DECIZIE Nr.
193 din 28 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (3 1) din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 233 din 26 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte
Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Regia
Naţională a Pădurilor - Romsilva, Direcţia Silvică Suceava în Dosarul nr.
889/206/2007 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 22 august 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 889/206/2007, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29
alin. (31) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, excepţie ridicată de Regia Naţională a
Pădurilor - Romsilva, Direcţia Silvică Suceava.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, în vreme ce dispoziţiile legii
fondului funciar prevăd faptul că terenurile cu destinaţie forestieră nu pot
face obiectul constituirii dreptului de proprietate, ci doar al reconstituirii
către foştii proprietari, art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 validează ideea de constituire a dreptului,
prin folosirea sintagmei
„dobândesc", în ceea ce priveşte structurile de cult care au avut în
folosinţă sau în înzestrare astfel de terenuri. Or, această reglementare
contravine principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1)
din Constituţie, întrucât creează un privilegiu în favoarea instituţiilor de
cult, discriminând celelalte persoane fizice sau juridice care deţin în
folosinţă terenuri forestiere, dar care nu pot dobândi dreptul de proprietate
asupra acestora.
Judecătoria Câmpulung Moldovenesc apreciază excepţia de neconstituţionalitate
ca fiind neîntemeiată, arătând că este de competenţa exclusivă a legiuitorului,
în raport de consideraţii de ordin economic şi social, să adopte măsuri precum
cele reglementate prin Legea nr. 1/2000.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Dispoziţiile legale criticate
constituie un beneficiu al legii în favoarea unităţilor de cult, în sensul
convertirii dreptului de folosinţă sau de administrare în drept de proprietate,
în limita suprafeţei de 30 ha de teren forestier. Faptul că, prin aplicarea
acestor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile,
apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, nu reprezintă o
discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor de lege respective.
Avocatul Poporului apreciază
că persoanele fizice, pe de o parte, şi cultele religioase, pe de altă parte,
se află în situaţii juridice diferite, ceea ce justifică, în mod obiectiv şi
raţional, stabilirea de către legiuitor a unui tratament juridic diferit.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit
prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie
2000, introduse prin Legea nr. 400/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000.
Textul de lege criticat are următorul conţinut: „Structurile de cult
prevăzute la alin. (2), care au avut în folosinţă sau în înzestrare terenuri cu
destinaţie forestieră, dobândesc în proprietate suprafeţe până la limita de 30 ha din pădurile pe
care le-au avut în administrare sau în
înzestrare."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor şi
libertăţilor, art. 16 care consacră principiul egalităţii în drepturi, precum
şi prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale referitoare la nediscriminare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 47 din Legea
fondului funciar nr. 18/1991, „Consiliile parohiale sau organele
reprezentative ale schiturilor şi mănăstirilor, precum şi ale instituţiilor de
învăţământ, pot cere restituirea terenurilor cu vegetaţie forestieră, păduri,
zăvoaie, tufărişuri, fâneţe şi păşuni împădurite, care le-au aparţinut în
proprietate, în limita suprafeţelor pe care le-au avut în proprietate, dar nu
mai mult de 30 ha, indiferent dacă sunt situate pe raza mai multor
localităţi". In aplicarea acestor prevederi, art. 29 alin. (1), (2) şi
(3) din Legea nr. 1/2000 stabileşte că centrele eparhiale, protoieriile,
mănăstirile, schiturile, parohiile, filiile şi alte structuri ale unităţilor de
cult dobândesc, prin reconstituire, dreptul de proprietate asupra terenurilor
forestiere, în limita suprafeţelor pe care le-au avut în proprietate, chiar
dacă terenurile sunt situate pe raza mai multor localităţi sau judeţe, fără a
putea depăşi, cumulat, suprafaţa avută în proprietate de fondul bisericesc în
judeţul în care s-a constituit structura de cult care depune cerere pentru
reconstituire. In plus, alin. (31) al art. 29 prevede posibilitatea structurilor de cult care au
avut în folosinţă sau în înzestrare terenuri cu destinaţie forestieră de a
dobândi în proprietate aceste suprafeţe în limita a 30 de hectare.
Având în vedere obiectul de reglementare al legii - fondul
funciar al României - şi scopul reparator declarat al acesteia, Curtea constată
că reglementarea condiţiilor în care legea devine aplicabilă, sub aspectul
persoanelor îndreptăţite la restituirea sau dobândirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor forestiere şi al suprafeţelor retrocedabile, constituie
opţiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economică a statului în această
materie. Astfel, regimul juridic al proprietăţii privind terenurile forestiere
restituite structurilor de cult sau dobândite de acestea, în temeiul legii,
este reglementat în considerarea particularităţilor acestor structuri, a
situaţiei juridice obiectiv diferită în care acestea se află sub aspectul
deţinerii suprafeţelor de pădure - în folosinţă sau în înzestrare, faţă de alte
persoane fizice sau juridice. Prin urmare, Curtea apreciază că opţiunea
legiuitorului de a atribui dreptul de proprietate asupra acestor bunuri
centrelor eparhiale, protoieriilor, mănăstirilor, schiturilor, parohiilor sau
filiilor, în limita celor 30 de hectare, este pe deplin constituţională şi în
acord cu finalitatea reparatorie a legii.
Pentru considerentele expuse mai
sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, excepţie ridicată de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, Direcţia
Silvică Suceava în Dosarul nr. 889/206/2007 al Judecătoriei Câmpulung
Moldovenesc.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu