DECIZIE Nr.
197 din 13 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 si 3 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 271 din 24 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr.
3.102/45/2006 al Curţii de Apel laşi - Secţia civilă şi de Roger Georgescu în
Dosarul nr. 34/2/2001 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
Dosarul nr. 2.132D/2006 de către Emil Balaure, prin care acesta solicită
acordarea unui nou termen de judecată, deoarece se află în imposibilitate de a
se prezenta.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii de amânare, arătând că lipsa autorului excepţiei nu impietează asupra
soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen
de judecată.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.132D/2006 şi nr. 2.165D/2006
au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.165D/2006 la Dosarul nr.
2.132D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 20 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.102/45/2006, Curtea de Apel laşi - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Emil Balaure cu ocazia soluţionării unei cereri de recuzare formulate împotriva
tuturor judecătorilor Tribunalului Iaşi.
Prin Incheierea din 28 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 34/2/2001, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Roger Georgescu cu ocazia
soluţionării unei cereri de recuzare formulate împotriva tuturor judecătorilor
Curţii de Apel Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate, care
împiedică recuzarea tuturor judecătorilor unei instanţe sau ai unei secţii,
încalcă flagrant dreptul la un proces echitabil, drept consacrat de art. 21
alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens,
arată că „dreptul la recuzare este un drept al justiţiabilului de care acesta
trebuie să poată uza atunci când constată că se urmăreşte, în mod vădit, să se
pronunţe o hotărâre părtinitoare".
Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că prin dispoziţia de lege criticată legiuitorul a urmărit
îndeplinirea cu celeritate a actului de justiţie, soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil şi înlăturarea abuzului de drept. Stabilirea condiţiilor
pentru exercitarea dreptului la recuzare nu constituie o limitare a accesului
liber la justiţie, legiuitorul fiind îndreptăţit, potrivit art. 126 alin. (2)
din Constituţie, să stabilească măsurile legislative adecvate pentru a se
asigura desfăşurarea proceselor şi pentru a împiedica abuzul de drept.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că
interdicţiile privind recuzarea tuturor judecătorilor unei instanţe sau ai unei
secţii a acesteia ori privind cereri noi împotriva aceluiaşi judecător pentru
aceleaşi motive de recuzare nu aduc atingere principiului constituţional
referitor la dreptul la un proces echitabil, vizând în realitate evitarea
abuzului de drept procesual cu consecinţe asupra celerităţii judecării
cauzelor.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens face
referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens face
referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă,
care au următorul conţinut: „(...) Nu se pot recuza toţi judecătorii unei
instanţe sau ai unei secţii a acesteia.
Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate
formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art.
21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 183 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, a reţinut că instituţia recuzării în
procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăţi
imparţiale, în care părţile să fie protejate de eventuala părtinire a
judecătorului, cauzată de legătura de rudenie sau afinitate cu una dintre
părţi, interesul personal pe care îl are în soluţionarea cauzei deduse judecăţii
sau alte asemenea împrejurări, expres prevăzute de lege. Recuzarea nu poate fi,
în consecinţă, decât individuală, şi nu colectivă, şi nici nu poate conduce, în
sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanţe de
a judeca procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii.
De asemenea, prin Decizia nr. 319 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 422 din 16 mai
2006, Curtea a statuat că, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a
înţeles să restrângă accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci să
asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiţii optime, a
acestor drepturi constituţionale.
Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate
avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu
respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi
tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.
Pentru aceleaşi argumente, Curtea constată că
dispoziţiile de lege criticate sunt în concordanţă şi cu prevederile art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul persoanei de a se adresa efectiv unei instanţe
naţionale şi de a beneficia de un proces echitabil.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emil
Balaure în Dosarul nr. 3.102/45/2006 al Curţii de Apel laşi - Secţia civilă şi
de Roger Georgescu în Dosarul nr. 34/2/2001 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu