DECIZIE Nr.
189 din 6 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 din Legea nr.168/1999 privind
solutionarea conflictelor de munca
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 252 din 16 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Direcţia de Muncă,
Solidaritate Socială si Familie Galaţi în Dosarul nr. 3.295/44/2006 al Curţii
de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerand că textul de lege criticat nu
contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 26 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.295/44/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă. Excepţia a fost ridicată de Direcţia de
Muncă, Solidaritate Socială şi Familie Galaţi cu prilejul soluţionării
recursului formulat împotriva Sentinţei comerciale nr. 263 din 21 martie 2006,
pronunţată de Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, maritimă, fluvială şi de
contencios administrativ în Dosarul nr. 145/CA/2006.
In motivarea
excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţă, că
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 43 alin. (2) din
Constituţie. In acest sens, arată că, prin obligaţia ce o instituie pentru
direcţiile de muncă de a înregistra toate conflictele de interese, creează
posibilitatea declanşării unor conflicte de interese şi implicit exercitarea dreptului
la grevă chiar şi cu nerespectarea condiţiilor şi etapelor prevăzute de lege.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor
constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, arată că direcţiile de
muncă nu au nicio competenţă legală în a aprecia asupra oportunităţii cererii
de declanşare a unui conflict de interese ori de a se pronunţa asupra
legalităţii sau naturii juridice a conflictului.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, avand în vedere că stabilirea procedurii de conciliere este în
concordanţă cu prevederile constituţionale, potrivit cărora condiţiile şi
limitele exercitării dreptului la grevă sunt stabilite prin lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, „nr. 582 din 29 noiembrie
1999, dispoziţii potrivit cărora „In termen de 24 de ore de la înregistrarea sesizării Ministerul Muncii şi
Protecţiei Sociale desemnează delegatul său pentru participare la concilierea
conflictului de interese, care are obligaţia să ia următoarele măsuri:
a) comunicarea sesizării unităţii în termen de 48 de ore de la desemnarea sa;
b) convocarea părţilor la procedura de conciliere
la un termen ce nu poate depăşi 7 zile de la înregistrarea sesizării."
In opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat
contravine prevederilor art. 43 alin. (2) din Constituţie, conform cărora
condiţiile şi limitele exercitării dreptului la grevă şi garanţiile necesare
asigurării serviciilor esenţiale pentru societate sunt stabilite de lege.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea reţine că esenţa criticii formulate de autorul
acesteia are în vedere obligaţia pe care art. 19 din Legea nr. 168/1999 o
creează în sarcina direcţiilor de muncă, solidaritate socială şi familie de a
înregistra un conflict de interese, chiar şi în condiţiile în care acesta s-a
declanşat fără îndeplinirea condiţiilor legale.
Faţă de această susţinere, Curtea consideră că analiza
textului de lege criticat trebuie să ţină seama de contextul întregii
reglementări a procedurii de soluţionare a conflictelor de interese, cuprinsă
în aceeaşi lege.
Astfel, art. 12 - 16 din Legea nr. 168/1999
reglementează detaliat condiţiile şi procedura declanşării unui conflict de
interese. Potrivit art. 17, sindicatul reprezentativ sau reprezentanţii aleşi
ai salariaţilor pot sesiza direcţia de muncă, solidaritate socială şi familie
judeţeană numai în cazul în care conflictul de interese a fost declanşat în
condiţiile prevăzute de art. 16. Art. 18 stabileşte condiţiile pe care
sesizarea pentru concilierea conflictului de interese trebuie să le
îndeplinească în mod obligatoriu pentru a fi înregistrată. Aşa fiind, direcţia
de muncă, solidaritate socială şi familie va înregistra sesizarea doar dacă
aceasta cuprinde: ,,a) unitatea la care s-a declanşat conflictul de interese, cu indicarea sediului şi a
numelui conducătorului; b) obiectivul conflictului de interese şi motivarea
acestuia; c) dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute la art. 14-16; d)
indicarea persoanelor delegate să reprezinte la conciliere sindicatul
reprezentativ sau, după caz, salariaţii."
Curtea constată însă că, în speţă, Direcţia de Muncă,
Solidaritate Socială şi Familie Galaţi este nemulţumită de faptul că i-ar
reveni obligaţia înregistrării unei sesizări care priveşte un conflict de
interese declanşat fără îndeplinirea unor condiţii legale a căror respectare,
potrivit competenţei stabilite de lege, acest organ administrativ nu o poate
controla, respectiv cu încălcarea art. 12 lit. d) din Legea nr. 168/1999.
Aceasta este o chestiune care priveşte însă aplicarea legii şi revine instanţei judecătoreşti competente să
analizeze temeiul legal al refuzului direcţiei de muncă, solidaritate socială
şi familie de a înregistra sesizarea şi să constate dacă în speţă au fost
îndeplinite sau nu toate condiţiile legale de declanşare şi existenţă a conflictului de interese.
In consecinţă, Curtea reţine că textul de lege supus
controlului de constituţionalitate nu înlătură obligativitatea respectării
întocmai a prevederilor legale referitoare la declanşarea conflictului de
interese şi la condiţiile şi limitele exercitării dreptului la grevă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor
de muncă, excepţie ridicată de Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi
Familie Galaţi în Dosarul nr. 3.295/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea