Decizia Nr.189 din 03.04.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (4) teza finală din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 458 din 23 iunie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Irina-Loredana Gulie	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 49 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Mariana Bălan, Alexander Brejcha, Karin Humbert, Alberta Liliana De Neuberger, Kristin Lamphere Pilarcik, Eugene Y. Weissmann, Albert Erich Weismann, Donald M. Sinclair şi Joan Bradley în Dosarul nr. 6.516/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 556D/2013.2. La apelul nominal răspunde mandatarul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Dumitru P. Mihai, cu împuternicire depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Reprezentantul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate arată, în esenţă, că litigiul aflat pe rolul instanţei de judecată, în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, are ca obiect soluţionarea cererii privind acordarea unor despăgubiri, în temeiul art. 31 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Se arată că însuşi actul normativ de naţionalizare instituia un drept de despăgubire pentru persoanele fizice - asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv. Acest drept la despăgubire a fost reiterat prin dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât însăşi existenţa dreptului la despăgubire nu poate fi contestată.4. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, arată că renunţă la cerea de extindere a acestuia, formulată în cadrul procedurii în faţa Curţii Constituţionale, şi solicită constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 165/2013, republicată. Pe de altă parte, arată că, în opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, obiectul acesteia nu poate fi reprezentat de dispoziţiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, astfel cum acesta a fost modificat prin dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 165/2013.5. Se mai arată că, în dezacord cu punctul de vedere exprimat în cauză de către Avocatul Poporului, textul de lege criticat nu poate fi aplicabil doar pentru viitor. Legea nouă realizează o ingerinţă în câmpul de aplicare al legii vechi, prin recalcularea indicelui de inflaţie doar până la data de 14 februarie 2001, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, art. 21 şi art. 53, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la aceeaşi Convenţie.6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, arată că, potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, acesta nu poate fi altul decât cel stabilit prin încheierea de sesizare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 2 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.516/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Mariana Bălan, Alexander Brejcha, Karin Humbert, Alberta Liliana De Neuberger, Kristin Lamphere Pilarcik, Eugene Y. Weissmann, Albert Erich Weismann, Donald M. Sinclair şi Joan Bradley într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni privind acordarea unor despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile tezei finale cuprinse în art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost introdusă prin art. 49 din Legea nr. 165/2013, sunt retroactive, deoarece dispun în privinţa unor situaţii juridice deja consumate sub imperiul legii vechi. Se mai arată că limitarea actualizării dreptului de creanţă, prin recalcularea valorii acţiunilor deţinute în cadrul unei persoane juridice care avea în proprietate imobilele şi alte active, la data preluării acestora în mod abuziv, numai până la data de 14 februarie 2001, este de natură să afecteze însăşi substanţa dreptului la despăgubire din cauza deprecierii valorii creanţei în perioada 14 februarie 2001-aprilie 2013. În egală măsură, textul de lege criticat instituie o discriminare între persoanele îndreptăţite la măsurile reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, în funcţie de data la care s-a făcut actualizarea dreptului de creanţă, prin recalcularea valorii acţiunilor deţinute în cadrul unei persoane juridice care avea în proprietate imobilele şi alte active, la data preluării acestora în mod abuziv, [în sensul art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001], respectiv înainte sau după modificarea legislativă intervenită, în temeiul căruia actualizarea a fost limitată până la data de 14 februarie 2001.9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate arătând că aplicarea Legii nr. 10/2001 a creat raporturi juridice concrete, finalizate sau în curs de finalizare, astfel încât modificarea acestor raporturi juridice printr-un act normativ ulterior echivalează cu retroactivitatea acestuia din urmă, dar şi cu instituirea unei inegalităţi de tratament între persoanele ale căror cereri de acordare a măsurilor reparatorii au fost soluţionate sub imperiul vechii reglementări, pe de o parte, şi persoanele ale căror cereri nu au fost soluţionate, pe de altă parte.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.11. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că normele supuse controlului de constituţionalitate, prin care legiuitorul a stabilit că persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, să primească despăgubiri prin recalcularea valorii acţiunilor în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, cu utilizarea unor coeficienţi de actualizare, la nivelul anului 2001, nu aduc atingere art. 15 alin. (2) şi art. 16 din Constituţie. Modificarea instituită de art. 49 din Legea nr. 165/2013 asupra sumelor acordate cu titlul de despăgubire în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a faptului ca actualizarea se face până la data de 14 februarie 2001, se realizează doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora, prin aplicarea unui indice de actualizare diferit. Mai mult, noile prevederi nu se răsfrâng asupra sumelor deja obţinute, ci acestea se aplică tuturor cererilor care vor fi soluţionate după intrarea în vigoare a legii.12. Se mai arată că actualizarea impusă de noua lege se va aplica tuturor beneficiarilor Legii nr. 10/2001 ale căror cereri vor fi soluţionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, în mod egal. Astfel, statul a asigurat un cadru legal menit sa permită aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor fizice aflate în situaţii juridice similare, fără privilegii şi fără discriminări. Or, situaţia generată de prevederile legale criticate nu este de natură a aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, doar pentru că legiuitorul a ales să reglementeze în mod diferit modalitatea de calcul a despăgubirilor, cu atât mai mult cu cât normele criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui indice de inflaţie diferit, această măsură fiind tocmai rezultatul opţiunii pe care legiuitorul o are în stabilirea cuantumului despăgubirilor, opţiune justificată şi de contextul economico-financiar.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 49 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, şi ţinând seama de prevederile art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 31 alin. (4) teza finală din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „(4) Recalcularea valorii acţiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţională a României prin Ordinul nr. 3/2001 privind coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001 şi a indicelui inflaţiei stabilit de Institutul Naţional de Statistică, precum şi a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăţilor pe acţiuni, în cazul în care bilanţul este anterior acesteia. Actualizarea se face până la data de 14 februarie 2001.“16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la aceeaşi Convenţie.17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobile şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Primind notificarea, instituţia publică implicată în privatizare are obligaţia să stabilească valoarea recalculată a acţiunilor care au aparţinut persoanei îndreptăţite sau succesorilor acesteia, şi să emită decizie motivată de propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, plata despăgubirilor făcându-se în condiţiile cap. V - Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, despăgubirile urmând a fi stabilite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În prezent, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, modalitatea de despăgubire este cea reglementată prin cap. III - Acordarea de măsuri compensatorii din acest act normativ.18. Curtea observă că, potrivit art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, în forma anterioară completării acestui text de lege prin dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii ce se coroborează cu pct. 32.5 cuprins în Normele metodologice din 18 aprilie 2003 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 498/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2003, respectiv cu pct. 31.5 cuprins în Normele metodologice din 7 martie 2007 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2007, recalcularea valorii acţiunilor se face, de către instituţia publică implicată în privatizare, în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil. Astfel, potrivit modalităţii de calcul exemplificate în pct. 32.5 cuprins în Normele metodologice din 2003, şi, respectiv în pct. 31.5 cuprins în Normele metodologice din 2007, pentru cuantificarea valorii acţiunilor deţinute şi dovedite, se calculează mai întâi valoarea aferentă cotei deţinute de persoana îndreptăţită/moştenitorii acesteia din activul net corespunzător ultimului bilanţ contabil. La valoarea astfel rezultată se aplică coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001, stabilit, în conformitate cu art. 31 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, de Banca Naţională a României prin Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 3/2001 privind coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, coeficient care are întotdeauna o valoare fixă. La această valoare se adaugă suma rezultată din calculul indicelui de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică, corespunzător anilor anteriori, până în anul soluţionării notificării.19. În continuare, Curtea reţine că art. 49 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, a adus următoarea completare prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: „Actualizarea se face până la data de 14 februarie 2001.“20. Potrivit susţinerilor autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, introducerea acestei sintagme are semnificaţia limitării utilizării indicelui de inflaţie numai până la valoarea aferentă datei de 14 februarie 2001, iar nu până la data stabilirii efective a cuantumului măsurilor reparatorii, aşa cum prevedea iniţial textul de lege incident, ceea ce, în mod implicit, conduce la retroactivitatea acestei sintagme legale şi la o încălcare a dreptului de proprietate, aplicarea acesteia generând diminuarea semnificativă a cuantumului măsurii reparatorii cuvenite persoanei îndreptăţite/moştenitorilor acesteia.21. Analizând aceste susţineri, prin raportare la prevederile legale incidente, Curtea reţine că, în realitate, „actualizarea“ la care face referire textul de lege nou introdus nu are în vedere calculul indicelui de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică, ci se referă la coeficientul de actualizare stabilit de Banca Naţională a României, prin Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 3/2001, care şi iniţial avea ca perioadă de referinţă pentru actualizarea valorii leului perioada 11 iunie 1948- 14 februarie 2001. Operaţiunea de „actualizare“ nu poate privi obligativitatea calculării indicelui de inflaţie doar până la data de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, pentru că, dacă aceasta ar fi fost intenţia legiuitorului, ar fi trebuit eliminată referirea la utilizarea indicelui de inflaţie din prima teză a art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. 49 din Legea nr. 165/2013. Având în vedere că legiuitorul nu a procedat în acest mod, varianta de interpretare a textului de lege criticat, conform căreia operaţiunea de „actualizare“ până la data de 14 februarie 2001 se referă la calculul indicelui de inflaţie doar până la această dată, devine contradictorie, deoarece, pe de o parte, menţinerea referirii la utilizarea indicelui de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică presupune, prin ipoteză, calculul acestuia corespunzător perioadei cuprinse între 14 februarie 2001 şi data stabilirii efective a cuantumului măsurilor reparatorii, iar, pe de altă parte, „actualizarea“ până la data de 14 februarie 2001, ar exclude, prin ea însăşi, utilizarea oricărei valori a indicelui de inflaţie ulterioară datei de intrare în vigoare a actului normativ prin care se instituie măsurile reparatorii.22. Mai mult, Curtea observă că orice măsură de stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii este posterioară datei de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a actului normativ care le-a instituit, ceea ce înseamnă că, prin ipoteză, aceasta implică utilizarea indicelui de inflaţie aferent perioadei 2001 - până la data soluţionării notificării de către instituţia publică implicată în privatizare, sau, după caz, până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive de stabilire a cuantumului despăgubirii.23. Astfel, Curtea reţine că prevederile legale criticate se referă exclusiv la utilizarea coeficientul de actualizare stabilit de Banca Naţională a României prin Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 3/2001, coeficient care are întotdeauna o valoare fixă, referindu-se la actualizarea valorii leului la data recunoaşterii dreptului la despăgubire prin actul normativ cu caracter reparatoriu, respectiv Legea nr. 10/2001, şi nu va afecta nici pe viitor utilizarea indicelui de inflaţie în modul de calcul al despăgubirii. Cu alte cuvinte, şi după intrarea în vigoare a textului de lege criticat, cuprins în Legea nr. 165/2013, care a completat art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, modul de calcul al despăgubirilor acordate persoanelor îndreptăţite în condiţiile art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, rămâne neschimbat, respectiv se utilizează acelaşi coeficient de actualizare a valorii leului pentru perioada 11 iunie 1948-14 februarie 2001, precum şi indicele de inflaţie aferent perioadei 2001 - până în anul acordării efective a măsurilor reparatorii.24. Ca urmare, Curtea reţine că prevederea legală criticată, conform căreia „Actualizarea se face până la data de 14 februarie 2001“, nu cuprinde niciun element de noutate faţă de reglementarea anterioară, aceasta având un veritabil caracter declarativ, prin raportare la forma anterioară a acesteia. Aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, pentru a exista retroactivitate ar fi trebuit ca între două prevederi legale succesive să fie o deosebire, iar noua reglementare să se aplice situaţiilor juridice anterioare intrării sale în vigoare. În cazul în care ipoteza normativă este aceeaşi, continuitatea reglementării exclude, prin ipoteză, retroactivitatea celei noi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 41 din 4 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 27 aprilie 1995, Decizia nr. 58 din 26 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 18 aprilie 2002, Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 315 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 29 octombrie 2004, sau Decizia nr. 982 din 30 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008).25. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia mai susţin că limitarea actualizării dreptului de creanţă, numai până la data de 14 februarie 2001, este de natură să afecteze însăşi substanţa dreptului la despăgubire. În egală măsură, în opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat instituie o discriminare între persoanele îndreptăţite la măsurile reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, în funcţie de data la care s-a făcut actualizarea dreptului de creanţă.26. Având în vedere cele reţinute la paragrafele 21-24, Curtea constată că raportarea criticii de neconstituţionalitate la dispoziţiile constituţionale şi convenţionale cuprinse în art. 16, art. 44 şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, are drept premisă limitarea utilizării indicelui de inflaţie numai până la valoarea aferentă datei de 14 februarie 2001, iar nu până la data stabilirii efective a cuantumului măsurilor reparatorii. Or, în acord cu cele reţinute anterior, Curtea reţine că textul de lege criticat nu a adus nicio modificare a modalităţii de calcul a dreptului la despăgubiri, fiind în continuare aplicabil indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică, corespunzător anilor anteriori, până în anul soluţionării notificării, astfel încât susţinerile autorilor excepţiei sunt fără obiect.27. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate mai invocă şi încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 11, art. 21, art. 53 şi art. 6 paragraful 1 din Convenţie, fără a arăta în constă pretinsa contrarietate între textul de lege criticat şi dispoziţiile invocate. Or, având în vedere că instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui autorilor excepţiei în indicarea unor motive de neconstituţionalitate, criticile formulate nu pot fi analizate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legii:DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mariana Bălan, Alexander Brejcha, Karin Humbert, Alberta Liliana De Neuberger, Kristin Lamphere Pilarcik, Eugene Y. Weissmann, Albert Erich Weismann, Donald M. Sinclair şi Joan Bradley în Dosarul nr. 6.516/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 31 alin. (4) teza finală din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 3 aprilie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Irina-Loredana Gulie