DECIZIE Nr. 192 din 12 octombrie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin.
1 si 2 si ale art. 258 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 11 din 9 ianuarie 2001
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 147 alin. 1 si 2, precum si a dispozitiilor art. 258 din
Codul penal, exceptie ridicata de Stefan Trutescu in Dosarul nr. 604/1999 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
La apelul nominal sunt prezenti Nicolae Lazar si Stefan Berechet. Lipsesc
Stefan Trutescu, Ioana Florea, Nicolae Anghel, Banca Comerciala
"Albina" - S.A. si Societatea Comerciala "Reconversie si
Valorificare Active" - S.A., fata de care procedura de citare este legal
indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, partile prezente solicita solutionarea
urgenta a exceptiei de neconstitutionalitate, avand in vedere tergiversarea
solutionarii dosarului la instantele de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
exceptiei, aratand ca raportarea unei dispozitii legale la o alta dispozitie
legala este o problema de interpretare si de aplicare a legii, care excede
competentei Curtii Constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 5 mai 2000, pronuntata in Dosarul nr. 604/1999,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 1 si 2 si ale
art. 258 din Codul penal, exceptie ridicata prin aparatori de Stefan Trutescu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile art. 147 alin. 2 si ale art. 258 din Codul penal sunt
neconstitutionale, intrucat "anuleaza distinctia facuta de Legea
fundamentala" intre "regimul juridic al functionarilor publici si
regimul general privind raporturile de munca". Se invoca in sustinerea
acestei motivari prevederile art. 72 alin. (3) lit. i) si l) din Constitutie.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala, exprimandu-si opinia,
apreciaza ca, desi Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra
constitutionalitatii dispozitiilor art. 258, raportate la art. 147 din Codul
penal, totusi, "in raport cu adoptarea Legii nr. 188/1999 - Lege privind
statutul functionarilor publici - nu ne aflam in situatia prevazuta de art. 23
alin. (3) din Legea nr. 47/1992". Instanta mai arata ca, "in
contextul dispozitiilor Legii nr. 188/1999, este definit statutul
functionarului public, fiind enumerate si categoriile de persoane care pot
detine aceasta calitate de functionar public, situatie in care dispozitiile
art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, sunt
neconstitutionale". Instanta nu indica nici o dispozitie a Constitutiei ca
fiind incalcata.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata, intrucat "Extinderea
raspunderii penale pentru infractiunile prevazute in art. 246 - 250 din Codul
penal, de la functionarii publici la ceilalti functionari, prin dispozitiile
art. 258, nu poate fi considerata neconstitutionala atata vreme cat
reglementarile privitoare la notiunile de functionar public si functionar,
inclusiv incriminarile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ,
sunt caracterizate prin Constitutie ca tinand de domeniul legii". De
altfel, se mai arata in acelasi punct de vedere, "atat Codul penal, cat si
Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici sunt legi organice,
iar invocarea neconcordantei dintre art. 147 din Codul penal si dispozitiile
Legii nr. 188/1999 nu ridica o problema de ordin constitutional, ci o problema
de interpretare juridica".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor
de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit in cauza de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Dispozitiile Codului penal, criticate prin exceptia ridicata ca fiind
neconstitutionale, sunt urmatoarele:
Art. 147
"Prin <<functionar public>> se intelege orice persoana
care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost
investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei
unitati dintre cele la care se refera art. 145.
Prin <<functionar>> se intelege persoana mentionata in alin. 1,
precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte
persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat.";
Art. 258
"Dispozitiile art. 246 - 250 privitoare la functionari publici se aplica
si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducandu-se cu o
treime."
Prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind
incalcate sunt urmatoarele:
Art. 72 alin. (3)
"Prin lege organica se reglementeaza: [...]
i) statutul functionarilor publici; [...]
l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele si protectia
sociala;".
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile art. 147, precum si ale art. 258
din Codul penal au devenit neconstitutionale dupa adoptarea Legii nr. 188/1999
privind Statutul functionarilor publici, intrucat "anuleaza distinctia
facuta de Legea fundamentala intre regimul juridic al functionarilor publici si
regimul general al raporturilor de munca". Cu privire la aceste argumente
Curtea retine ca Legea fundamentala nu defineste nici notiunea de functionar
public si nici pe cea de alti functionari, definirea si reglementarea
statutului acestor categorii de salariati fiind de domeniul legii. Intelesul
acestor notiuni este stabilit, pe de o parte, in art. 147 din Codul penal, iar
pe de alta parte, in Legea nr. 188/1999, unde este reglementat Statutul
functionarilor publici. Deosebirile intre cele doua reglementari legale nu
reprezinta insa o problema de constitutionalitate, ci una de interpretare si de
aplicare a legilor, ceea ce excede competentei Curtii Constitutionale, potrivit
dispozitiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicata,
care prevad: "... Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului
de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar
Constitutiei." Constitutionalitatea unei dispozitii legale nu poate fi
examinata prin raportare la o alta dispozitie legala, ci doar prin raportare la
o norma constitutionala. In acest fel a statuat Curtea prin Decizia nr. 38 din
11 martie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 196
din 5 mai 1999, si prin Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se invoca prevederile art.
72 alin. (3) lit. i) si l) din Constitutie, potrivit carora statutul
functionarilor publici si regimul general al raporturilor de munca, care, in
opinia autorului exceptiei, se refera la ceilalti functionari, se reglementeaza
prin lege organica. Aceste prevederi constitutionale nu sunt incidente in
cauza, intrucat atat Codul penal, cat si Legea nr. 188/1999 sunt legi organice.
Prin art. 258 din Codul penal se prevede incriminarea faptelor prevazute la
art. 246 - 250 si in cazurile in care autorul nu are calitatea de functionar
public, ci este un alt functionar, facand distinctie doar sub aspectul
limitelor pedepsei aplicabile. Stabilirea conditiilor pentru indeplinirea
cerintei de subiect activ calificat in cazul anumitor infractiuni intra in
atributiile exclusive ale legiuitorului. Curtea Constitutionala, in
jurisprudenta sa, a retinut in mod constant ca notiunea generala de functionar
nu este de nivel constitutional, iar reglementarile referitoare la functionar,
inclusiv cele legate de infractiunile savarsite de functionari, sunt de nivelul
legii. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 81 din 15 iulie 1996, ramasa
definitiva prin Decizia nr. 76 din 22 aprilie 1997, publicate in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din 10 septembrie 1997. De altfel, prin
Decizia nr. 178 din 17 decembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, Curtea Constitutionala a
constatat constitutionalitatea dispozitiilor art. 147 alaturi de cele ale art.
145, 248 si 248^1 din Codul penal.
Considerentele care au stat la baza solutiilor anterioare, adoptate de
Curtea Constitutionala, sunt valabile si in prezenta cauza, neexistand motive
sau elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
Pentru motivele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3 si al art. 13 alin. (1) lit. A.c),
al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 1
si 2 si ale art. 258 din Codul penal, exceptie ridicata de Stefan Trutescu in
Dosarul nr. 604/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 12 octombrie 2000.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat asistent,
Maria Bratu