DECIZIE   Nr. 193 din 28 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (3 1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 233 din 26 martie 2008

Ioan Vida                                 - preşedinte

Nicolae Cochinescu                -judecător

Aspazia Cojocaru                    -judecător

Acsinte Gaspar                       -judecător

Petre Ninosu                           -judecător

Ion Predescu                           -judecător

Puskas Valentin Zoltan           -judecător

Tudorel Toader                        -judecător

Augustin Zegrean                    -judecător

Ion Tiucă                                  - procuror

Mihaela Senia Costinescu      - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, Direcţia Silvică Suceava în Dosarul nr. 889/206/2007 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 22 august 2007, pronunţată în Dosarul nr. 889/206/2007, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, Direcţia Silvică Suceava.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, în vreme ce dispoziţiile legii fondului funciar prevăd faptul că terenurile cu destinaţie forestieră nu pot face obiectul constituirii dreptului de proprietate, ci doar al reconstituirii către foştii proprietari, art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 validează ideea de constituire a dreptului, prin folosirea sintagmei „dobândesc", în ceea ce priveşte structurile de cult care au avut în folosinţă sau în înzestrare astfel de terenuri. Or, această reglementare contravine principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât creează un privilegiu în favoarea instituţiilor de cult, discriminând celelalte persoane fizice sau juridice care deţin în folosinţă terenuri forestiere, dar care nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra acestora.

Judecătoria Câmpulung Moldovenesc apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că este de competenţa exclusivă a legiuitorului, în raport de consideraţii de ordin economic şi social, să adopte măsuri precum cele reglementate prin Legea nr. 1/2000.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Dispoziţiile legale criticate constituie un beneficiu al legii în favoarea unităţilor de cult, în sensul convertirii dreptului de folosinţă sau de administrare în drept de proprietate, în limita suprafeţei de 30 ha de teren forestier. Faptul că, prin aplicarea acestor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor de lege respective.

Avocatul Poporului apreciază că persoanele fizice, pe de o parte, şi cultele religioase, pe de altă parte, se află în situaţii juridice diferite, ceea ce justifică, în mod obiectiv şi raţional, stabilirea de către legiuitor a unui tratament juridic diferit.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, introduse prin Legea nr. 400/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „Structurile de cult prevăzute la alin. (2), care au avut în folosinţă sau în înzestrare terenuri cu destinaţie forestieră, dobândesc în proprietate suprafeţe până la limita de 30 ha din pădurile pe care le-au avut în administrare sau în înzestrare."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor şi libertăţilor, art. 16 care consacră principiul egalităţii în drepturi, precum şi prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la nediscriminare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 47 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, „Consiliile parohiale sau organele reprezentative ale schiturilor şi mănăstirilor, precum şi ale instituţiilor de învăţământ, pot cere restituirea terenurilor cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri, fâneţe şi păşuni împădurite, care le-au aparţinut în proprietate, în limita suprafeţelor pe care le-au avut în proprietate, dar nu mai mult de 30 ha, indiferent dacă sunt situate pe raza mai multor localităţi". In aplicarea acestor prevederi, art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 1/2000 stabileşte că centrele eparhiale, protoieriile, mănăstirile, schiturile, parohiile, filiile şi alte structuri ale unităţilor de cult dobândesc, prin reconstituire, dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere, în limita suprafeţelor pe care le-au avut în proprietate, chiar dacă terenurile sunt situate pe raza mai multor localităţi sau judeţe, fără a putea depăşi, cumulat, suprafaţa avută în proprietate de fondul bisericesc în judeţul în care s-a constituit structura de cult care depune cerere pentru reconstituire. In plus, alin. (31) al art. 29 prevede posibilitatea structurilor de cult care au avut în folosinţă sau în înzestrare terenuri cu destinaţie forestieră de a dobândi în proprietate aceste suprafeţe în limita a 30 de hectare.

Având în vedere obiectul de reglementare al legii - fondul funciar al României - şi scopul reparator declarat al acesteia, Curtea constată că reglementarea condiţiilor în care legea devine aplicabilă, sub aspectul persoanelor îndreptăţite la restituirea sau dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere şi al suprafeţelor retrocedabile, constituie opţiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economică a statului în această materie. Astfel, regimul juridic al proprietăţii privind terenurile forestiere restituite structurilor de cult sau dobândite de acestea, în temeiul legii, este reglementat în considerarea particularităţilor acestor structuri, a situaţiei juridice obiectiv diferită în care acestea se află sub aspectul deţinerii suprafeţelor de pădure - în folosinţă sau în înzestrare, faţă de alte persoane fizice sau juridice. Prin urmare, Curtea apreciază că opţiunea legiuitorului de a atribui dreptul de proprietate asupra acestor bunuri centrelor eparhiale, protoieriilor, mănăstirilor, schiturilor, parohiilor sau filiilor, în limita celor 30 de hectare, este pe deplin constituţională şi în acord cu finalitatea reparatorie a legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, Direcţia Silvică Suceava în Dosarul nr. 889/206/2007 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu