Decizia Nr.200 din 03.04.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Iorgulescu în Dosarul nr. 18.949/94/2016/a1 al Judecătoriei Buftea - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.205D/2017.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenită inadmisibilă, în privinţa art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, ca inadmisibilă, în privinţa art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, şi, ca neîntemeiată, cu privire la celelalte dispoziţii legale criticate. Referitor la prevederile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală se arată că acestea au fost constatate neconstituţionale, prin Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, iar, cu privire la art. 348 alin. (2) din acelaşi cod, se susţine că acestea nu au legătură cu cauza. În privinţa celorlalte dispoziţii legale supuse controlului de constituţionalitate, se apreciază că legiuitorul are competenţa de a stabili procedura de soluţionare a oricărei cauze, iar împrejurarea că, în cadrul procedurii de cameră preliminară, au fost fixate anumite termene, care, de altfel, sunt de recomandare pentru formularea cererilor şi a excepţiilor, nu conferă textelor criticate un caracter de neconstituţionalitate. Se susţine că, dimpotrivă, partea beneficiază de suficiente garanţii procesuale, iar imposibilitatea invocării anumitor excepţii într-o cale de atac, în condiţiile în care partea interesată a rămas în pasivitate pe parcursul camerei preliminare, nu poate fi imputată legiuitorului. Se solicită, totodată, menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materia analizată, făcându-se referire la Decizia nr. 521 din 6 iulie 2017, despre care se afirmă că este relevantă în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea nr. 372 din 28 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 18.949/94/2016/a1, Judecătoria Buftea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Iorgulescu într-o cauză având ca obiect verificarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că modificările şi completările operate prin dispoziţiile Legii nr. 75/2016 asupra prevederilor Codului de procedură penală sunt neconstituţionale, prin reglementările criticate revenindu-se la viciile de constituţionalitate anterioare deciziilor Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 641 din 11 noiembrie 2014. Se face trimitere la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014 şi se arată că legiuitorul nu a înţeles esenţa acestora şi a opiniilor doctrinare exprimate în urma pronunţării deciziei anterior menţionate, motiv pentru care, prin intervenţiile legislative prevăzute prin Legea nr. 75/2016, a încălcat caracterul contradictoriu şi oral al procedurii camerei preliminare. Referitor la termenul prevăzut la art. 344 alin. (2) şi alin. (3) din Codul de procedură penală, se susţine că acesta încalcă dreptul la apărare, făcându-se trimitere la opiniile exprimate în doctrină cu privire la caracterul legal sau judiciar al termenului invocat. Se susţine că, chiar dacă rechizitoriul va fi comunicat, conform art. 344 alin. (2) şi alin. (3) din Codul de procedură penală, şi avocatului numit din oficiu, dificultăţile practice, generate de textele criticate, vor limita contactul direct al acestuia cu inculpatul, întrucât procedura devine una scrisă. Se susţine că o apărare concretă şi efectivă poate fi efectuată doar în contradictoriu, în faţa instanţei, prin prezentarea unor argumente legale şi prin combaterea argumentelor părţilor adverse sau ale parchetului. Se mai susţine că, întrucât normele procesual penale sunt de aplicare imediată şi nu există dispoziţii tranzitorii în acest sens, termenul în vederea dezbaterii obiectului camerei preliminare nu mai poate fi stabilit în toate cauzele, ci doar în cele în care s-au formulat excepţii în termen. În toate celelalte cazuri, după expirarea termenului acordat, instanţa va pronunţa încheierea de începere a judecăţii; astfel, inculpatul primeşte doar încheierea judecătorului. Se observă că, deşi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 75/2016, încheierea de începere a judecăţii, în cazul lipsei formulării de cereri sau excepţii, era definitivă dar nu se comunica, în prezent, conform art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, încheierea pronunţată, într-o procedură necontradictorie, se comunică şi poate fi contestată în termen de 3 zile de la comunicare; prin urmare, partea interesată nu este chemată spre a dezbate obiectul fazei procesuale analizate, însă hotărârea pronunţată în lipsă îi este adusă la cunoştinţă. Se mai susţine că, deşi art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală prevede o procedură contradictorie, alin. (4) al aceluiaşi articol limitează caracterul devolutiv al contestaţiei, prevăzând că nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepţii decât cele invocate sau ridicate din oficiu în faţa judecătorului de cameră preliminară în procedura desfăşurată în faţa instanţei sesizate cu rechizitoriu, cu excepţia cazurilor de nulitate absolută. Se arată că norma anterior menţionată pare că se referă la nulităţile absolute, însă, în egală măsură, ar putea avea în vedere cauzele de nulitate absolută din camera preliminară. Se susţine că, prin aplicarea textului criticat, se ajunge la o situaţie paradoxală, care permite o dezbatere contradictorie, chiar şi părţii care a pierdut termenul de 20 de zile, printr-un pretins remediu, în procedura contestaţiei. Se arată însă că situaţia procesuală anterior invocată încalcă principiul dublului grad de jurisdicţie în materie penală. Se susţine, totodată, că, prin limitarea probatoriului care poate fi administrat în procedura camerei preliminare, la lucrările şi materialul din dosarul de urmărire penală şi la alte înscrisuri prezentate, conform art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, este încălcat dreptul la un proces echitabil. Se arată că această limitare este contrară jurisprudenţei Curţii Constituţionale, opiniilor majoritare exprimate în doctrină şi jurisprudenţei instanţelor.6. Judecătoria Buftea - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că limitarea probelor noi, care pot fi administrate în procedura camerei preliminare împreună cu lucrările şi materialul din dosarul de urmărire penală, nu este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil. Se susţine că etapa camerei preliminare are un caracter autonom, distinct de cel al judecăţii, având ca scop verificarea legalităţii sesizării instanţei şi a administrării probelor în etapa urmăririi penale. Se arată că textul criticat a fost modificat în urma pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul acestuia, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „fără participarea procurorului şi a inculpatului" este neconstituţională. Se mai arată că prevederile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt clare, precise şi previzibile.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile Legii nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine, însă, că autorul critică, în realitate, prevederile art. 344 alin. (2)-(4), art. 345, art. 346 alin. (1), (2), (4¹) şi (4²), art. 347 alin. (1), (3) şi (4) şi art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 75/2016, care au următorul cuprins:

– Art. 344 alin. (2)-(4): „(2) Copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Inculpatului, celorlalte părţi şi persoanei vătămate li se aduc la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
(3) În cazurile prevăzute la art. 90, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu şi stabileşte, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
(4) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) şi (3), dacă s-au formulat cereri sau excepţii ori dacă a ridicat excepţii din oficiu, judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul pentru soluţionarea acestora, cu citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi cu participarea procurorului."

– Art. 345: „(1) La termenul stabilit conform art. 344 alin. (4), judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului.
(2) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu, prin încheiere, care se comunică de îndată procurorului, părţilor şi persoanei vătămate.
(3) În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare sau în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei."

– Art. 346 alin. (1), (2), (4¹) şi (4²): „(1) Dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) şi (3) şi nici nu a ridicat din oficiu excepţii, la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii. Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora.
(2) Dacă respinge cererile şi excepţiile invocate ori ridicate din oficiu, în condiţiile art. 345 alin. (1) şi (2), prin aceeaşi încheiere judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii. [...](4¹) În cazurile prevăzute la alin. (3) lit. a) şi c) şi la alin. (4), judecătorul de cameră preliminară se pronunţă prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi cu participarea procurorului. Încheierea se comunică de îndată procurorului, părţilor şi persoanei vătămate. (4²) În cazul prevăzut la alin. (3) lit. b), restituirea cauzei la procuror se dispune prin încheierea prevăzută la art. 345 alin. (2)."

– Art. 347 alin. (1), (3) şi (4): „(1) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1)-(4²), procurorul, părţile şi persoana vătămată pot face contestaţie. Contestaţia poate privi şi modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor [...].
(3) Contestaţia se soluţionează în camera de consiliu, cu citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi cu participarea procurorului. Dispoziţiile art. 345 şi 346 se aplică în mod corespunzător.
(4) În soluţionarea contestaţiei nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepţii decât cele invocate sau ridicate din oficiu în faţa judecătorului de cameră preliminară în procedura desfăşurată în faţa instanţei sesizate cu rechizitoriu, cu excepţia cazurilor de nulitate absolută."

– Art. 348 alin. (2): „În cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestit cu soluţionarea contestaţiei, verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 207."12. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte invocarea neconstituţionalităţii prevederilor art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, pentru motivul că acestea nu permit administrarea, în cadrul procedurii camerei preliminare, a altor probe decât înscrisurile noi prezentate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 6 februarie 2018, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu permite judecătorului de cameră preliminară, în soluţionarea cererilor şi excepţiilor formulate ori excepţiilor ridicate din oficiu, să administreze alte mijloace de probă în afara „oricăror înscrisuri noi prezentate" este neconstituţională. Având în vedere că încheierea de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate este anterioară pronunţării şi publicării Deciziei nr. 802 din 5 decembrie 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă, ca devenită inadmisibilă. 14. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2)-(4), art. 345 alin. (2) şi (3), art. 346 alin. (1), (2), (4¹) şi (4²), art. 347 alin. (1), (3) şi (4) şi art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea constată că, în privinţa acestora, autorul formulează o critică, în bloc, prin care susţine că modificările şi completările aduse acestor prevederi legale, prin Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil. Se arată, în acest sens, cu titlu exemplificativ, că textele criticate au făcut obiectul unor excepţii soluţionate în trecut de către Curtea Constituţională, prin decizii despre care se afirmă că fie nu au fost înţelese, în esenţa lor, fie nu au fost respectate de către legiuitor cu ocazia elaborării Legii nr. 75/2016. Argumentele de neconstituţionalitate, invocate de autorul excepţiei, nu arată însă în ce constă încălcarea prin fiecare dispoziţie legală criticată a dreptului la un proces echitabil, ci indică, cu titlu exemplificativ, câteva dintre textele criticate, cu privire la care formulează aprecierile ce vizează, mai degrabă, eventuale probleme care pot să apară cu ocazia interpretării şi aplicării acestora, în activitatea de soluţionare a cauzelor penale, de către instanţele judecătoreşti. 15. Or, o astfel de excepţie de neconstituţionalitate, în care autorul nu arată în ce constă încălcarea, prin fiecare dispoziţie legală criticată, a dispoziţiilor constituţionale invocate, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, de către Curtea Constituţională. În acest sens, instanţa de contencios constituţional a statuat, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, că o excepţie de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, atunci când motivarea în sine a excepţiei nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general. De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că neindicarea de către autorul excepţiei a normei constituţionale pentru a cărei încălcare consideră că textul legal atacat este neconstituţional sau trimiterea generică la încălcarea Constituţiei, constituie un motiv de respingere ca inadmisibilă a excepţiei, întrucât ea nu constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, în sensul constituţional al termenului. Această consecinţă se impune întrucât jurisdicţia constituţională nu se poate substitui părţii în privinţa invocării motivului de neconstituţionalitate, pentru că un control din oficiu este inadmisibil, având în vedere că nu se poate exercita, decât la sesizare, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, în acest caz, instanţele vor respinge excepţiile de neconstituţionalitate ca inadmisibile, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992. 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Iorgulescu în Dosarul nr. 18.949/94/2016/a1 al Judecătoriei Buftea - Secţia penală. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2)-(4), art. 345 alin. (2) şi (3), art. 346 alin. (1), (2), (4¹) şi (4²), art. 347 alin. (1), (3) şi (4) şi art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Iorgulescu în Dosarul nr. 18.949/94/2016/a1 al Judecătoriei Buftea - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Buftea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 aprilie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop