DECIZIE   Nr. 2 din  3 februarie 1998

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. 1, art. 5, art. 12, art. 13 alin. 2, 4 si 5 si ale art. 24 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 146 din 10 aprilie 1998

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Claudia Miu            - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. 1, art. 5, art. 12, art. 13 alin. 2, 4 si 5 si ale art. 24 din Legea nr. 112/1995, ridicata de Schipor Ioana Lucretia in Dosarul nr. 5.185/1997 al Judecatoriei Cluj-Napoca.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 27 ianuarie 1998, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 3 februarie 1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Judecatoria Cluj-Napoca, prin Incheierea din 6 iunie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 5.185/1997 al acestei instante, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. 1, art. 5, art. 12, art. 13 alin. 2, 4 si 5 si ale art. 24 din Legea nr. 112/1995, ridicata de Schipor Ioana Lucretia in cadrul unui proces avand ca obiect, pe de o parte, contestarea hotararii Comisiei judetene de aplicare a Legii nr. 112/1995, prin care i se respinsese cererea de restituire in natura a unui imobil, iar pe de alta parte, restituirea proprietatii acestui imobil sau, in subsidiar, acordarea integrala a despagubirii cuvenite.
    Din cuprinsul cererii adresate instantei rezulta ca temeiul constitutional invocat in sprijinul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 41 din Constitutie: alin. (1) privind garantia dreptului de proprietate, alin. (3) referitor la trecerea in proprietate publica a unui bun numai prin expropriere si alin. (7) referitor la interdictia privind confiscarea averii dobandite licit, precum si prevederile art. 135 alin. (6) din Constitutie privind inviolabilitatea proprietatii private.
    In temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au cerut puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se arata, in legatura cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, ca "nu se poate retine neconstitutionalitatea acestora", deoarece imobilele la care se refera dispozitiile respective "se aflau, legal, in proprietatea statului, iar fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora li s-a recunoscut dreptul de a obtine reparatia ce li se cuvine" in natura sau prin despagubiri. Se precizeaza ca "Toate aceste masuri sunt prevazute ca o garantie a dreptului de proprietate". Guvernul arata ca nici cu privire la celelalte articole care formeaza obiectul exceptiei nu se poate retine ca ar fi neconstitutionale, tinand seama de jurisdictia Curtii si de faptul ca prevederile legale atacate nu contravin unei norme constitutionale, art. 5 reglementand reparatia in natura, art. 12, reparatia prin echivalent, iar art. 13, modul de calcul al despagubirii.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, constata urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa se pronunte asupra exceptiilor de neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
    In legatura cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, ca aceste prevederi sunt constitutionale. Din considerentele deciziei rezulta ca motivele invocate in sustinerea exceptiei examinate au fost avute in vedere si la pronuntarea deciziei respective. Prin exceptia ce face obiectul prezentei decizii nu au fost invocate motive noi de natura sa justifice o alta solutie, astfel incat, avand in vedere obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, urmeaza ca exceptia de fata referitoare la dispozitiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 sa fie respinsa.
    Cu referire la prevederile art. 24 din Legea nr. 112/1995, Curtea constata ca solutionarea cauzei nu depinde de dispozitiile acestui articol. De aceea, in temeiul art. 23 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila urmand sa fie respinsa.
    In ceea ce priveste art. 5 din Legea nr. 112/1995, care consacra restituirea in natura a imobilelor proprietate de stat, tinand seama de insusi temeiul constitutional invocat in motivarea exceptiei - art. 41 privind protectia proprietatii private si art. 135 alin. (6) privind inviolabilitatea acestei proprietati, din Constitutie -, rezulta ca exceptia, in mod evident, este nefondata. Apare contradictoriu sa se sustina ca garantia constitutionala a dreptului de proprietate a fost incalcata de o dispozitie legala ce asigura restituirea in natura a proprietatii fostului proprietar.
    Pentru aceleasi motive, exceptia este nefondata si in ceea ce priveste contestarea constitutionalitatii prevederilor art. 12 din Legea nr. 112/1995, care reglementeaza, de principiu, dreptul fostilor proprietari de a fi despagubiti pentru imobilele ce nu le sunt restituite in natura, deoarece despagubirea are semnificatia unei restituiri prin echivalent. De aceea, exceptia nu este fondata nici in ceea ce priveste contestarea legitimitatii art. 13 alin. 4 si 5, care reglementeaza modul in care se asigura plata despagubirilor si actualizarea acestora in functie de salariul mediu pe economie. Aceste reglementari sunt consecinte ale dreptului la despagubire, avand semnificatia unor garantii pentru realizarea efectiva a acestui drept, astfel incat, in nici un fel, nu pot fi considerate ca incalcand garantia constitutionala a dreptului de proprietate si caracterul inviolabil al acestui drept, ce constituie temeiul constitutional invocat in justificarea exceptiei.
    Asupra dispozitiilor alin. 2 al art. 13 din Legea nr. 112/1995, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 73/1995 si a statuat ca aceste prevederi sunt constitutionale.
    Cat priveste invocarea, in motivarea exceptiei, a dispozitiilor art. 41 din Constitutie, urmeaza a se tine seama ca autoarea exceptiei a avut in vedere, in principal, alin. 1 al acestui text, precizand, expres, ca se refera la garantarea, prin aceasta prevedere constitutionala, a dreptului de proprietate.
    Or, astfel cum s-a precizat in Decizia Curtii nr. 73/1995, exista deplina concordanta intre prevederile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 si dispozitiile art. 41 alin. (1) din Constitutie, care garanteaza dreptul de proprietate, precum si cu reglementarile internationale in materie.
    Dispozitia cuprinsa in art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 nu a fost atacata in raport cu art. 41 alin. (2) din Constitutie; intr-adevar autoarea exceptiei nu face nici un fel de referire la faptul ca dispozitia legala atacata ar infrange principiul ocrotirii egale a dreptului de proprietate consacrat prin art. 41 alin. (1) din Constitutie. Curtea nu este competenta sa se pronunte asupra unor temeiuri de neconstitutionalitate pe care autoarea exceptiei nu le invoca si care nu rezulta implicit sau explicit din motivele folosite in sprijinul exceptiei.
    Textul art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 nu priveste ocrotirea dreptului de proprietate asupra locuintelor - bunuri ce au fost trecute in proprietatea statului sub imperiul altui regim constitutional -, ci acordarea unor reparatii, intr-un cuantum limitat, celor care nu se afla in situatiile prevazute de lege care sa le confere vocatia la restituirea in natura a locuintelor. Asa fiind, reglementarea reparatiilor prevazuta la art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 nu restrange exercitiul dreptului de proprietate al celor in cauza, ci limiteaza cuantumul unor reparatii pe care le prevede legea, in raport cu posibilitatile economice si financiare ale tarii.
    In fine, chiar in ceea ce priveste aplicarea principiului egalitatii si nediscriminarii, este de observat ca aceasta nu poate avea un caracter nediferentiat si formal, care, in cazul Legii nr. 112/1995, ar face imposibila chiar si acordarea unor reparatii partiale, atata vreme cat, sub aspect economic, nu se pot acorda reparatii integrale. Astfel, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, a statuat ca violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci "cand se aplica un tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite".

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi si cu opinia separata a domnului judecator Mihai Constantinescu, cat priveste prevederile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, si, in unanimitate, in privinta art. 1 alin. 1, art. 5, art. 12, art. 13 alin. 4 si 5 si art. 24 din aceeasi lege,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. 1, art. 5, art. 12, art. 13 alin. 2, 4 si 5 si ale art. 24 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, ridicata de Schipor Ioana Lucretia in Dosarul nr. 5.185/1997 al Judecatoriei Cluj-Napoca.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 3 februarie 1998.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
               prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                    Magistrat-asistent,
                                    Claudia Miu

                       OPINIE SEPARATA
privind neconstitutionalitatea art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului

    Potrivit art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, se limiteaza despagubirea cuvenita fostilor proprietari, in cazul neretrocedarii locuintelor trecute in proprietatea statului, la "suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioada de 20 de ani, calculata la data stabilirii despagubirii".
    Plafonul instituit prin aceasta prevedere legala este neconstitutional pentru urmatoarele motive:
    Potrivit art. 1 si 2 din Legea nr. 112/1995, fostii proprietari, persoane fizice, ai locuintelor trecute in proprietatea statului beneficiaza de restituirea acestora in natura, prin redobandirea dreptului de proprietate, sau de dreptul de a fi despagubiti, in cazul nerestituirii, in conditiile si in limitele prevazute de legea respectiva.
    Restituirea proprietatii constituie o modalitate de satisfacere maxima a pretentiilor fostilor proprietari, dand expresie, in limitele restituirii, principiului restitutio in integrum.
    Despagubirea nu asigura satisfacerea in intregime a exigentelor acestui principiu, intrucat, potrivit art. 13 alin. 1 din lege, ea nu se determina pe baza valorii de piata de la data despagubirii, ci a unui mod de calcul prestabilit de legiuitor.
    Evident ca astfel se creeaza o diferenta de tratament intre fostii proprietari carora li se restituie proprietatea si ceilalti fosti proprietari, care nu primesc o despagubire echivalenta cu valoarea reala, de piata, a locuintei nerestituite.
    Aceasta diferenta de tratament este insa justificata pentru considerentele mentionate in Decizia Curtii Constitutionale nr. 73/1995.
    In cadrul celor indreptatiti la despagubire, alin. 2 al art. 13 creeaza o discriminare neconstitutionala, prevazand ca valoarea despagubirii ce urmeaza a fi acordata nu poate depasi un anumit plafon. Este o discriminare, deoarece, ca efect al plafonarii despagubirii, unii o vor primi integral, pentru ca ea se situeaza sub plafon, iar altii o vor primi doar partial, intrucat nu li se va acorda ceea ce depaseste plafonul, desi pentru toti despagubirea a fost la fel calculata. Dreptul la despagubire este, astfel, pe de o parte, egal fata de toti cei indreptatiti, prin modul sau de calcul, iar pe de alta parte, inegal, intrucat, in functie de plafon, despagubirea li se acorda unora integral, iar altora, partial. Aceasta discriminare, fiind in functie de cuantumul despagubirii acordate, incalca prevederile art. 4 alin. (2) din Constitutie, conform carora discriminarile pe criteriul averii sau al originii sociale sunt interzise, cat si ale art. 16 din Constitutie, privind egalitatea cetatenilor in fata legii. Este consecinta faptului ca plafonul instituit de art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 are in vedere marimea averii fostilor proprietari, sanctionand pe cei care aveau o avere mai mare, ce depaseste valoric plafonul, asa incat el creeaza o discriminare nu numai pe temeiul averii, dar si - in mod necesar si inevitabil - pe temeiul originii sociale a fostilor proprietari, adica al apartenentei lor la fosta burghezie.
    Incontestabil ca, in realizarea politicii sale legislative, autoritatea legiuitoare poate stabili limite, plafoane sau baremuri. Aceasta nu inseamna insa ca aceste limite, plafoane sau baremuri sunt sustrase controlului constitutionalitatii legii, deoarece semnificatia lor poate fi diferita, cum ar fi pentru realizarea unei masuri de protectie sociala, pentru asezarea justa a sarcinilor fiscale ori in alte scopuri, care in toate cazurile, nu pot fi decat in respectul dispozitiilor si principiilor Constitutiei. Altminteri, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ele sunt neconstitutionale. De aceea, a justifica plafonul instituit de art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 exclusiv pe vointa legiuitorului constituie o incalcare a principiului suprematiei Constitutiei, prevazut la art. 51 al acesteia. Totodata plafonul respectiv nu ar putea fi justificat nici pe considerente legate de insuficienta resurselor bugetare pentru asigurarea platii integrale a despagubirilor cuvenite, intrucat plata lor nu se face, potrivit art. 13 alin. 6 din lege, din resurse bugetare, ci dintr-un fond extrabugetar, alimentat in conditiile prevazute de acest alineat, ce nu afecteaza in nici un mod bugetul de stat.
    In concluzie, prevederea art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 este neconstitutionala, constituind o discriminare contrara prevederilor art. 4 alin. (2) si ale art. 16 din Constitutie.
    Prin Decizia nr. 73/1995, Curtea Constitutionala, in cadrul controlului constitutionalitatii Legii nr. 112/1995 anterior promulgarii, a constatat ca art. 13 alin. 2 din aceasta lege este constitutional. Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a avut in vedere art. 20 si 49 din Constitutie. Obligativitatea deciziei mentionate nu impiedica insa exercitarea controlului in functie de noul temei constitutional invocat, legat de egalitatea cetatenilor in fata legii si de interdictia discriminarii pe temeiul averii si al originii sociale, deoarece in jurisdictia Curtii s-a statuat, in mod constant, ca o exceptie de neconstitutionalitate respinsa poate fi reiterata ulterior de catre alte parti si pentru alte temeiuri, iar pentru identitate de ratiune, aceasta solutie este aplicabila si in cazul in care decizia initiala a fost pronuntata in cadrul controlului anterior promulgarii. De altfel aceasta solutie este conforma si cu practica jurisdictionala a Curtii, asa cum rezulta din Decizia nr. 72/1995, pronuntata in cadrul controlului anterior promulgarii Legii invatamantului nr. 84/1995, prin care s-a statuat, avandu-se in vedere anumite temeiuri constitutionale, ca art. 166 alin. (3) din aceasta lege este constitutional, pentru ca, ulterior, admitandu-se in parte, prin Decizia nr. 64/1997, o exceptie de neconstitutionalitate, in baza altor temeiuri constitutionale s-a constatat ca aceasta prevedere este constitutionala numai in masura in care nu se refera la imobilele apartinand societatilor comerciale care s-au privatizat. Similara este si situatia juridica in cazul exceptiei de fata in care, invocandu-se, in ceea ce priveste critica art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, prevederile art. 41 din Constitutie, ca efect al principiului egalei ocrotiri a proprietatii, indiferent de titular, prevazut la alin. (2) al acestui articol, presupune, intr-o interpretare sistematica a normelor constitutionale, incidenta si a dispozitiilor art. 4 alin. (2) si ale art 16 din Constitutie, la care m-am referit. In mod expres, in cuprinsul exceptiei se face referire la alin. (1) al art. 41. Insa, in insasi actiune, partea, in subsidiar, a solicitat acordarea integrala a despagubirii cuvenite, ceea ce, indubitabil, atrage, in solutionarea exceptiei invocate, aplicabilitatea alin. (2) al art. 41 si, pe cale de consecinta, a art. 4 alin. (2) si a art. 16 din Constitutie, cadrul sesizarii fiind, fata de cele aratate, in mod incontestabil, si cu referire la aceste aspecte.

                                Judecator,
                         dr. Mihai Constantinescu