DECIZIE   Nr. 192 din 26 iunie 2002

cu privire la constitutionalitatea art. 5 alin. (4) din Legea privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes local

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 527 din 19 iulie 2002

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie, in vederea declansarii controlului de constitutionalitate a art. 5 alin. (4) din Legea privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes local. Sesizarea este semnata de 55 de deputati apartinand grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat si Partidului National Liberal, si anume: Gheorghe Albu, Mihai Baciu, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Anca Daniela Boagiu, Emil Boc, Vasile Bran, Costica Canacheu, Ion Cirstoiu, Teodor Cladovan, Sorin Frunzaverde, Paula Maria Ivanescu, Victor Sorin Lepsa, Mircea Man, Alexandru-Liviu Mera, Nicolae Nan, Gheorghe-Liviu Negoita, Bogdan Nicolae Niculescu-Duvaz, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Alexandru Peres, Stefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-Marius Raicu, Alecu Sandu, Alexandru Sassu, Mihai Stanisoara, Mircea Nicu Toader, Adriean Videanu, Marin Anton, George Crin Laurentiu Antonescu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Draganescu, Liviu Iuliu Dragos, Valeriu Gheorghe, Titu-Nicolae Gheorghiof, Puiu Hasotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Catalin Micula, Monica Octavia Musca, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Dinu Patriciu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Calin Popescu-Tariceanu, Dan-Radu Rusanu, Nini Sapunaru, Dan Coriolan Simedru, Cornel Stirbet, Valeriu Stoica si Radu Stroe.
    Sesizarea a fost trimisa prin Adresa nr. 51/290 din 6 iunie 2002 a Secretariatului general al Camerei Deputatilor si a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 2.437 din 6 iunie 2002, formand obiectul Dosarului nr. 256A/2002.
    Prin sesizare se solicita sa se constate neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 5 alin. (4) din Legea privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes local, intrucat contravin prevederilor art. 76 din Constitutie.
    In motivarea sesizarii se sustine ca textul art. 5 alin. (4) din lege nu trebuia supus medierii intrucat a fost adoptat in aceeasi forma de ambele Camere ale Parlamentului si, "potrivit Constitutiei, se supun medierii numai textele aflate in divergenta (nu articolele!) [...]". Se mai arata ca adaugarea de catre comisia de mediere a sintagmei "la propunerea primarilor acestora" este abuziva, iar comisia de mediere si-a depasit prerogativele stabilite de Constitutie si de regulamentele Parlamentului, actionand in fapt ca o a treia Camera a Parlamentului Romaniei.
    In conformitate cu dispozitiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, sesizarea de neconstitutionalitate a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a putea inainta Curtii punctele lor de vedere.
    Presedintele Senatului a comunicat, cu Adresa nr. I/585 din 17 iunie 2002, punctul sau de vedere, in sensul ca sesizarea este neintemeiata. In motivarea acestui punct de vedere se arata ca adoptarea art. 5 alin. (4) din lege de catre ambele Camere, in urma medierii, este o problema de legiferare ca atribut exclusiv al Parlamentului, astfel incat sub acest aspect sesizarea este inadmisibila, intrucat Constitutia nu prevede controlul de constitutionalitate asupra legiferarii. Se mai arata ca, potrivit art. 76 alin. (2) din Constitutie, raportul comisiei paritare se "aproba" de catre comisia de mediere a celor doua Camere, adica se ratifica si se definitiveaza forma legii. In legatura cu "sintagma <<la propunerea primarilor acestora>> de la alin. (4) al art. 5 din lege", care in comisia de mediere a fost adoptata in unanimitate, se arata ca aceasta este o "completare tehnica procedurala datorata unei omisiuni", completare necesara pe fondul reglementarii. Sub aspectul cvorumului de vot se arata ca "votul Camerelor a fost dat conform Constitutiei si asupra textelor din raportul comisiei de mediere si asupra raportului in intregul sau".
    Presedintele Camerei Deputatilor a comunicat, cu Adresa nr. 505/CP din 17 iunie 2002, punctul sau de vedere, in sensul ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata. In motivarea acestui punct de vedere se arata ca dispozitiile contestate prezinta o legatura indisolubila cu prevederile celorlalte alineate ale art. 5, inclusiv cu norma de trimitere de la alin. (3), precum si faptul ca textul ce face obiectul sesizarii trebuie interpretat in stransa legatura cu dispozitiile art. 4 lit. a) din lege, potrivit carora vanzatorii sunt consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti si nu consiliul general al acestui municipiu. De asemenea, se mai arata ca era necesara corelarea prevederilor art. 5 alin. (4) cu cele ale art. 6 alin. (1) din lege, intrucat acestea din urma, in redactarea adoptata de cele doua Camere ale Parlamentului, stabilesc ca "prin dispozitie a primarului se constituie o comisie pentru vanzarea spatiilor comerciale sau de prestari servicii in fiecare sector al municipiului Bucuresti". Fata de aceste argumente se considera ca sustinerea autorilor obiectiei de neconstitutionalitate este nejustificata, intrucat ratiunea amendarii art. 5 alin. (4) din lege consta in necesitatea corelarii unei solutii legislative referitoare la calitatea de vanzator a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.
    Guvernul a transmis punctul sau de vedere cu Adresa nr. 5/6.837/A.N. din 17 iunie 2002. In acest punct de vedere Guvernul apreciaza ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata. In motivare se arata ca precizarea facuta de comisia de mediere la art. 5 alin. (4) din lege, potrivit caruia in municipiul Bucuresti lista spatiilor supuse vanzarii se propune de catre primarii sectoarelor si se aproba de catre consiliul general, este o problema de corelare legislativa, justificata de calitatea de vanzator a consiliilor locale ale sectoarelor, iar primarul este persoana care reprezinta unitatea administrativ-teritoriala in relatiile cu celelalte autoritati publice, asa cum rezulta din art. 67 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001. Se mai arata ca in forma actuala textul ce face obiectul sesizarii este corelat si cu art. 6 alin. (1) din lege, conform caruia in municipiul Bucuresti, la nivel de sector, constituirea comisiilor pentru vanzarea spatiilor comerciale se face prin dispozitie a primarului. Asa fiind, se considera ca sustinerea autorilor sesizarii, in sensul ca art. 5 alin. (1) din lege a fost adoptat cu incalcarea art. 76 alin. (2) din Constitutie, este nejustificata, deoarece ratiunea amendarii acestui text nu consta in existenta unei divergente, ci in necesitatea corelarii textului cu solutia legislativa referitoare la calitatea de vanzator a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, solutie necontestata sub aspectul constitutionalitatii.

    CURTEA,
examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile art. 5 alin. (4) din Legea privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor de interes local, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Curtea a fost legal sesizata si este competenta, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 2, 12 si 17 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa se pronunte asupra acestei sesizari de neconstitutionalitate.
    Obiectul sau il constituie prevederile art. 5 alin. (4) din Legea privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor de interes local, prevederi potrivit carora: "In cazul municipiului Bucuresti, lista spatiilor supuse vanzarii se aproba de catre Consiliul general, pe sectoare la propunerea primarilor acestora. Prevederile alin. (3) se aplica in mod corespunzator."
    In motivarea sesizarii de neconstitutionalitate se sustine ca aceste prevederi legale incalca dispozitiile art. 76 din Constitutie, potrivit carora:
    "(1) Daca una din Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativa intr-o redactare diferita de cea aprobata de cealalta Camera, presedintii Camerelor vor initia, prin intermediul unei comisii paritare, procedura de mediere.
    (2) In cazul in care comisia nu ajunge la un acord sau daca una din Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate in divergenta se supun dezbaterii Camerei Deputatilor si Senatului in sedinta comuna, care vor adopta textul definitiv cu votul majoritatii prevazute la articolul 74 alineatele (1) sau (2)."
    Prin sesizare nu s-a sustinut neconstitutionalitatea pe fond a continutului art. 5 alin. (4) din legea criticata, ci doar faptul ca la acest text de lege, dupa adoptarea sa in aceeasi redactare de ambele Camere ale Parlamentului, ulterior s-a operat o completare cu incalcarea unor norme constitutionale referitoare la procedura de legiferare. In consecinta, Curtea urmeaza sa examineze numai constitutionalitatea extrinseca a textului de lege supus controlului, fara a se pronunta cu privire la continutul acestui text, prin raportare la dispozitiile constitutionale.
    Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, avand de examinat respectarea procedurii constitutionale parcurse in procesul de legiferare, a retinut ca "principiul constitutional al autonomiei regulamentare a Parlamentului, instituit prin art. 61 alin. (1) din Legea fundamentala, permite si, totodata, impune fiecarei Camere in parte, precum si Parlamentului in ansamblul sau, reunit in sedinta comuna a celor doua Camere, sa stabileasca norme proprii de organizare si functionare in vederea indeplinirii atributiilor lor. Cu toate acestea, regulamentele parlamentare nu pot sa fie contrare reglementarilor cuprinse in Constitutie, iar autoritatea legislativa nu poate adopta proceduri contrare Legii fundamentale, si aceasta nici macar pentru un caz singular si special" (a se vedea Decizia nr. 104 din 11 aprilie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 253 din 16 mai 2001).
    Dispozitiile Constitutiei referitoare la procedura de adoptare a legilor sunt de stricta interpretare, iar Camerele Parlamentului pot elabora norme proprii pentru aplicarea acestor dispozitii, norme care nu pot avea un inteles contrar prevederilor constitutionale si nici nu pot fi aplicate cu incalcarea acestora. Curtea retine deci ca orice lege sau dispozitie dintr-o lege adoptata cu nesocotirea sau cu incalcarea dispozitiilor constitutionale privitoare la procedura de legiferare este neconstitutionala, chiar daca in continutul si in intelesul sau textul de lege respectiv ar fi in deplin acord cu Constitutia.
    Art. 76 alin. (1) din Constitutie prevede ca initierea si desfasurarea procedurii de mediere au loc in cazul in care "una din Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativa intr-o redactare diferita de cea aprobata de cealalta Camera". Aceste prevederi constitutionale au fost in mod corespunzator preluate in art. 126 alin. 1 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 51 din 31 ianuarie 2001, respectiv in art. 137 alin. (1) din Regulamentul Senatului, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 58 din 2 februarie 2001.
    Curtea constata ca aplicarea acestor dispozitii constitutionale si regulamentare, in cazul examinat, s-a facut cu incalcarea normei constitutionale cuprinse in art. 76 alin. (1) din Legea fundamentala.
    Raportul comisiei de mediere trebuie sa se refere exclusiv la textele proiectului de lege adoptate intr-o redactare diferita de cele doua Camere ale Parlamentului. In acest caz obiectul de activitate al comisiei de mediere l-a constituit discutarea textelor aflate in divergenta si adoptarea unuia sau a altuia dintre textele respective ori a unei redactari noi, pentru a fi propuse Camerelor spre aprobare. Comisia de mediere nu isi poate extinde activitatea asupra unor texte intre care nu exista divergente, fiind adoptate de catre ambele Camere ale Parlamentului intr-o redactare identica.
    In aceasta lumina Curtea constata ca textul art. 5 alin. (4) din Legea privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor de interes local, a fost adoptat intr-o redactare identica de ambele Camere ale Parlamentului si, ca atare, nu putea constitui obiect de examinare din partea comisiei de mediere. Intrucat comisia de mediere a examinat si a modificat textul art. 5 alin. (4) din legea criticata cu incalcarea dispozitiilor art. 76 alin. (1) din Constitutie, a fost neconstitutionala si sesizarea Camerelor Parlamentului pentru aprobarea acestei modificari, precum si adoptarea de catre Parlament a textului modificat.
    Pentru aceste motive Curtea urmeaza sa constate ca adaugarea la textul art. 5 alin. (4) din legea supusa controlului a sintagmei "... la propunerea primarilor acestora" este neconstitutionala.

    Fata de considerentele expuse in cele de mai sus, avand in vedere dispozitiile art. 76 alin. (1) si (2), ale art. 144 lit. a) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 2 alin. (3), ale art. 13 alin. (1) lit. A.a), ale art. 17 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Constata ca adaugarea la textul art. 5 alin. (4) din Legea privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor de interes local, a sintagmei "... la propunerea primarilor acestora" este neconstitutionala.
    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, precum si presedintelui Camerei Deputatilor si presedintelui Senatului, in scopul deschiderii procedurii prevazute la art. 145 alin. (1) din Constitutie.
    Definitiva si obligatorie.
    Dezbaterea a avut loc la data de 26 iunie 2002 si la aceasta au participat: Nicolae Popa, presedinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Serban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu si Ioan Vida, judecatori.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu