DECIZIE Nr. 19*) din 8 aprilie 1993
cu privire la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 302 Cod penal si art. 50 alin. 1 lit. c) din Decret nr. 244/1978
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 105 din 24 mai 1993
Ion P. Filipescu - presedinte
Ioan Muraru - judecator
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Petru Duda - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.
Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.
302 Cod penal si ale art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 privind
regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase, invocata de inculpatul
Ahmet Memet in dosarul nr. 4491/1992, aflat pe rolul Judecatoriei Tulcea.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din 25 martie 1993, cu participarea
procurorului, in lipsa inculpatului Ahmet Memet, care, desi legal citat, nu s-a
prezentat, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, pronuntarea
aminindu-se pentru 6 aprilie 1993, iar apoi pentru 8 aprilie 1993.
Din concluziile procurorului, redate pe larg in incheierea din 25 martie
1993, retinem ca se contesta competenta Curtii Constitutionale, deoarece nu ne
aflam in prezenta unei exceptii de neconstitutionalitate, ci este vorba de
aplicarea art. 150 alin. (1) din Constitutie, care este in caderea organelor
judiciare. Pe fond, reprezentantul Procuraturii Generale sustine ca prevederile
art. 302 Cod penal si ale art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 nu
sunt contrare Constitutiei si deci nu sunt abrogate.
CURTEA CONSTITUTIONALA
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin rechizitoriul Procuraturii locale Tulcea din 30 iunie 1992, Ahmet
Memet a fost trimis in judecata penala pentru savarsirea infractiunilor
prevazute de art. 302 Cod penal (nerespectarea dispozitiilor privind operatiuni
de import si export) si de art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978
(efectuarea de operatiuni interzise cu metale pretioase ori pietre pretioase si
semipretioase, naturale). S-a retinut ca inculpatul a efectuat, fara
autorizatie, acte de import si tranzit, cumparind de doua ori din strainatate
(Istambul - Turcia), in scop de a valorifica in tara, bijuterii de aur, iar
apoi, la 9 martie 1992 a vandut cantitatea de 147,70 grame prin intermediul
firmei "Marso" SNC - Tulcea si la 26 martie 1992 a incercat, in
aceeasi modalitate, sa vinda cantitatea de 194,39 grame.
In fata Judecatoriei Tulcea, la termenul din 27 octombrie 1992, inculpatul,
invocand art. 144 lit. c) din Constitutie, a solicitat trimiterea cauzei la
Curtea Constitutionala, pentru a se stabili daca dispozitiile legale pe baza
carora a fost trimis in judecata (indeosebi cele din Decretul nr. 244/1978) mai
corespund in prezent principiilor inscrise in actuala Constitutie sau au fost
abrogate implicit prin dispozitiile art. 150 alin. (1) din legea fundamentala.
Inculpatul mai sustine ca dispozitiile art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr.
244/1978, care sanctioneaza operatiunile interzise cu metale pretioase, sunt
neconstitutionale, intrucat, in speta, obiectele de aur pe care le-a cumparat
din Turcia si le-a vandut in tara au devenit proprietatea sa, iar Constitutia
Romaniei garanteaza dreptul de proprietate, ocroteste proprietatea privata, pe
care o declara si inviolabila, astfel incat legile si celelalte acte normative
care contrazic Constitutia, cum este si cazul art. 50 alin. 1 lit. c) din
Decretul nr. 244/1978, sunt abrogate.
Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocata, procurorul de
sedinta a considerat ca este inadmisibila in raport cu principiul separatiei
puterilor in stat si a cerut respingerea ei.
Prin incheierea din 4 noiembrie 1992, Judecatoria Tulcea a sesizat Curtea
Constitutionala, exprimandu-si opinia cu privire la art. 50 alin. 1 lit. c) din
Decretul nr. 244/1978, in sensul ca aceasta dispozitie, in principiu, nu este
neconstitutionala, deoarece insasi Constitutia - garantind dreptul de
proprietate - arata ca, continutul si limitele acestui drept sunt stabilite de
lege, iar in art. 135, prin care se stabileste ca proprietatea este
inviolabila, se precizeaza, de asemenea, "in conditiile legii". Dar,
"instanta considera ca mai bine ar fi sa se examineze sub aspectul
constitutionalitatii normale care interzic in concret anumite operatiuni, cum
ar fi unele din cadrul vamal sau alte normative, iar nu cele care sanctioneaza
in principiu operatiunile interzise, pentru ca este putin probabil sa existe o
legislatie care sa nu limiteze si conditioneze intr-o masura si alte asemenea
operatiuni".
In vederea solutionarii exceptiei au fost solicitate, in baza art. 24 din
Legea nr. 47/1992, puncte de vedere Camerei Deputatilor, Senatului si
Guvernului, iar in baza art. 12 din Regulamentul Curtii au fost solicitate
puncte de vedere ale Ministerului Justitiei, Ministerului Comertului,
Procuraturii Generale, Directiei de cercetari penale din cadrul Inspectoratului
General al Politiei, Catedrei de drept penal de la Facultatea de Drept din
Bucuresti si Sectorului de drept penal din cadrul Institutului de Cercetari
Juridice. Ministerului Comertului, Bancii Nationale a Romaniei si Directiei
Generale a Vamilor li s-a solicitat sa raspunda la intrebarile transmise de
catre judecatorul raportor. De asemenea, s-a solicitat Judecatoriei Tulcea sa
se trimita dosarul in care s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate.
Exceptand Camera Deputatilor si Senatul, celelalte autoritati si institutii
au comunicat punctele lor de vedere, ele fiind redate, in esenta, in cele ce
urmeaza.
In punctele de vedere exprimate de catre Guvernul Romaniei si Ministerul
Justitiei se arata ca art. 302 Cod penal este constitutional si ca a devenit de
mare actualitate, deoarece este absolut normal si justificat ca statul sa ia
masuri, inclusiv prin dispozitii ca aceea in discutie, pentru sanctionarea
faptelor de import, export ori tranzit de marfuri efectuate neautorizat.
Aceasta dispozitie penala se coroboreaza perfect cu intregul ansamblu de
reglementari din domeniul vamal, constituind una din modalitatile de a stopa
activitati infractionale ce tind sa ia amploare. Cu referire la art. 50 alin. 1
lit. c) din Decretul nr. 244/1978, se subliniaza utilitatea textului si faptul
ca nu intra in conflict cu garantiile constitutionale ale dreptului de
proprietate privata, deoarece este absolut normal sa existe un control al
statului asupra modului de dobandire si circulatie a unor valori insemnate, cum
sunt metalele pretioase, daca este vorba de cantitati ce depasesc limitele
admise ori intrate in tara altfel decat in conditiile legale.
Procuratura Generala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece raportarea celor doua texte penale, care sanctioneaza
unele actiuni efectuate cu incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza
anumite activitati de import-export si, respectiv, regimul metalelor pretioase,
la prevederile Constitutiei este lipsita de temei atat timp cat obligatiile legale
si interdictiile instituite prin legi speciale sunt in vigoare si nu se invoca
neconstitutionalitatea lor.
Catedra de drept penal a Facultatii de Drept din Bucuresti, examinind
Decretul nr. 244/1978, ajunge la concluzia ca art. 50 alin. 1 lit. c), cat si
celelalte prevederi din decret sunt in deplina concordanta cu dispozitiile din
Constitutia Romaniei, deoarece aceasta nu numai ca nu se opune, dar chiar
presupune instituirea, atunci cand este cazul, a unor regimuri speciale privind
producerea, circulatia, pastrarea, detinerea, gestionarea, consumul,
recuperarea unor bunuri sau valori de interes national, economic sau strategic.
In raspunsul Directiei de cercetari penale din cadrul Inspectoratului
General al Politiei se subliniaza ca art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr.
244/1978 si art. 302 Cod penal nu contravin in nici un fel dispozitiilor
constitutionale, dar se apreciaza ca art. 302 Cod penal ar trebui inlaturat sau
modificat printr-o interventie legislativa, deoarece comertul exterior nu mai
constituie monopol de stat, iar operatiunile de import si export au fost
liberalizate.
Punctele de vedere comunicate de catre Guvernul Romaniei, Ministerul
Justitiei, Procuratura Generala si Directia de cercetari penale din cadrul
Inspectoratului General al Politiei, cat si cele exprimate de cercetatori de la
Sectorul de drept penal din cadrul Institutului de Cercetari Juridice afirma
categoric ideea ca art. 302 Cod penal si art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul
nr. 244/1978 nu contravin dispozitiilor art. 41 si 135 din Constitutie,
deoarece art. 41 alin. (1) precizeaza ca limitele si continutul dreptului de
proprietate sunt stabilite prin lege, iar art. 135 alin. (6) dispune ca
proprietatea privata este inviolabila in conditiile legii. Ideea unei libertati
neingradite de lege a proprietatii este respinsa de Constitutie, ca de altfel
si de teoriile moderne asupra proprietatii private. Cu alte cuvinte, garantiile
constitutionale functioneaza numai in masura in care proprietatea privata este
dobandita licit, iar atributele sale (posesia, folosinta, dispozitia) sunt
exercitate cu respectarea legilor in vigoare.
Ministerul Comertului apreciaza, in conformitate cu prevederile art. 2 din
Decretul nr. 244/1978 si ale Hotararii Guvernului nr. 1323/1990, ca operatiunile
de orice fel cu metale pretioase constituie monopol de stat si, totodata, nu
pot face obiectul activitatii societatilor comerciale neautorizate,
precizandu-se ca in unele perioade operatiunile cu metale si pietre pretioase
au fost supuse controlului prin licenta, cu avizul Bancii Nationale a Romaniei.
Acest punct de vedere este sprijinit pe avizul- circulara nr. VIII/C/1880/1992,
comunicat de Directia tezaur si casierie din cadrul Bancii Nationale a
Romaniei. In circulara se mai precizeaza ca este exceptat de la obligatia
avizarii de catre Banca Nationala a Romaniei importul de bijuterii din metale
pretioase, efectuat de catre agentii economici autorizati in acest sens sau
care au prevazut prin statutul societatii astfel de activitati. Cat priveste
comercializarea in tara a metalelor si pietrelor pretioase, se precizeaza ca ea
se poate realiza de agenti economici autorizati in acest scop, conform legii,
care au prevazut prin contractul de societate si statut efectuarea unor astfel
de activitati.
Directia Generala a Vamilor apreciaza ca persoanele fizice care introduc in
tara pietre pretioase si semipretioase, metale pretioase si obiecte
confectionate din acestea au obligatia sa le predea organelor Bancii Nationale
a Romaniei sau unitatilor autorizate de aceasta, in conditiile art. 17 si art.
30 alin. 2 din Decretul nr. 244/1978, dar numai daca este vorba de alte obiecte
decat cele prevazute de art. 14 din acest decret. Cu referire la bijuterii, se
precizeaza ca un cetatean roman poate introduce in tara, fara a declara scris
si fara plata taxelor vamale, numai bijuteriile destinate uzului sau personal,
in sortimentul si cantitatea stabilite prin pct. 23 anexa nr. 1 la Hotararea
Guvernului nr. 685/1990. Definitia pe care insa acest text o da "bijuteriilor
de uz personal" intereseaza numai regimul vamal. Pe de alta parte,
Directia Generala a Vamilor arata ca in situatia in care metalele pretioase,
pietrele pretioase si obiectele confectionate din acestea sunt introduse in
tara de un agent economic, operatiunea de import se deruleaza conform
dispozitiilor cuprinse in Hotararea Guvernului nr. 673/1991 si Ordinul
ministrului finantelor nr. 489/1992, prin depunerea unei declaratii vamale de
import, in care persoana juridica este obligata sa mentioneze si numarul de
inregistrare din Registrul comertului, plata taxelor vamale legal datorate etc.
Banca Nationala a Romaniei considera ca, potrivit art. 2 din Decretul nr.
244/1978, operatiunile de orice fel cu metale si pietre pretioase constituie
monopol de stat, dar pot efectua astfel de operatiuni persoanele fizice si
persoanele juridice, cu autorizarea Bancii Nationale a Romaniei (afara de
cazul in care autorizarea este data prin alte dispozitii legale), in
conformitate cu art. 26 din Decretul nr. 244/1978. Acest text, care are in
vedere "unitati socialiste", respectiv "unitati socialiste
autorizate", este adaptat de Banca Nationala a Romaniei realitatilor
actuale, precizand ca operatiunile cu metale pretioase, obiecte si bijuterii din
metale pretioase, precum si operatiunile cu pietre pretioase si semipretioase
naturale, ca acte de comert sau indeletnicire mestesugareasca ori industriala,
sunt permise numai persoanelor juridice care au prevazute, in mod expres, in
obiectul de activitate astfel de operatiuni, iar operatiunile de prelucrare
sau reparatii de bijuterii pot fi efectuate si de catre persoanele fizice care
activeaza in conformitate cu prevederile Decretului-lege nr. 54/1990. Pe de
alta parte, se invoca indirect dispozitiile Hotararii Guvernului nr. 1323/1990,
care, in temeiul art. 218 din Legea nr. 31/1990, stabileste, intre altele, ca
nu pot face obiectul activitatii unei societati comerciale "activitatile
care constituie, in conditiile stabilite de lege, monopol de stat" si se
apreciaza ca orice operatiuni efectuate cu incalcarea prevederilor mai sus
mentionate sunt interzise.
Cu referire la persoanele fizice, Banca Nationala a Romaniei apreciaza ca
ele pot aduce din strainatate orice cantitate de bijuterii, daca fac declaratie
vamala scrisa, conform art. 30 din Decretul nr. 244/1978 si art. 50 din
Decretul 337/1981, precum si ca pot cumpara sau vinde bijuterii, celelalte
obiecte prevazute de art. 14 alin. 1 lit. a) - d) din Decretul nr. 244/1978,
pietre pretioase si semipretioase, naturale, in conditiile stabilite de art. 14
alin. 3 din acest decret, adica "daca dobandirea sau transmiterea nu s-a
facut in scop de specula".
Banca Nationala a Romaniei informeaza si asupra faptului ca este in curs
de finalizare proiectul noii reglementari privind regimul metalelor pretioase
si pietrelor pretioase in Romania, care va liberaliza atat detinerea de catre
populatie a metalelor pretioase, cat si efectuarea operatiunilor cu acestea.
CURTEA CONSTITUTIONALA
examinind incheierea de sesizare si actele dosarului in care s-a invocat
exceptia de neconstitutionalitate, punctele de vedere exprimate de autoritatile
si institutiile solicitate, raportul prezentat de judecatorul raportor, precum
si concluziile procurorului prezentate in sedinta publica din 25 martie 1993,
si vazand dispozitiile art. 41, art. 135 si art. 144 lit. c) din Constitutie,
art. 3, art. 12, art. 24 si art. 26 din Legea nr. 47/1992, art. 302 Cod penal
si dispozitiile Decretului nr. 244/1978, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte asupra exceptiei de
neconstitutionalitate invocata de inculpatul Ahmet Memet, desi dispozitiile
legale invocate a fi neconstitutionale sunt anterioare intrarii in vigoare a
Constitutiei, deoarece Judecatoria Tulcea a apreciat ca, in principiu, textele
nu sunt neconstitutionale si deci, in raport cu art. 150 alin. (1) din
Constitutie, a considerat ca au ramas in vigoare, iar pe baza lor s-au
stabilit, dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din anul 1991, raporturi juridice,
astfel cum prevede art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Pe fond, in ce priveste art. 302 Cod penal, textul incrimineaza efectuarea,
fara autorizatie, a oricaror acte sau fapte care, potrivit dispozitiilor
legale, sunt considerate operatiuni de import, export sau tranzit. Dispozitia
de incriminare se completeaza cu dispozitiile legale care stabilesc continutul
si caracteristicile operatiunilor de import, export si tranzit. La intrarea in
vigoare a Codului penal (1 ianuarie 1969), legea speciala era Decretul nr. 317/
1949 pentru reglementarea operatiunilor de export, import si tranzit, inlocuit
apoi prin Legea nr. 1/1971 cu privire la activitatea de comert exterior.
Potrivit acestei legi, comertul exterior era monopol de stat si se realiza numai
de catre organizatii economice autorizate, fiind supus autorizarii Ministerului
Comertului Exterior orice import sau export.
Dupa decembrie 1989, prin Ordinul ministrului comertului exterior nr. 18
din 27 martie 1990 s-a prevazut ca "importurile si exporturile in si din
Romania se efectueaza pe baza autorizatiilor de import, respectiv de export,
eliberate de Ministerul Comertului Exterior" (art. 1), precum si ca
"autorizatiile de import si, respectiv, de export se elibereaza la cererea
persoanelor juridice si fizice cu sediul/domiciliul in Romania, autorizate
legal pentru desfasurarea de activitati economice si/sau comerciale" (art.
2). Ulterior, prin hotararile Guvernului nr. 6/1991, 472/1991 si 726/1991 s-a
prevazut ca exportul si importul marfurilor sunt liberalizate, fiind supuse
licentelor de export sau de import automate, pentru ca prin Hotararea
Guvernului nr. 215 din 30 aprilie 1992 sa se prevada in art. 1 ca
"operatiunile de export si import se pot efectua numai de catre agentii
economici care au prevazut in obiectul lor de activitate efectuarea unor astfel
de operatiuni", iar in art. 2 ca "exportul si importul marfurilor din
si in teritoriul vamal al Romaniei sunt liberalizate, nefiind supuse licentelor
de export, respectiv import". Sunt prevazute in hotarare insa si situatii
in care sunt necesare licente de export si, respectiv, import, precum si
conditii de eliberare (art. 3 - 12).
Dupa cum se observa, modul de reglementare a importului si exportului a
cunoscut o evolutie spre liberalizare dupa decembrie 1989, dar, cu toate
acestea, art. 302 Cod penal isi pastreaza actualitatea in conditiile in care
mai exista situatii in care licentele sunt obligatorii. De exemplu, prin anexa
nr. 1 la Ordinul ministrului comertului si turismului nr. 2/1993, emis in baza
Hotararii Guvernului nr. 215/1992, sunt supuse controlului, pentru care se
elibereaza licente de export si import, marfuri precum: arme si munitii
autorizate de lege, echipament militar si alte produse speciale autorizate de
lege, produse explozibile si toxice autorizate de lege, substante stupefiante
si psihotrope autorizate de lege, marfuri care tranziteaza zone supuse
embargoului prin rezolutii ale Consiliului de Securitate al O.N.U. (la export
si la import); metale pretioase, pietre pretioase si obiecte confectionate din
acestea, a caror scoatere din tara este permisa potrivit legii; documentatii
privind drepturi de licenta si know-how (la export); deseuri valorificabile
admise la import conditionat, precum si produse periculoase pentru sanatatea
populatiei si pentru mediul inconjurator (la import). Mai mult, prin Legea nr.
88 din 22 iulie 1992 a fost introdus in Codul penal un nou text, art. 302^2),
care incrimineaza efectuarea oricaror operatiuni de import de deseuri ori
reziduuri de orice natura sau de alte marfuri periculoase pentru sanatatea
populatiei si pentru mediul inconjurator, precum si introducerea, in orice mod,
sau tranzitarea acestora pe teritoriul tarii fara respectarea dispozitiilor
legale.
Rezulta ca art. 302 Cod penal constituie o dispozitie-cadru, care se
individualizeaza in mod diferit, intr-un moment sau altul, in functie de legea
speciala care in acel moment reglementeaza operatiunile de import ori export.
Dupa cum se poate constata din dezvoltarile anterioare privind art. 302 Cod
penal, dispozitiile sale care incrimineaza efectuarea operatiunilor de import,
export sau tranzit fara autorizatie, nu afecteaza sub nici o forma prevederile
constitutionale referitoare la dreptul de proprietate, astfel cum se sustine in
sesizare. Activitatea economica se realizeaza de catre agentii economici cu
capital de stat, privat ori mixt, pe baza autonomiei lor juridice si in
conditii de egalitate juridica, dar in limitele legii. Statul poate, in vederea
apararii sau promovarii unor interese generale, sa intervina in activitatea
economica, fie prin politica legislativa, fie prin utilizarea de catre Guvern a
unor mijloace specifice de influentare, precum licente de import-export,
impozite, taxe, subventii. Aceasta constituie o practica curenta in toate
tarile si nu poate fi interpretata ca o incalcare a principiului libertatii
comertului, consacrat in art. 134 alin. (2) lit a) din Constitutie. Asa fiind,
Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata in privinta
art. 302 Cod penal si urmeaza sa fie respinsa.
Cat priveste aplicarea la speta a art. 302 Cod penal, Curtea nu este
competenta sa se pronunte si, deci, Judecatoria Tulcea, in raport cu
dispozitiile care reglementau, in momentul savarsirii faptelor imputate
inculpatului Ahmet Memet, operatiunile de import-export si cu cele care permit
persoanelor fizice sa aduca din strainatate orice cantitate de bijuterii fara
taxe vamale, dar cu declaratie scrisa, urmeaza sa stabileasca daca se poate
retine existenta infractiunii de nerespectare a dispozitiilor referitoare la
import.
Cat priveste art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978, acesta
incrimineaza efectuarea de catre persoanele domiciliate in Romania de
operatiuni interzise cu metale pretioase ori pietre pretioase si semipretioase,
naturale. Aceste operatiuni sunt stabilite in art. 25 din decret, intre ele
figurand, la lit. c), si "vanzarea si cumpararea de metale pretioase,
pietre pretioase si semipretioase, naturale, precum si mijlocirea acestor
operatiuni", operatiuni ce intereseaza cauza de fata.
In art. 2 alin. 1 din decret se precizeaza ca detinerea cu orice titlu a
metalelor pretioase, precum si operatiunile de orice fel cu acestea si cu
pietrele pretioase constituie monopol de stat, iar prin art. 26 alin. 1 se
stabileste ca operatiunile prevazute de art. 25, ca acte de comert sau ca
indeletnicire mestesugareasca ori industriala, nu sunt permise decat unitatilor
socialiste. Banca Nationala a Romaniei autorizeaza unitatile socialiste sa
detina, sa utilizeze si sa faca operatiuni cu metale pretioase, pietre
pretioase si semipretioase, naturale, afara de cazul unitatilor autorizate prin
alte dispozitii legale (art. 26 alin. 2). Prelucrarea si transformarea
obiectelor din metale pretioase in formele prevazute de art. 14 alin. 1 lit. a)
- d) si care puteau fi detinute de persoanele fizice, precum si a pietrelor
pretioase si semipretioase, naturale, se puteau face numai de catre unitatile
socialiste autorizate (art. 26 alin. 3).
Persoanele fizice si persoanele juridice pot detine, potrivit art. 2 alin.
2 din Decretul nr. 244/1978, metale pretioase si pot efectua operatiuni cu
metale pretioase sau cu pietre pretioase si semipretioase, naturale, in
cazurile si in conditiile stabilite prin decret. Cu referire la persoanele
fizice, art. 14 alin. 1 prevede ca acestea pot detine: a) bijuterii sau obiecte
de arta, de cult, de uz casnic sau personal, salbe confectionate din ducati sau
ducati necuprinsi in salbe, destinati a servi ca podoaba, precum si lucrari
vechi dentare confectionate din aur, argint sau platina, ori cu adaos de aur,
argint sau platina; b) monede din aur emise pana in anul 1800 inclusiv, montate
in bijuterii, precum si monede turcesti emise in perioade 1816-1844; c) monede
de argint fara putere circulatorie, care nu au valoare numismatica si nu fac
parte dintr-o colectie numismatica; d) aur dentar dobandit in conditiile
stabilite de text; e) insemnele ordinelor, medaliilor si altor distinctii sau
trofee acordate de statul roman sau de alte state, de organizatii sau asociatii
internationale, pentru merite personale ale cetatenilor romani, precum si
medaliile decernate la concursuri sportive sau manifestari cultural-artistice,
confectionate din aur, argint sau din platina. Prin alin. 2 al art. 14 se
prevede ca detinerea de obiecte din aur, argint sau platina in formele
mentionate la lit. a) - d) este ingaduita numai pentru uzul personal, iar prin
alin. 3 se dispune ca dobandirea sau transmiterea de catre persoane fizice a
bijuteriilor si a celorlalte obiecte prevazute la alin. 1 lit. a) - d) precum
si a pietrelor pretioase si semipretioase, naturale, este permisa daca
dobandirea sau transmiterea nu s-a facut in scop de specula. Se interzice
persoanelor fizice, potrivit art. 16, sa detina metale pretioase sub forma de:
lingouri, bare, sarme, placi, aparate sau parti din acestea, dispozitive,
utilaje, deseuri, topituri, saruri, aur ars si orice alte forme care nu sunt
prevazute ca permise in decret.
Dupa decembrie 1989, prin Decretul nr. 90 din 5 februarie 1990 au fost
abrogate in mod expres din Decretul nr. 244/1978 numai prevederile "cu
privire la obligativitatea depunerii la Banca Nationala a Romaniei a bunurilor
culturale mobile cuprinzand metale pretioase sau pietre pretioase ori semipretioase".
Alte texte, neabrogate expres, sunt totusi interpretate in functie de
realitatile actuale. Astfel, Banca Nationala a Romaniei, referindu-se la art.
26 din decret, are in vedere, astfel cum am mai aratat, ca operatiunile care
puteau fi efectuate numai de unitatile socialiste sunt permise - cu
autorizarile cerute de lege - persoanelor fizice si persoanelor juridice, cu
precizarea ca aceste operatiuni, ca acte de comert sau indeletnicire
mestesugareasca ori industriala, sunt permise numai persoanelor juridice care
au prevazute, in mod expres, in obiectul de activitate astfel de operatiuni,
iar persoanele fizice care activeaza in conformitate cu prevederile
Decretului-lege nr. 54/1990 pot efectua operatiuni de prelucrare sau reparatii
de bijuterii. Cu referire expresa la bijuterii, Banca Nationala a Romaniei
apreciaza ca persoana fizica poate aduce din strainatate orice cantitate de
bijuterii, daca face declaratie vamala scrisa. Aceste bijuterii ar putea fi
apoi vandute in conditiile art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 244/1978, adica
"daca dobandirea sau transmiterea nu s-a facut in scop de specula".
In aceleasi conditii, persoana fizica poate cumpara din tara, de la magazine
specializate sau de la persoane fizice, orice cantitate de bijuterii, pentru a
investi sumele de bani pe care le are, iar apoi, daca este cazul, poate sa le
revinda. In esenta, pentru a fi permise astfel de operatiuni se cere, deci, ca
dobandirea sau transmiterea sa nu se fi facut in scop de specula.
Sintetizind punctele de vedere ale Bancii Nationale a Romaniei, Directia
Generala a Vamilor si Ministerul Comertului rezulta ca persoanele fizice: pot
cumpara orice cantitate de bijuterii din tara pentru a-si investi sumele de
bani si nu pentru a le revinde, dar, apoi, daca este cazul, le pot vinde; pot
aduce din strainatate bijuterii de uz personal, in limitele stabilite de
Hotararea Guvernului nr. 685/1990 (pct. 23 din anexa nr. 1), fara declaratia
vamala si fara taxe vamale; pot aduce din strainatate bijuterii ce depasesc
uzul personal ori pentru alti membri de familie sau ca investitie, fara sa
intereseze cantitatea si fara taxe vamale, dar cu declaratie scrisa. Asadar,
bijuteriile cumparate in tara sau cele aduse din strainatate in conditiile
mentionate pot fi detinute in proprietate fara nici o restrictie si, la nevoie,
pot fi vandute. Esential este, in toate cazurile, ca ele sa nu fie cumparate in
scopul revanzarii, sa nu se urmareasca deci efectuarea de activitati comerciale
ilicite.
Potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutie, "dreptul de proprietate,
precum si creantele asupra statului sunt garantate. Continutul si limitele
acestor drepturi sunt stabilite prin lege", iar in conformitate cu art.
135 alin. (6), "proprietatea privata este, in conditiile legii,
inviolabila". Rezulta deci ca pot fi stabilite prin lege anumite limite,
ingradiri fie in privinta obiectului dreptului, fie in privinta unor atribute
ale dreptului, pentru apararea intereselor sociale si economice generale sau
pentru apararea drepturilor altor persoane. Esential este ca prin aceste
restrictii stabilite de lege sa nu se atinga fondul acestui drept, sa nu se
anihileze complet dreptul de proprietate. Altfel spus, aceste limite aduse
dreptului de proprietate sunt supuse principiului proportionalitatii inscris in
art. 49 alin. (2) din Constitutie.
Asa fiind, Curtea constata ca dispozitia art. 50 alin. 1 lit. c) din
Decretul nr. 244/1978, corelata la speta cu prevederea inscrisa in art. 25 lit.
c) din acelasi decret, nu pune in discutie dreptul de proprietate, ci se refera
in exclusivitate la efectuarea unor operatiuni interzise de lege, care, fiind
savarsite in anumite circumstante, constituie infractiuni. Este unanim admis ca
legiuitorul poate institui, in interes general, un regim special cu privire la
producerea, detinerea, circulatia unor bunuri de interes national, economic sau
strategic.
Curtea constata, in acelasi timp, insa ca Decretul nr. 244/1978 cuprinde si
dispozitii care, intr-un stat de drept, cu economie de piata, ar putea lipsi
sau ar putea fi atenuate. De altfel, dupa cum am mai aratat, chiar Banca
Nationala a Romaniei informeaza Curtea de existenta unui proiect de lege care
va liberaliza detinerea si efectuarea de operatiuni cu metale pretioase.
Actiunea Curtii are insa o dubla limita: pe de o parte este tinuta in
cadrul controlului pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum
prevede art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, de examinarea numai a
prevederilor " de care depinde judecarea cauzei" si care au fost stabilite
in procesul in care s-a invocat exceptia, iar pe de alta parte, ea nu se poate
substitui Parlamentului si sa elaboreze o noua reglementare sau sa o modifice
pe cea existenta.
Ca garant al suprematiei Constitutiei, in temeiul art. 1 din Legea nr. 47/
1992, Curtea este insa indreptatita sa semnaleze necesitatea adoptarii cat mai
urgente a proiectului de lege privind Consiliul Legislativ, spre a face
aplicabile dispozitiile art. 150 alin. (2) din Constitutie, care sunt de natura
sa asigure cadrul legislativ unitar, conform cu dispozitiile Constitutiei din
anul 1991.
De asemenea, in cadrul atributiilor sale prevazute de Constitutie si in
limitele impuse de speta in cazul controlului de constitutionalitate pe cale de
exceptie, pentru a evita lipsa de reglementare si consecintele ce ar putea
rezulta din aceasta cauza, Curtea se considera indreptatita, pana la adoptarea
unei noi reglementari in materie, sa dea textelor ce sunt atacate in fata sa
acea interpretare care se armonizeaza cu Constitutia.
In consecinta, cu referire la art. 25 lit. c) si art. 50 alin. 1 lit. c)
din Decretul nr. 244/1978, care stabilesc ca este infractiune "vanzarea si
cumpararea de metale pretioase, pietre pretioase si semipretioase, naturale,
precum si mijlocirea acestor operatiuni" si raportindu-se numai la
operatiuni de acest fel cu bijuterii, astfel cum o obliga cadrul spetei in care
s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate, Curtea apreciaza ca textele ar
fi neconstitutionale daca ar fi interpretate in continuare in sensul ca
operatiunile cu bijuterii - vanzare, cumparare, mijlocire - pot fi efectuate
numai de agenti economici cu capital de stat. Ca atare, o astfel de
interpretare urmeaza a fi inlaturata si Curtea, in acord cu pozitia Bancii
Nationale a Romaniei, Ministerului Comertului si Directiei Generale a Vamilor,
interpreteaza textele in sensul ca este posibil ca orice agent economic sa
efectueze astfel de operatiuni cu bijuterii, daca sunt mentionate in obiectul
de activitate si este autorizat - cand este cazul - potrivit legii, textele mai
sus mentionate avand, in conditiile actuale, rolul de a-i opri pe cei care nu
au astfel de abilitari si incearca sa eludeze regimul special instituit cu
privire la metalele si pietrele pretioase, precum si alte dispozitii legale, cum
sunt cele fiscale sau cele care reglementeaza indatoririle profesionale ale
comerciantilor. Pe de alta parte, in rezolvarea unor cazuri concrete, organele
de aplicarea legii trebuie sa aiba in vedere si dispozitiile art. 1 lit. a) din
Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati
comerciale ilicite, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 42/1991,
potrivit carora constituie activitate comerciala ilicita si atrage raspunderea
contraventionala sau penala, dupa caz, efectuarea de acte sau fapte de comert
de natura celor prevazute in Codul comercial sau in alte legi, fara
indeplinirea conditiilor stabilite prin lege.
De asemenea, Curtea apreciaza ca legislatia, in starea actuala, permite
persoanelor fizice sa detina orice cantitate de bijuterii, cumparate in tara
ori aduse din strainatate sau dobandite in alt mod, daca aceste operatii s-au
facut in mod legal si nu in vederea desfasurarii unei activitati comerciale
ilicite.
Fata de considerentele expuse, interpretindu-se textele in sensul aratat de
Curte mai sus, rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata si
urmeaza sa fie respinsa si cu privire la art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul
nr. 244/1978.
Stabilirea la speta a imprejurarii ca bijuteriile s-au cumparat ori nu in
scop de revanzare, a faptului daca s-a savarsit sau nu o activitate comerciala
ilicita, precum si daca este cazul raspunderii contraventionale sau a celei
penale nu este in caderea Curtii, fiind atributul exclusiv al organelor
abilitate cu aplicarea legii, care urmeaza insa sa tina seama de interpretarile
cuprinse in considerentele prezentei decizii.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si art. 150 alin. (1)
din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A) c), art. 24 alin. (4), art. 25
alin. (1) si art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Sunt conforme cu Constitutia art. 302 Cod penal si art. 50 alin. 1 lit. c)
din Decretul nr. 244/1978, acesta din urma sub rezerva interpretarii date in
motivarea prezentei decizii.
In consecinta, se respinge exceptia de neconstitutionalitate invocata de
Ahmet Memet, domiciliat in Babadag, str. Decebal nr. 8, judetul Tulcea, in
dosarul nr. 4491/1992 aflat pe rolul Judecatoriei Tulcea.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 8 aprilie 1993.
PRESEDINTE,
prof. dr. doc. Ion P. Filipescu
Magistrat - asistent,
Gabriela Dragomirescu