DECIZIE   Nr. 202 din 14 aprilie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 49 alin. (2) si (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 512 din 16 iunie 2005

    Ioan Vida              - presedinte
    Nicolae Cochinescu     - judecator
    Aspazia Cojocaru       - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Acsinte Gaspar         - judecator
    Petre Ninosu           - judecator
    Ion Predescu           - judecator
    Serban Viorel Stanoiu  - judecator
    Florentina Balta       - procuror
    Irina Loredana Lapadat - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 49 alin. (2) si (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicata de Gheorghe Vasile in Dosarul nr. 1.127/2004 al Tribunalului Constanta - Sectia civila.
    La apelul nominal lipsesc partile. Procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata, aratand ca textul de lege criticat nu incalca dispozitiile art. 16 si 44 din Constitutie, deoarece se aplica fara discriminare tuturor persoanelor care se incadreaza in ipoteza normei legale, iar stabilirea prin lege a conditiilor in care se pierde dreptul de proprietate asupra terenurilor este in deplina concordanta cu dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua. Se mai arata ca atributia prefectului de a atesta prin ordin pierderea dreptului de proprietate, ca urmare a nerespectarii conditiilor prevazute de art. 19, 21 si 43 din Legea nr. 18/1991, nu contravine dispozitiilor art. 123 alin. (3) si (5) din Constitutie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea nr. 521 din 24 septembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.127/2004, Tribunalul Constanta - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 49 alin. (2) si (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicata de Gheorghe Vasile.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile legale criticate, potrivit carora nerespectarea conditiilor prevazute in art. 19, 21 si 43 din Legea nr. 18/1991, referitoare la stabilirea domiciliului in localitatea in care a fost atribuit in proprietate terenul, obligatia de a lucra suprafata de teren atribuita in proprietate si obligatia de intemeiere a unei gospodarii, atrage pierderea dreptului de proprietate asupra terenului si a constructiilor de orice fel realizate pe acesta, prin ordin al prefectului, contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2), ale art. 44 si ale art. 123 alin. (3) si (5) din Constitutie. Astfel, incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului de proprietate, si ale alin. (8), referitoare la prezumtia de dobandire licita a averii, consta in aceea ca "se pierde un drept de proprietate obtinut in mod legal", prin "decizia unui organ administrativ, respectiv prefectul". Or, in opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, acest lucru echivaleaza cu "constatarea nulitatii relative a unui act, care nu poate fi decat de competenta instantelor judecatoresti". Autorul exceptiei mai considera ca solutia legislativa consacrata prin textul de lege criticat trebuie sa fie aceeasi ca in cazul constatarii nulitatii absolute a actului de instrainare a terenului, care, potrivit art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, este de competenta instantelor de judecata.
    Se mai sustine ca textul de lege criticat incalca dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 123 alin. (3) si (5), deoarece, fara a avea caracterul unei legi organice, acorda prefectului atributia de a anula, prin ordin, un act emis de autoritatile publice locale pe care il considera ilegal, fara a se adresa in acest sens instantelor de judecata, prin atacarea actului in contencios administrativ.
    In legatura cu pretinsa incalcare a art. 16 din Constitutie, se arata ca textul de lege criticat instituie "o inegalitate de tratament juridic intre cetateni", deoarece prevede pierderea dreptului de proprietate prin ordin al prefectului, spre deosebire de situatia in care titlul de proprietate este lovit de nulitate absoluta, caz in care legiuitorul a instituit competenta instantelor judecatoresti pentru constatarea nulitatii, potrivit art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.
    Tribunalul Constanta - Sectia civila considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor art. 44 din Constitutie, deoarece "posibilitatea verificarii si constatarii respectarii unor conditii legale pentru dobandirea valabila a dreptului de proprietate in temeiul Legii nr. 18/1991 nu aduce atingere protectiei proprietatii si nu inlatura caracterul licit al dobandirii acesteia", cu atat mai mult cu cat "tocmai in cuprinsul normei constitutionale se arata ca atat continutul, cat si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege". Se mai arata ca nu poate fi retinuta nici incalcarea art. 123 alin. (3) si (5) din Constitutie, dat fiind ca prevederea legala criticata "nu creeaza pentru prefect atributii contrare Constitutiei si nu inlatura posibilitatea, pentru persoana interesata, de a se adresa instantelor de judecata". In ceea ce priveste incalcarea art. 16 din Constitutie, se apreciaza, invocandu-se in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, ca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor nu presupune uniformitate, astfel incat legiuitorul poate edicta reguli speciale intr-o anumita materie.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca nu sunt incalcate dispozitiile art. 44 din Constitutie, deoarece prevederile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, stabilind o conditie rezolutorie, de neindeplinirea careia depinde pierderea dreptului de proprietate, care opereaza in temeiul legii, este in deplina concordanta cu dispozitia constitutionala invocata, potrivit careia continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. In ceea ce priveste dispozitiile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, se arata ca acestea nu incalca art. 123 alin. (3) si (5) din Constitutie, deoarece, pe de o parte, actul normativ criticat este o lege organica, iar pe de alta parte, "nu-i priveaza pe cetateni de garantiile procesuale, prevazute de lege, pentru apararea drepturilor lor". Se apreciaza ca textul de lege criticat este in concordanta si cu dispozitiile art. 16 din Constitutie, invocandu-se jurisprudenta Curtii Constitutionale, in sensul ca principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal fata de situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. Mai mult, se considera ca reglementarea legala in cauza se justifica prin "consideratiuni de politica economica si sociala (...), de competenta exclusiva a legiuitorului".
    Avocatul Poporului arata ca prevederea legala criticata nu incalca art. 16 din Constitutie, dat fiind ca aceasta se aplica, fara nici o discriminare, tuturor celor aflati in situatia prevazuta in ipoteza normei legale, respectiv persoanelor carora li s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole. Se mai arata ca prin textul de lege criticat se instituie conditiile de dobandire si pierdere a dreptului de proprietate asupra unor terenuri, ceea ce este in deplina concordanta cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie. In ceea ce priveste incalcarea art. 123 alin. (3) si (5) din Constitutie, se apreciaza ca textul de lege criticat, prin continutul sau referitor la atributia prefectului de a atesta prin ordin anumite situatii prevazute in ipoteza normei legale, nu este in contradictie cu aceasta dispozitie constitutionala.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 49 alin. (2) si (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998.
    Prevederile legale criticate au urmatorul continut:
    - Art. 49 alin. (2) si (3): "(2) Nerespectarea acestor conditii atrage pierderea dreptului de proprietate asupra terenului si a constructiilor de orice fel realizate pe acesta. Pentru teren nu se vor acorda despagubiri, iar pentru constructii, proprietarul va primi o despagubire egala cu valoarea reala a acestora.
    (3) Organul imputernicit sa constate situatiile prevazute la alin. (2) este prefectul, care, prin ordin, atesta pierderea dreptului de proprietate si trecerea acestuia, dupa caz, in proprietatea privata a comunei, a orasului sau a municipiului in a carui raza teritoriala este situat terenul."
    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2), ale art. 44 si ale art. 123 alin. (3) si (5) din Constitutie, al caror continut este urmatorul:
    - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
    (4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita in proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.
    (5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
    (6) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
    (7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
    (8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.
    (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii.";
    - Art. 123 alin. (3) si (5): "(3) Atributiile prefectului se stabilesc prin lege organica. (...)
    (5) Prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ, un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, in cazul in care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
    Potrivit textului de lege criticat, nerespectarea conditiilor prevazute in art. 19, 21 si 43 din Legea nr. 18/1991, dispozitii referitoare la stabilirea domiciliului in localitatea in care a fost atribuit in proprietate terenul, obligatia de a lucra suprafata de teren atribuita in proprietate, respectiv obligatia de intemeiere a unei gospodarii, atrage pierderea dreptului de proprietate a terenului si a constructiilor de orice fel realizate pe acesta, prin ordin al prefectului.
    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece instituie pierderea unui drept de proprietate prin ordin al prefectului, spre deosebire de solutia legislativa diferita consacrata de art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, potrivit careia nulitatea absoluta a titlului de proprietate este constatata de catre instanta judecatoreasca.
    Curtea constata ca aceasta sustinere a autorului exceptiei referitoare la o pretinsa inegalitate de tratament juridic ce ar rezulta din compararea unor solutii legislative diferite nu poate fi retinuta. In conformitate cu dispozitiile art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii", legiuitorul este in drept sa prevada care sunt autoritatile competente sa constate indeplinirea conditiilor legale, cu respectarea tuturor principiilor si dispozitiilor constitutionale.
    Pe de alta parte, Curtea a retinut in mod constant in jurisprudenta sa, de exemplu in Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, ca incalcarea principiului egalitatii si discriminarii exista atunci cand se aplica un tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila.
    Mai mult, s-a statuat in jurisprudenta Curtii ca "inegalitatea reala, care rezulta din diferenta de situatii, poate justifica reguli distincte, in functie de scopul legii".
    In ceea ce priveste sustinerile autorului exceptiei referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie, Curtea constata ca acestea nu sunt intemeiate.
    Prevederile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 stabilesc sanctiunea pierderii dreptului de proprietate constituit in temeiul legii asupra unor terenuri agricole, ca urmare a nerespectarii conditiilor prevazute in art. 19, 21 si 43 din lege. Asadar, pierderea dreptului de proprietate asupra terenului intervine in temeiul legii, consecinta a neindeplinirii unei conditii rezolutorii, iar solutia legiuitorului este in deplina concordanta cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit carora "continutul si limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege".
    Nu este intemeiata nici sustinerea autorului exceptiei cu privire la neconstitutionalitatea textului de lege criticat, prin raportare la dispozitiile art. 123 alin. (3) si (5) din Constitutie, referitoare la stabilirea atributiilor prefectului prin lege organica si posibilitatea acestuia de a ataca, in fata instantei de contencios administrativ, actele consiliului judetean, al celui local sau ale primarului.
    Prevederile art. 49 alin. (3), instituind atributia prefectului de a constata, prin ordin, pierderea dreptului de proprietate asupra terenului si de a dispune trecerea terenului in proprietatea privata a comunei, orasului sau a municipiului in a carui raza teritoriala este situat, sunt in deplina conformitate cu dispozitiile art. 123 alin. (5) din Constitutie, potrivit carora "(3) Atributiile prefectului se stabilesc prin lege organica".
    De asemenea, Curtea constata ca legiuitorul a instituit anumite conditii de respectarea carora depinde valabila constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, sub sanctiunea pierderii acestuia, in temeiul art. 49 alin. (2) din lege, fapt ce nu vine in contradictie cu dispozitiile art. 123 alin. (5) din Constitutie.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 49 alin. (2) si (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicata de Gheorghe Vasile in Dosarul nr. 1.127/2004 al Tribunalului Constanta - Sectia civila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 aprilie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Irina Loredana Lapadat