DECIZIE Nr. 20 din 14 martie 1994
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 286 din 10 octombrie 1994
Victor Dan Zlatescu - presedinte
Ion Filipescu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Ioan Griga - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent.
Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 224 din Codul penal, invocata de Lovin Dumitru in Dosarul
nr. 6430/1992 al Judecatoriei Tulcea.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 9 martie 1994, in lipsa
partilor care, desi legal citate, nu s-au prezentat, concluziile
reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate pe larg in incheierea din
aceeasi data. Procurorul a sustinut, in esenta, ca exceptia este inadmisibila,
Curtea nefiind competenta a se pronunta asupra constitutionalitatii unor
dispozitii legale anterioare Constitutiei. De asemenea, a apreciat ca exceptia nu
poate fi primita si datorita faptului ca dispozitiile Constitutiei nu opereaza
si nu se impun direct organului care aplica legea, ci numai mijlocit, prin
interventia legiuitorului caruia ii revine si obligatia de a pune de acord
reglementarile diverselor aspecte ale vietii economice si sociale cu
principiile constitutionale.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere incheierea de sesizare, dispozitiile art. 224 din Codul penal,
prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
Prin rechizitoriul Procuraturii Locale Tulcea nr. 321/P/1992 a fost trimis
in judecata inculpatul Lovin Dumitru pentru savarsirea infractiunii de furt
calificat in paguba avutului obstesc - art. 208 si 209 lit. a), e) si g),
raportat la art. 224 alin. 1 din Codul penal.
In fata Judecatoriei Tulcea, la termenul de 20 ianuarie 1993, aparatorul
inculpatului a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
224 din Codul penal.
Judecatoria Tulcea, prin incheierea din aceeasi data, a dispus suspendarea
judecarii cauzei si a sesizat Curtea Constitutionala pentru ca aceasta "sa
constate constitutionalitatea sau neconstitutionalitatea dispozitiilor cuprinse
in titlu IV din Codul penal, daca aceste norme penale se aplica in mod egal,
fara nici o diferentiere intre patrimonii, urmand a se stabili daca aceste
dispozitii nu au devenit caduce".
In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate au fost
solicitate, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere
celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
In punctul sau de vedere, Guvernul apreciaza ca exceptia invocata nu este
intemeiata deoarece, pe de o parte, este o problema de interpretare juridica,
de competenta instantelor judecatoresti, iar pe de alta parte, dispozitiile din
Codul penal privind avutul obstesc nu contravin Constitutiei, aceasta categorie
juridica avand o sfera mai larga decat conceptul de avut public, in care se
identifica doar bunurile proprietate publica.
Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctul lor de vedere.
In legatura cu competenta de solutionare a exceptiei de
neconstitutionalitate, Curtea constata ca, potrivit practicii sale constante,
cat timp instanta de judecata nu a retinut ca un text legal este abrogat
conform art. 150 alin. (1) din Constitutie, sesizand Curtea cu solutionarea
exceptiei, aceasta este obligata sa se pronunte in virtutea dreptului
constitutional al cetatenilor de a invoca neconstitutionalitatea unui text
legal pe care instanta intelege sa il aplice. Abrogarea, potrivit art. 150
alin. (1) din Constitutie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu
prevederile Constitutiei, astfel incat ea constituie nu numai o consecinta a aplicarii
legii in timp, ci si o problema de constitutionalitate, ca urmare a suprematiei
legii fundamentale in cadrul sistemului juridic.
Cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor din Codul penal
referitoare la avutul obstesc, Curtea constata ca interpretarea acestor
dispozitii a facut obiectul Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr.
1/1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232 din 27
septembrie 1993. Prin decizia respectiva s-a statuat ca dispozitiile Codului
penal referitoare la infractiunile contra avutului obstesc, deci si aceea
prevazuta la art. 224 - furtul in paguba avutului obstesc -, sunt abrogate
partial potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, urmand sa se aplice in
continuare numai pentru bunurile proprietate publica prevazute de art. 135
alin. (4) din Constitutie.
In baza deciziei sus-mentionate, prin Decizia nr. 63 din 4 noiembrie 1993
s-a respins recursul Ministerului Public impotriva Deciziei nr. 33/1993 prin
care se constatase ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat partial potrivit
art. 150 alin. (1) din Constitutie si, in consecinta, acesta urmeaza a se
aplica numai cu privire la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din
Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
Rezulta deci ca, in prezent, orice alta exceptie de neconstitutionalitate
privind art. 224 din Codul penal este lipsita de obiect deoarece, astfel cum
s-a aratat prin Decizia nr. 33/1993, ramasa definitiva prin Decizia nr.
63/1993, s-a constatat abrogarea partiala a acestuia.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 1, art. 3 si art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca lipsita de obiect exceptia de neconstitutionalitate ridicata de
Lovin Dumitru in Dosarul nr. 6430/1992 al Judecatoriei Tulcea, intrucat prin
Decizia nr. 33 din 26 mai 1993, ramasa definitiva, Curtea Constitutionala a
constatat ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat partial conform art. 150
alin. (1) din Constitutie, dispozitiile art. 224 din Codul penal urmand a se
aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din
Constitutie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata astazi, 14 martie 1994.
PRESEDINTE,
Victor Dan Zlatescu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada