DECIZIE Nr.
199 din 13 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 1 alin. (1) lit. a) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 233 din 4 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vino Bianco" - S.R.L. din
Bacău în Dosarul nr. 296/2006 al Tribunalului Bacău - Secţia comercială şi
contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătand că
textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de
autoarea excepţiei.
CURTEA,
avand în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 29 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 296/2006, Tribunalul Bacău - Secţia comercială şi contencios administrativ a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2441 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vino Bianco" -
S.R.L. din Bacău în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, întrucat textul de lege criticat nu
stabileşte care sunt criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea
caracterului „corespunzător" al spaţiului în care urmează să fie
comercializate angro băuturi alcoolice şi produse din tutun, se creează
posibilitatea aplicării sale discriminatorii de către organele fiscale. In
acest mod „se dă posibilitatea statului, prin autorităţile publice, să îngrădească libertatea comerţului"
şi se favorizează concurenţa neloială, deoarece organele de control pot aplica
agenţilor economici criterii diferite, pe unii favorizandu-i, iar altora
impunandu-le „condiţii draconice de autorizare".
Tribunalul Bacău - Secţia comercială şi contencios
administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucat prevederile legale criticate
nu încalcă niciunul dintre textele constituţionale invocate de autoarea
excepţiei. In opinia instanţei, „reclamantul încearcă să transforme problema
legalităţii sau a nelegalităţii unui act administrativ-fiscal într-o problemă
de constituţionalitate a unor dispoziţii fiscale, fără a avea însă o
fundamentare reală".
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile art. 16 şi art. 135 alin. (2) lit. a)
din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinand încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 2441
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 927 din 23
decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, avand următorul
cuprins:
„(1) Agenţii economici care doresc să distribuie şi
să comercializeze angro băuturi alcoolice şi produse din tutun sunt obligaţi ca
pană la data de 31 martie 2005 să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială
şi să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să deţină spaţii de depozitare corespunzătoare,
în proprietate, cu chirie, contract de comodat
sau cu orice titlu legal."
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei sunt cele ale art. 16 privind Egalitatea
în drepturi şi ale art. 135 alin. (2) lit. a)
privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie.
Examinand excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru
următoarele considerente:
Astfel, textul de lege criticat, care reglementează una
dintre condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească agenţii
economici care doresc să distribuie şi să comercializeze angro băuturi
alcoolice şi produse din tutun, nu consacră nicio discriminare, ci este
aplicabil, în mod egal, tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei. Aşa
fiind, nu poate fi reţinută pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie,
privind egalitatea în drepturi.
De asemenea, contrar susţinerilor autoarei excepţiei,
stabilirea unor condiţii cu privire la spaţiile în care urmează să fie comercializate angro băuturi
alcoolice şi produse din tutun, în sensul că acestea trebuie să fie
corespunzătoare exercitării activităţilor respective, reprezintă o opţiune a
legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura
libertatea comerţului, protecţia concurenţei reale şi crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, în deplină
concordanţă cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală.
Argumentul potrivit căruia, în practică, textul de lege
ce face obiectul excepţiei este aplicat în mod diferit de către organele
fiscale, uneori abuziv, nu poate fi primit, întrucat nu vizează o problemă de
constituţionalitate, ci de aplicare a legii, care nu intră în competenţa de
soluţionare a Curţii Constituţionale. In realitate, aşa cum în mod corect a
reţinut instanţa de judecată în opinia exprimată în cauză, autoarea excepţiei
încearcă să transforme problema legalităţii sau a nelegalităţii unui act
administrativ fiscal într-o problemă de constituţionalitate a unor dispoziţii
legale. Or, examinarea legalităţii actului administrativ contestat este de
competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale, care,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu care a fost sesizată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2441 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vino
Bianco" - S.R.L. din Bacău în Dosarul nr. 296/2006 al Tribunalului Bacău -
Secţia comercială şi contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta