DECIZIE Nr.
201 din 2 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind
prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 295 din 3 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, excepţie ridicată de
Vasile Mara în Dosarul nr. 5.022/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 23 februarie 2006, în prezenţa autorului excepţiei şi a
reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru
a delibera, a amânat pronunţarea
la 2 martie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 9 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.022/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Vasile Mara în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederea legală
criticată, „care condiţionează aplicabilitatea art. 16 din Legea nr. 143/2000 exclusiv de momentul
urmăririi penale, constituie o
restrângere neproporţională cu situaţia care a determinat-o, discriminatorie şi care aduce atingere însăşi existenţei unui
drept (art. 53 din Constituţie),
fiind, totodată, neconcordantă cu documentele internaţionale în materia drepturilor omului [art.
20 alin. (2) din Constituţie];
de asemenea, textul de lege criticat contravine principiilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii şi la accesul liber la justiţie [art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie]".
Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată
este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare
a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile
legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere cu privire la excepţia
de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2) şi ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile
art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august
2000, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul
urmăririi penale
denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."
In motivare excepţiei se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), privind
egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2), referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art.
21 privind accesul liber la justiţie, precum şi ale
art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
se constată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai
pronunţat asupra constituţionalităţii art. 16 din Legea nr. 143/2000 prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, în Decizia nr. 313 din 14
iunie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 14 iulie 2005, Curtea a reţinut că reglementarea privind reducerea pedepsei în beneficiul persoanei
care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la
art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, în situaţia în care aceasta denunţă, în timpul urmăririi
penale, alte persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, nu poate fi
considerată o încălcare a principiului egalităţii. Aşa cum a stabilit Curtea Constituţională în
jurisprudenţa sa, egalitatea
nu înseamnă uniformitate,
fiind posibilă stabilirea unui
tratament juridic diferit pentru situaţii diferite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. Or, măsura instituită de
legiuitor are o justificare obiectivă şi rezonabilă, fiind determinată de necesitatea identificării cu rapiditate, încă din această fază a
procesului penal, a persoanelor care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, dat fiind
pericolul social ridicat al acestor infracţiuni.
Intrucât în cauză nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi
considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin
valabilitatea.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 21 din Constituţie, se reţine că susţinerile autorului excepţiei sunt neîntemeiate, având în vedere că inculpatului nu îi este îngrădit accesul liber la justiţie. Imprejurarea că
recurentul s-ar încadra sau nu în prevederile textului de lege criticat este o
problemă de aplicare a legii,
iar nu de neconstituţionalitate.
Referitor la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (2) şi ale art. 53, se constată că acestea nu au
incidenţă în cauză, deoarece dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000
reglementează un beneficiu
legal, acordat într-o situaţie
determinată, pentru
considerente deplin justificate, iar nu o încălcare sau o restrângere a vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale, aşa cum susţine autorul excepţiei.
Faţa de
cele arătate, in temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 alin. (1) şi (6) din
Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 16 din
Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de
Vasile Mara în Dosarul nr. 5.022/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu