DECIZIE   Nr. 191 din 18 noiembrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 64 din 14 februarie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 din Codul de procedura penala, ridicata de In Yasar in Dosarul nr. 2.224/1998 al Judecatoriei Constanta.
    La apelul nominal lipsesc partile In Yasar si Stejerel Stasencu, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, deoarece, in realitate, autorul exceptiei nu contesta constitutionalitatea dispozitiilor art. 250 din Codul de procedura penala, ci invoca doar neaplicarea in cauza a acestora de catre organele de urmarire penala, fiind deci numai o problema de aplicare a legii si nu de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 14 iulie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 2.224/1998, Judecatoria Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de In Yasar.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca dispozitiile art. 250 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, deoarece contravin prevederilor art. 24 din Constitutie referitoare la dreptul la aparare. In final, autorul exceptiei pretinde ca nu i s-a dat posibilitatea ca, dupa punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa, sa ii fie prezentat materialul de urmarire penala in prezenta unui traducator autorizat, el necunoscand limba romana.
    Exprimandu-si opinia, la interventia Curtii si ulterior sesizarii, printr-o nota separata instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este nefondata, intrucat, "in speta organul de cercetare penala nu avea obligatia sa asigure asistenta juridica a inculpatului".
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata, dispozitiile textului de lege criticat trebuind sa fie corelate cu prevederile art. 8 din Codul de procedura penala referitoare la folosirea limbii oficiale prin traducator, precum si cu cele ale art. 6 din acelasi cod privind garantarea dreptului la aparare. Se considera ca dispozitiile art. 250, raportate la art. 6 si 8 din Codul de procedura penala, sunt in deplina conformitate cu prevederile art. 24 din Constitutie referitoare la garantarea dreptului la aparare. Faptul ca in speta nu a fost asigurata prezenta traducatorului la prezentarea materialului de urmarire penala reflecta o eronata aplicare a legii si nu o neconcordanta a normelor procedurale cu cele constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 250 din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins: "Dupa punerea in miscare a actiunii penale, daca au fost efectuate toate actele de urmarire necesare, organul de cercetare penala cheama pe inculpat in fata sa si:
    a) ii pune in vedere ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala, aratandu-i si incadrarea juridica a faptei savarsite;
    b) ii asigura posibilitatea de a lua de indata cunostinta de material. Daca inculpatul nu poate sa citeasca, organul de cercetare penala ii citeste materialul;
    c) il intreaba, dupa ce a luat cunostinta de materialul de urmarire penala, daca are de formulat cereri noi sau daca voieste sa faca declaratii suplimentare."
    Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii legale sunt contrare prevederilor art. 24 din Constitutie referitoare la garantarea dreptului la aparare, deoarece, in baza lor, nu i s-a dat posibilitatea ca dupa punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa sa ii fie prezentat materialul de urmarire penala in prezenta unui traducator autorizat, el fiind de nationalitate turca si necunoscand limba romana, prezentarea in acest mod a materialului de urmarire penala constituind o obligatie si nu o facultate a organului de urmarire penala.
    Examinand exceptia, Curtea Constitutionala constata ca dispozitiile textului de lege criticat nu trebuie examinate si interpretate izolat, ci in corelare cu alte dispozitii din acelasi cod, referitoare la dreptul la aparare. In acest sens sunt dispozitiile art. 6 referitoare la "Garantarea dreptului de aparare", precum si dispozitiile art. 8 referitoare la "Folosirea limbii oficiale prin traducator".
    In temeiul art. 6 din Codul de procedura penala, dreptul de aparare este garantat tuturor partilor si in tot cursul procesului penal, organele judiciare avand obligatia de a asigura acestora deplina exercitare a drepturilor procesuale, in conditiile prevazute de lege, si de a administra probele necesare in aparare. Totodata au obligatia sa il incunostinteze pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia si sa ii asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii. De asemenea, orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului penal, iar organele judiciare au obligatia sa il incunostinteze pe invinuit sau pe inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare. Acest text prevede si obligatia organelor judiciare, in conditiile si in cazurile prevazute de lege, de a lua masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu are aparator ales.
    Conform art. 8 din Codul de procedura penala, "Partilor care nu vorbesc limba in care se desfasoara procesul penal li se asigura posibilitatea de a lua cunostinta de piesele dosarului si dreptul de a vorbi in instanta si a pune concluzii, prin traducator". Acest text concretizeaza, pentru procesul penal, dreptul la interpret prevazut de dispozitiile art. 127 alin. (2) din Constitutie, conform carora "Cetatenii apartinand minoritatilor nationale, precum si persoanele care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii, prin interpret; in procesele penale acest drept este asigurat in mod gratuit". Textul art. 8 este situat in Codul de procedura penala in Partea Generala, Titlul I, Capitolul I privind "Scopul si regulile de baza ale procesului penal", constituind un drept procesual prin care sunt garantate atat dreptul la aparare al partilor care nu cunosc limba oficiala in care se desfasoara procesul, cat si dreptul la interpret, drepturi constitutionale prevazute la art. 24 si 127 din legea fundamentala.
    Analizand dispozitiile legale criticate, Curtea constata ca acestea nu sunt contrare prevederilor art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare, ci, dimpotriva, ele reprezinta o concretizare a acestui drept in cadrul procesului penal.
    Pe de alta parte, faptul ca in cauza nu i s-a adus la cunostinta inculpatului materialul de urmarire penala in prezenta unui traducator autorizat este o chestiune de aplicare a legii, de competenta instantelor judecatoresti, iar nu o problema de contencios constitutional, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 din Codul de procedura penala, ridicata de In Yasar in Dosarul nr. 2.224/1998 al Judecatoriei Constanta.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 noiembrie 1999.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan