie 2016. În prezent, art. 136 din Legea nr. 304/2004 are următorul conţinut: „Începând cu data de 1 ianuarie 2018, atribuţiile Ministerului Justiţiei referitoare la gestionarea bugetului curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor vor fi preluate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie." 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5) privind statul de drept, art. 2 alin. (2) potrivit căruia „Niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu", art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă mai multe prevederi din Legea nr. 304/2004, principala critică de neconstituţionalitate formulată vizează o pretinsă lipsă de independenţă a judecătorului şi încălcarea principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, vicii generate de subordonarea sub aspect financiar a instanţelor judecătoreşti faţă de Ministerul Justiţiei. Cu privire la această critică, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 850 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 10 decembrie 2012, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, constatând că aceste dispoziţii nu sunt de natură a afecta înfăptuirea justiţiei în concordanţă cu principiile enumerate la art. 124 din Constituţie şi nici nu pot afecta statutul constituţional al judecătorilor. Prin definiţie, justiţia este un serviciu public, fiind firesc şi necesar ca activitatea instanţelor şi parchetelor să fie finanţată de la bugetul de stat, astfel cum prevede art. 131 alin. (1) din Legea nr. 304/2004. Faptul că ministrul justiţiei are calitatea de ordonator principal de credite şi că bugetul instanţelor judecătoreşti este gestionat de Ministerul Justiţiei constituie doar un aspect legat de administrarea financiară, printr-un organ de specialitate al puterii executive, a activităţii desfăşurate de acestea, fără a se crea astfel un raport de subordonare între cele două categorii de entităţi aparţinând unor autorităţi publice distincte. Instanţele judecătoreşti aparţin puterii judecătoreşti şi nu au în competenţele proprii activităţi de execuţie bugetară, acestea fiind specifice instituţiilor şi organelor aflate în structura Guvernului. Principiul separaţiei şi echilibrului puterilor statului nu poate fi afectat prin aceea că latura bugetară a activităţii de natură administrativă a instanţelor judecătoreşti este atribuită unei instituţii ce aparţine puterii executive, aşa cum acest lucru nu poate echivala nici cu încălcarea independenţei judecătorului sau a principiilor ce guvernează realizarea actului de justiţie. Atribuţia esenţială şi definitorie a judecătorului, aceea de „a spune dreptul", concretizată în soluţiile pronunţate şi motivate, nu poate avea nicio legătură cu gestionarea bugetului unei instanţe judecătoreşti. 17. Referitor la prorogarea termenului de aplicare a dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 304/2004 care prevăd preluarea atribuţiilor Ministerului Justiţiei referitoare la gestionarea bugetului curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 901 din 17 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009, prin care a statuat că, din motivarea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului prin care s-a prorogat intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 304/2004, „rezultă clar că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu avea, la momentul respectiv, capacitatea administrativă necesară pentru a prelua gestionarea bugetelor instanţelor judecătoreşti. O asemenea capacitate administrativă vizează existenţa atât a unei scheme organizaţionale adecvate, cât şi a personalului calificat pentru realizarea obligaţiilor care decurg prin preluarea gestionării bugetelor instanţelor judecătoreşti. [...] Se mai reţine că independenţa financiară a justiţiei nu poate fi afectată de faptul că gestionarea alocaţiilor bugetare se face de către Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti sau de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât independenţa financiară nu este determinată de existenţa unui anume titular însărcinat cu gestionarea bugetelor, ci de existenţa în sine a unor alocaţii bugetare suficiente pentru a se asigura buna funcţionare a instanţelor." 18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 19. Cât priveşte invocarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă, în care critica de neconstituţionalitate vizează subordonarea sub aspect financiar a instanţelor judecătoreşti faţă de Ministerul Justiţiei, iar nu accesul vreunei persoane la justiţie. De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Constituţie privind suveranitatea nu au legătură cu cauza de faţă. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Venus Anton Tuţescu în Dosarul nr. 43.693/299/2012 (1.547/2015) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 5, art. 38 alin. (1), art. 131 alin. (2), art. 132 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 martie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean