DECIZIE   Nr. 192 din 13 mai 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 539 din 28 iulie 2003

    Costica Bulai         - presedinte
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Maria Bratu           - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicata de Elisabeta Mihai in Dosarul nr. 14.422/2001 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    La apelul nominal este prezenta Dana Valeria Berinde, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Partea prezenta solicita respingerea exceptiei.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 noiembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 14.422/2001, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 241/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Elisabeta Mihai.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 si ale art. 20 coroborat cu art. 25 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si cu art. 9, 10, 11 si 12 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, precum si prevederilor art. 22, 43 si ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constitutie. In opinia autorului exceptiei, "in conceptul constitutional de calitate a vietii intra si conditiile de locuinta, aceasta situatie nefiind avuta in vedere de catre dispozitiile legale criticate", astfel ca se creeaza o discriminare intre fostii proprietari si chiriasi.
    Instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale si nici dispozitiilor din actele internationale. Se invoca in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, care a statuat ca dispozitiile art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 sunt constitutionale.
    Avocatul Poporului, in punctul sau de vedere, face de asemenea referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, apreciind ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Examinand incheierea de sesizare, precum si notele scrise depuse de autorul exceptiei in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, astfel cum a fost modificat potrivit pct. 6 din Legea de aprobare a acestei ordonante nr. 241/2001, dispozitii al caror continut este urmatorul: "Prelungirea contractelor de inchiriere nu se aplica:
    a) in cazul contractelor de inchiriere incheiate de chiriasi cu proprietari persoane fizice, altele decat cele prevazute la art. 2 - 7;
    b) in cazul contractelor de inchiriere pentru spatiile cu destinatia de locuinte proprietate particulara, prevazute la art. 1 - 7, ai caror titulari de contract sau membri de familie mentionati in contract sunt proprietari ai unei locuinte corespunzatoare ori au instrainat o locuinta corespunzatoare, dupa data de 1 ianuarie 1990, in aceeasi localitate. Fac exceptie contractele de inchiriere ai caror titulari sau membri de familie mentionati in contract au redobandit, ca fosti proprietari sau mostenitori ai acestora, locuinte care sunt efectiv ocupate de chiriasi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevazute la art. 1 sau de o institutie publica;
    c) chiriasului care refuza sa preia in folosinta o alta locuinta pusa la dispozitie, in conditiile prezentei ordonante de urgenta, de fostul proprietar sau de mostenitorii acestuia ori de autoritatile publice locale;
    d) in cazul litigiilor determinate de refuzul chiriasilor carora li s-a notificat sa incheie un nou contract de inchiriere cu proprietarul, potrivit Legii nr. 17/1994, Legii nr. 112/1995 sau Legii nr. 114/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
    e) in cazul litigiilor dintre proprietar si chirias avand ca obiect schimbul de locuinte;
    f) in cazul chiriasilor care au subinchiriat locuinta fara consimtamantul scris al proprietarului;
    g) in cazul chiriasilor care au schimbat total sau partial destinatia ori structura interioara a locuintei fara consimtamantul scris al proprietarului si fara aprobarile legale;
    h) chiriasului care a pricinuit insemnate stricaciuni locuintei, cladirii in care este situata aceasta, instalatiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a instrainat fara drept parti din acestea;
    i) chiriasului care are un comportament ce face imposibila convietuirea sau impiedica folosirea normala a locuintei;
    j) chiriasilor rezidenti in strainatate care, fara a fi detasati, nu au mai folosit locuinta mai mult de un an fara intrerupere."
    Analizand criticile de neconstitutionalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, pentru cele ce urmeaza.
    Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 are ca scop protectia chiriasilor, asigurarea stabilitatii in viitor a drepturilor lor locative, prin acordarea dreptului chiriasului la reinnoirea contractului de inchiriere si crearea unor garantii impotriva unei evacuari abuzive, precum si a unui drept de preemtiune in cazul in care proprietarul intentioneaza sa vanda locuinta.
    Masurile de protectie a chiriasilor, instituite prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, isi au temeiul constitutional in prevederile art. 43 alin. (1) si in cele ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constitutie, potrivit carora:
    - Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.";
    - Art. 134 alin. (2) lit. f): "Statul trebuie sa asigure: [...]
    f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii."
    Continutul notiunii "nivel de trai decent" nu este definit de Constitutie, dar el trebuie examinat in raport cu situatiile avute in vedere de legiuitor, precum si in functie de reglementarile internationale privind drepturile omului, obligatorii, in temeiul art. 11 si 20 din Constitutie.
    In acest sens, potrivit art. 25 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, dreptul la un nivel de trai corespunzator cuprinde, printre altele, si dreptul la locuinta. In acelasi sens, art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, prevazand obligatia statelor de a recunoaste dreptul oricarei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea insasi si familia sa, se refera, in mod expres, si la locuinta.
    Legea interna, dezvoltand aceste principii, trebuie sa aduca solutii concrete in diferite domenii supuse reglementarii. Rezulta deci ca legiuitorul, dand curs acestor dispozitii, este indreptatit, stabilind continutul si limitele dreptului de proprietate, sa tina seama nu numai de interesele proprietarilor, ci si de cele ale chiriasilor, carora statul trebuie sa le asigure dreptul la o locuinta, realizand un echilibru intre cele doua comandamente constitutionale.
    Examinand sustinerile autorilor exceptiei cu privire la incalcarea dispozitiilor art. 16 din Constitutie, Curtea constata ca acestea, de asemenea, nu pot fi primite. Textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminari intre cetateni si nu incalca principiul constitutional al egalitatii in drepturi a cetatenilor, consacrat prin art. 16 din Constitutie, tratamentul egal impunandu-se doar pentru cetatenii aflati in situatii identice. Curtea Constitutionala a retinut in mod constant in jurisprudenta sa ca principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decat diferit. De aceea nu sunt excluse, ci, dimpotriva, sunt admise solutii legislative diferite pentru situatii diferite. Dispozitiile legale criticate ocrotesc in mod egal pe proprietar si pe chirias, stabilind, pe de o parte, in ce masura proprietarul poate refuza, in mod justificat, prelungirea contractului, iar pe de alta parte, dand chiriasului posibilitatea sa isi apere dreptul locativ in conditiile in care nu i se poate reprosa vreo conduita culpabila.
    De altfel, Curtea Constitutionala a mai fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999. Astfel, prin deciziile: nr. 213 din 11 iulie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 721 din 3 octombrie 2002; nr. 89 din 27 martie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 296 din 6 iunie 2001; nr. 166 din 26 septembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 7 noiembrie 2000, si nr. 168 din 26 septembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 3 noiembrie 2000, Curtea Constitutionala a statuat ca aceste dispozitii sunt constitutionale.
    Solutiile din aceste decizii sunt valabile si in cauza prezenta, neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.
    Si, in fine, in legatura cu sustinerea potrivit careia dispozitiile legale criticate ar contraveni prevederilor art. 22 din Constitutie, referitor la dreptul la viata si la integritate fizica si psihica, Curtea constata ca acest text nu are incidenta in cauza.

    Fata de cele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 150 alin. (1) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicata de Elisabeta Mihai in Dosarul nr. 14.422/2001 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 13 mai 2003.

                         PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. COSTICA BULAI

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu