DECIZIE Nr. 192 din 26 iunie 2002
cu privire la constitutionalitatea art. 5 alin. (4) din Legea privind vanzarea
spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari
servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor
locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes
local
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 527 din 19 iulie 2002
Curtea Constitutionala a fost sesizata, in temeiul dispozitiilor art. 144
lit. a) din Constitutie, in vederea declansarii controlului de
constitutionalitate a art. 5 alin. (4) din Legea privind vanzarea spatiilor
comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari servicii,
aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum
si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes local. Sesizarea
este semnata de 55 de deputati apartinand grupurilor parlamentare ale
Partidului Democrat si Partidului National Liberal, si anume: Gheorghe Albu,
Mihai Baciu, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Anca Daniela Boagiu, Emil
Boc, Vasile Bran, Costica Canacheu, Ion Cirstoiu, Teodor Cladovan, Sorin
Frunzaverde, Paula Maria Ivanescu, Victor Sorin Lepsa, Mircea Man,
Alexandru-Liviu Mera, Nicolae Nan, Gheorghe-Liviu Negoita, Bogdan Nicolae
Niculescu-Duvaz, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Alexandru Peres,
Stefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-Marius Raicu, Alecu Sandu, Alexandru Sassu,
Mihai Stanisoara, Mircea Nicu Toader, Adriean Videanu, Marin Anton, George Crin
Laurentiu Antonescu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul
Dobre, Ovidiu-Virgil Draganescu, Liviu Iuliu Dragos, Valeriu Gheorghe,
Titu-Nicolae Gheorghiof, Puiu Hasotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Catalin
Micula, Monica Octavia Musca, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Dinu Patriciu,
Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Calin Popescu-Tariceanu,
Dan-Radu Rusanu, Nini Sapunaru, Dan Coriolan Simedru, Cornel Stirbet, Valeriu
Stoica si Radu Stroe.
Sesizarea a fost trimisa prin Adresa nr. 51/290 din 6 iunie 2002 a
Secretariatului general al Camerei Deputatilor si a fost inregistrata la Curtea
Constitutionala sub nr. 2.437 din 6 iunie 2002, formand obiectul Dosarului nr.
256A/2002.
Prin sesizare se solicita sa se constate neconstitutionalitatea
dispozitiilor art. 5 alin. (4) din Legea privind vanzarea spatiilor comerciale
proprietate privata a statului si a celor de prestari servicii, aflate in
administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor
aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes local, intrucat contravin
prevederilor art. 76 din Constitutie.
In motivarea sesizarii se sustine ca textul art. 5 alin. (4) din lege nu
trebuia supus medierii intrucat a fost adoptat in aceeasi forma de ambele
Camere ale Parlamentului si, "potrivit Constitutiei, se supun medierii
numai textele aflate in divergenta (nu articolele!) [...]". Se mai arata
ca adaugarea de catre comisia de mediere a sintagmei "la propunerea
primarilor acestora" este abuziva, iar comisia de mediere si-a depasit
prerogativele stabilite de Constitutie si de regulamentele Parlamentului,
actionand in fapt ca o a treia Camera a Parlamentului Romaniei.
In conformitate cu dispozitiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
republicata, sesizarea de neconstitutionalitate a fost comunicata presedintilor
celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a putea
inainta Curtii punctele lor de vedere.
Presedintele Senatului a comunicat, cu Adresa nr. I/585 din 17 iunie 2002,
punctul sau de vedere, in sensul ca sesizarea este neintemeiata. In motivarea
acestui punct de vedere se arata ca adoptarea art. 5 alin. (4) din lege de
catre ambele Camere, in urma medierii, este o problema de legiferare ca atribut
exclusiv al Parlamentului, astfel incat sub acest aspect sesizarea este
inadmisibila, intrucat Constitutia nu prevede controlul de constitutionalitate
asupra legiferarii. Se mai arata ca, potrivit art. 76 alin. (2) din
Constitutie, raportul comisiei paritare se "aproba" de catre comisia
de mediere a celor doua Camere, adica se ratifica si se definitiveaza forma
legii. In legatura cu "sintagma <<la propunerea primarilor
acestora>> de la alin. (4) al art. 5 din lege", care in comisia de
mediere a fost adoptata in unanimitate, se arata ca aceasta este o
"completare tehnica procedurala datorata unei omisiuni", completare
necesara pe fondul reglementarii. Sub aspectul cvorumului de vot se arata ca
"votul Camerelor a fost dat conform Constitutiei si asupra textelor din
raportul comisiei de mediere si asupra raportului in intregul sau".
Presedintele Camerei Deputatilor a comunicat, cu Adresa nr. 505/CP din 17
iunie 2002, punctul sau de vedere, in sensul ca sesizarea de
neconstitutionalitate este neintemeiata. In motivarea acestui punct de vedere
se arata ca dispozitiile contestate prezinta o legatura indisolubila cu
prevederile celorlalte alineate ale art. 5, inclusiv cu norma de trimitere de
la alin. (3), precum si faptul ca textul ce face obiectul sesizarii trebuie
interpretat in stransa legatura cu dispozitiile art. 4 lit. a) din lege,
potrivit carora vanzatorii sunt consiliile locale ale sectoarelor municipiului
Bucuresti si nu consiliul general al acestui municipiu. De asemenea, se mai
arata ca era necesara corelarea prevederilor art. 5 alin. (4) cu cele ale art.
6 alin. (1) din lege, intrucat acestea din urma, in redactarea adoptata de cele
doua Camere ale Parlamentului, stabilesc ca "prin dispozitie a primarului
se constituie o comisie pentru vanzarea spatiilor comerciale sau de prestari
servicii in fiecare sector al municipiului Bucuresti". Fata de aceste
argumente se considera ca sustinerea autorilor obiectiei de
neconstitutionalitate este nejustificata, intrucat ratiunea amendarii art. 5
alin. (4) din lege consta in necesitatea corelarii unei solutii legislative
referitoare la calitatea de vanzator a consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucuresti.
Guvernul a transmis punctul sau de vedere cu Adresa nr. 5/6.837/A.N. din 17
iunie 2002. In acest punct de vedere Guvernul apreciaza ca sesizarea de
neconstitutionalitate este neintemeiata. In motivare se arata ca precizarea
facuta de comisia de mediere la art. 5 alin. (4) din lege, potrivit caruia in
municipiul Bucuresti lista spatiilor supuse vanzarii se propune de catre
primarii sectoarelor si se aproba de catre consiliul general, este o problema
de corelare legislativa, justificata de calitatea de vanzator a consiliilor
locale ale sectoarelor, iar primarul este persoana care reprezinta unitatea
administrativ-teritoriala in relatiile cu celelalte autoritati publice, asa cum
rezulta din art. 67 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr.
215/2001. Se mai arata ca in forma actuala textul ce face obiectul sesizarii
este corelat si cu art. 6 alin. (1) din lege, conform caruia in municipiul
Bucuresti, la nivel de sector, constituirea comisiilor pentru vanzarea
spatiilor comerciale se face prin dispozitie a primarului. Asa fiind, se
considera ca sustinerea autorilor sesizarii, in sensul ca art. 5 alin. (1) din
lege a fost adoptat cu incalcarea art. 76 alin. (2) din Constitutie, este
nejustificata, deoarece ratiunea amendarii acestui text nu consta in existenta
unei divergente, ci in necesitatea corelarii textului cu solutia legislativa
referitoare la calitatea de vanzator a consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucuresti, solutie necontestata sub aspectul constitutionalitatii.
CURTEA,
examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile art. 5 alin. (4) din Legea
privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor
de prestari servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a
consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor de interes
local, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine
urmatoarele:
Curtea a fost legal sesizata si este competenta, in temeiul dispozitiilor
art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 2, 12 si 17 din Legea nr.
47/1992, republicata, sa se pronunte asupra acestei sesizari de
neconstitutionalitate.
Obiectul sau il constituie prevederile art. 5 alin. (4) din Legea privind
vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de
prestari servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a
consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor de interes
local, prevederi potrivit carora: "In cazul municipiului Bucuresti, lista
spatiilor supuse vanzarii se aproba de catre Consiliul general, pe sectoare la
propunerea primarilor acestora. Prevederile alin. (3) se aplica in mod
corespunzator."
In motivarea sesizarii de neconstitutionalitate se sustine ca aceste
prevederi legale incalca dispozitiile art. 76 din Constitutie, potrivit carora:
"(1) Daca una din Camere adopta un proiect de lege sau o propunere
legislativa intr-o redactare diferita de cea aprobata de cealalta Camera,
presedintii Camerelor vor initia, prin intermediul unei comisii paritare,
procedura de mediere.
(2) In cazul in care comisia nu ajunge la un acord sau daca una din Camere
nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate in divergenta se supun
dezbaterii Camerei Deputatilor si Senatului in sedinta comuna, care vor adopta
textul definitiv cu votul majoritatii prevazute la articolul 74 alineatele (1)
sau (2)."
Prin sesizare nu s-a sustinut neconstitutionalitatea pe fond a continutului
art. 5 alin. (4) din legea criticata, ci doar faptul ca la acest text de lege,
dupa adoptarea sa in aceeasi redactare de ambele Camere ale Parlamentului,
ulterior s-a operat o completare cu incalcarea unor norme constitutionale
referitoare la procedura de legiferare. In consecinta, Curtea urmeaza sa
examineze numai constitutionalitatea extrinseca a textului de lege supus
controlului, fara a se pronunta cu privire la continutul acestui text, prin
raportare la dispozitiile constitutionale.
Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, avand de examinat respectarea
procedurii constitutionale parcurse in procesul de legiferare, a retinut ca
"principiul constitutional al autonomiei regulamentare a Parlamentului,
instituit prin art. 61 alin. (1) din Legea fundamentala, permite si, totodata,
impune fiecarei Camere in parte, precum si Parlamentului in ansamblul sau,
reunit in sedinta comuna a celor doua Camere, sa stabileasca norme proprii de
organizare si functionare in vederea indeplinirii atributiilor lor. Cu toate
acestea, regulamentele parlamentare nu pot sa fie contrare reglementarilor
cuprinse in Constitutie, iar autoritatea legislativa nu poate adopta proceduri
contrare Legii fundamentale, si aceasta nici macar pentru un caz singular si
special" (a se vedea Decizia nr. 104 din 11 aprilie 2001, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 253 din 16 mai 2001).
Dispozitiile Constitutiei referitoare la procedura de adoptare a legilor
sunt de stricta interpretare, iar Camerele Parlamentului pot elabora norme
proprii pentru aplicarea acestor dispozitii, norme care nu pot avea un inteles
contrar prevederilor constitutionale si nici nu pot fi aplicate cu incalcarea
acestora. Curtea retine deci ca orice lege sau dispozitie dintr-o lege adoptata
cu nesocotirea sau cu incalcarea dispozitiilor constitutionale privitoare la
procedura de legiferare este neconstitutionala, chiar daca in continutul si in
intelesul sau textul de lege respectiv ar fi in deplin acord cu Constitutia.
Art. 76 alin. (1) din Constitutie prevede ca initierea si desfasurarea
procedurii de mediere au loc in cazul in care "una din Camere adopta un
proiect de lege sau o propunere legislativa intr-o redactare diferita de cea
aprobata de cealalta Camera". Aceste prevederi constitutionale au fost in
mod corespunzator preluate in art. 126 alin. 1 din Regulamentul Camerei
Deputatilor, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 51 din
31 ianuarie 2001, respectiv in art. 137 alin. (1) din Regulamentul Senatului,
republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 58 din 2 februarie
2001.
Curtea constata ca aplicarea acestor dispozitii constitutionale si regulamentare,
in cazul examinat, s-a facut cu incalcarea normei constitutionale cuprinse in
art. 76 alin. (1) din Legea fundamentala.
Raportul comisiei de mediere trebuie sa se refere exclusiv la textele
proiectului de lege adoptate intr-o redactare diferita de cele doua Camere ale
Parlamentului. In acest caz obiectul de activitate al comisiei de mediere l-a
constituit discutarea textelor aflate in divergenta si adoptarea unuia sau a
altuia dintre textele respective ori a unei redactari noi, pentru a fi propuse
Camerelor spre aprobare. Comisia de mediere nu isi poate extinde activitatea
asupra unor texte intre care nu exista divergente, fiind adoptate de catre
ambele Camere ale Parlamentului intr-o redactare identica.
In aceasta lumina Curtea constata ca textul art. 5 alin. (4) din Legea
privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor
de prestari servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a
consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor de interes
local, a fost adoptat intr-o redactare identica de ambele Camere ale
Parlamentului si, ca atare, nu putea constitui obiect de examinare din partea
comisiei de mediere. Intrucat comisia de mediere a examinat si a modificat
textul art. 5 alin. (4) din legea criticata cu incalcarea dispozitiilor art. 76
alin. (1) din Constitutie, a fost neconstitutionala si sesizarea Camerelor
Parlamentului pentru aprobarea acestei modificari, precum si adoptarea de catre
Parlament a textului modificat.
Pentru aceste motive Curtea urmeaza sa constate ca adaugarea la textul art.
5 alin. (4) din legea supusa controlului a sintagmei "... la propunerea
primarilor acestora" este neconstitutionala.
Fata de considerentele expuse in cele de mai sus, avand in vedere dispozitiile
art. 76 alin. (1) si (2), ale art. 144 lit. a) si ale art. 145 alin. (2) din
Constitutie, precum si ale art. 2 alin. (3), ale art. 13 alin. (1) lit. A.a),
ale art. 17 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cu majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Constata ca adaugarea la textul art. 5 alin. (4) din Legea privind vanzarea
spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari
servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor
locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor de interes local, a
sintagmei "... la propunerea primarilor acestora" este
neconstitutionala.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, precum si presedintelui Camerei
Deputatilor si presedintelui Senatului, in scopul deschiderii procedurii
prevazute la art. 145 alin. (1) din Constitutie.
Definitiva si obligatorie.
Dezbaterea a avut loc la data de 26 iunie 2002 si la aceasta au participat:
Nicolae Popa, presedinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur,
Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Serban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu si Ioan
Vida, judecatori.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu