DECIZIE Nr.
194 din 13 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 272 din 24 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cominco" - S.A.
din Bucureşti în Dosarul nr. 26.841/3/2006 al Tribunalului Bucureşti -' Secţia
a VI-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, avand în vedere că prevederile de lege criticate au mai format
obiectul controlului de constituţionalitate.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 31 august 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 26.841/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie
ridicată de Societatea Comercială' „Cominco" - S.A. din Bucureşti într-un
litigiu avand ca obiect suspendarea
unei hotărari AGA.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
nu îndeplineşte condiţiile de claritate şi previzibilitate, astfel cum sunt ele
consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi nu oferă
criterii suficiente pentru obligarea reclamantului la plata cauţiunii. De
asemenea, se arată că acest text acordă instanţei posibilitatea de a suspenda
hotărarea adunării generale a
acţionarilor fără a obliga reclamantul la plata cauţiunii, sau, dacă aceasta se
stabileşte, nu are în vedere un criteriu legal, ci unul arbitrar, ceea ce este
de natură a încălca dreptul de proprietate al acţionarilor majoritari. In
opinia autorului excepţiei, se creează astfel un regim privilegiat acţionarilor
minoritari, care pot exercita acest drept legal în scop pur şicanator.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, se invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Totodată, arata că
prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie, invocate în susţinerea
excepţiei, nu au incidenţă în cauză.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocand în acest sens jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale
criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Examinand excepţia, Curtea
reţine că, deşi a fost sesizată de instanţa de judecată cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 din Legea nr. 31/1990, din
motivarea excepţiei, precum şi din considerentele încheierii de sesizare
rezultă că obiect al excepţiei îl constituie numai dispoziţiile art. 133 alin.
(2) din Legea nr. 31/1990, republicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.
Aceste prevederi au următorul
conţinut:
- Art. 133 alin. (2) „Preşedintele,
încuviinţand
suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întai privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată.
Analizand excepţia, Curtea
constată că prevederile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 au mai făcut
obiectul controlului de constituţionalitate, excepţia fiind ridicată de acelaşi
autor şi cu o motivare identica într-un alt dosar aflat pe rolul instanţei
constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 911 din 5 decembrie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, Curtea, făcand referire la jurisprudenţa anterioară, a reţinut că reglementarea
criticată reprezintă o normă de procedură, a cărei stabilire este, potrivit
prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autorităţii
legiuitoare.
Totodată, Curtea a constatat că textul legal contestat
permite instanţei de judecată ca, ţinand seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului
eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotărarii adunării generale contestate şi să stabilească o cauţiune de
natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu
rea-credinţă a drepturilor procesuale.
Depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul
că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărarii luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va
putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întarzierii executării hotărarii respective.
Cu privire la invocarea în
susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, Curtea
a constatat că acestea nu au incidenţă în cauză, nepunandu-se problema, în acest caz, a aplicării cu prioritate a unui
tratat internaţional privind drepturile omului faţă de dreptul intern.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cominco" - S.A.
din Bucureşti în Dosarul nr. 26.841/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Măria Bratu