DECIZIE   Nr. 189 din 18 noiembrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^18 din Codul de procedura penala, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 45/1993, precum si a dispozitiilor art. 34 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 115 din 16 martie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^18 din Codul de procedura penala, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 45/1993, precum si a dispozitiilor art. 34 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata, ridicata de Carmen Teodora Iordan in Dosarul nr. 2.078/1999 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penala.
    La apelul nominal se prezinta avocat Eugen Oprea, pentru Carmen Teodora Iordan, precum si Elena Druga, asistata de avocat Nicolae Cerveni.
    Procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, avocatul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, considerand ca textele de lege criticate incalca principiul independentei judecatorilor, consacrat in art. 123 alin. (2) din Constitutie, deoarece judecatorii sunt obligati sa aplice dispozitiile date de instanta de casare, fara a avea libertatea de a judeca potrivit propriei lor constiinte si in raport cu dispozitiile legale. Acesta considera ca notiunea de independenta a judecatorilor trebuie considerata nu numai fata de o alta putere in stat, ci si fata de alti judecatori.
    Avocatul partii Elena Druga solicita respingerea exceptiei, intrucat dispozitiile legale criticate nu contravin principiului constitutional al independentei judecatorilor, ci reglementeaza controlul judiciar al instantelor ierarhic superioare. Acesta considera ca nu numai Parlamentul interpreteaza legile, ci interpretarea legii apartine, in primul rand, instantei de judecata, care aplica legea.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, considerand ca textele de lege criticate nu incalca principiul constitutional cuprins in art. 123 alin. (2), referitor la independenta judecatorilor si supunerea lor numai legii, in raport si cu prevederile constitutionale ale art. 125 alin. (3), conform carora competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 23 aprilie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 2.078/1999, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^18 din Codul de procedura penala, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 45/1993, precum si a dispozitiilor art. 34 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata, exceptie ridicata de Carmen Teodora Iordan.
    Autorul exceptiei considera ca dispozitiile legale mentionate sunt contrare prevederilor constitutionale cuprinse in art. 123 privind independenta judecatorilor si supunerea lor numai legii, in art. 58 alin. (1) referitor la Parlament ca unica autoritate legiuitoare a tarii, in art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, in art. 21 referitor la accesul liber la justitie, precum si prevederilor art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, texte care se refera la dreptul oricarei persoane de a fi judecata in mod echitabil de un tribunal independent si impartial stabilit de lege. Se sustine in motivarea exceptiei ca textele de lege criticate, referitoare la limitele rejudecarii in caz de casare, contravin prevederilor art. 123 din Constitutie, potrivit carora justitia se infaptuieste in numele legii, iar judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. Aceasta inseamna ca judecatorii nu pot fi obligati sa se supuna decat legii, in opera de interpretare a acesteia, fiind exclusa orice alta subordonare in activitatea de infaptuire a justitiei. Se mai sustine ca judecatorul are nu numai dreptul, dar si obligatia, in afara de cazul in care interpretarea unui text de lege este facuta de insasi puterea legiuitoare, sa dea propria interpretare textului, tinand seama de dimensiunile istorice, semantice, teleologice ale acestuia. De asemenea, sunt invocate si prevederile art. 58 alin. (1) din Constitutie, referitoare la competenta Parlamentului ca unica autoritate legiuitoare in stat si singura autoritate competenta, in opinia autorului exceptiei, sa interpreteze legea, aceasta interpretare fiind singura obligatorie pentru judecatori, nu si aceea data de un alt organ judiciar.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei ridicate, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala o considera neintemeiata, deoarece judecatorii, cu ocazia solutionarii cauzelor, isi exprima independenta numai in limitele legii, iar conform art. 125 alin. (3) din Constitutie, competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege. Impotriva hotararilor judecatoresti partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac in conditiile prevazute de lege.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul de vedere al Guvernului se considera ca exceptia este neintemeiata, intrucat textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Astfel, art. 125 din Constitutie prevede ca justitia se infaptuieste de instantele judecatoresti stabilite de lege, iar competenta si procedura de judecata sunt stabilite prin lege, in cazul de fata prin art. 385^18 din Codul de procedura penala si prin art. 34 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata. In continuare Guvernul arata ca art. 385^18 din Codul de procedura penala, criticat ca fiind neconstitutional, face parte din sectiunea a II-a ("Recursul") din cap. III al Partii speciale, destinat cailor ordinare de atac. Se mai arata ca, fata de calea de atac a apelului, care reia judecarea cauzei atat in fapt, cat si in drept, sub toate aspectele, in recurs se reia judecarea cauzei, cu precadere, in drept, starea de fapt fiind supusa controlului instantei de recurs numai in mod exceptional. Prin acest text sunt stabilite limitele rejudecarii cauzei, in cazul desfiintarii hotararii de recurs. Rejudecarea cauzei nu inseamna insa o activitate procesuala de acelasi volum si cu aceeasi intindere ca si judecata anterioara. Este firesc ca activitatea procesuala de rejudecare, dispusa de instanta de recurs, sa cunoasca anumite limitari rezultate din controlul judecatoresc efectuat de o instanta superioara. In cadrul acestor limitari se afla si cea prevazuta la art. 385^18 din Codul de procedura penala.
    Guvernul considera ca nu poate fi vorba de o incalcare a dispozitiilor art. 125 din Constitutie, din moment ce rejudecarea se face cu excluderea interventiei oricarei alte autoritati, in limita controlului judecatoresc, asigurandu-se accesul liber la justitie prevazut la art. 21 din Constitutie. Referitor la pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 20 si ale art. 58 alin. (1) din Constitutie Guvernul apreciaza ca aceste texte nu au nici o legatura cu art. 385^18 din Codul de procedura penala. Se arata in final ca, nefiind afectata independenta judecatorilor in aceasta faza a procedurii penale, nu sunt incalcate nici prevederile art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 385^18 din Codul de procedura penala, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 45/1993, precum si dispozitiile art. 34 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata.
    Art. 385^18 din Codul de procedura penala, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 147 din 1 iulie 1993, are urmatorul cuprins: "Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotararii instantei de recurs, in masura in care situatia de fapt ramane cea avuta in vedere la solutionarea recursului.
    Cand hotararea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai in ce priveste latura penala sau civila, instanta de rejudecare se pronunta in limitele in care hotararea a fost casata."
    Art. 34 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, are urmatoarea redactare: "In caz de casare cu trimitere, solutiile pronuntate in drept de Curtea Suprema de Justitie sunt obligatorii, daca in urma rejudecarii nu se schimba situatia de fapt."
    Aceste prevederi sunt considerate neconstitutionale de autorul exceptiei, in raport cu dispozitiile art. 20, 21, art. 58 alin. (1) si ale art. 123 din Constitutie, precum si in raport cu prevederile art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si cu cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate Curtea Constitutionala retine ca prin textele de lege criticate nu s-a adus nici o atingere dispozitiilor art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Potrivit art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, "Orice persoana are dreptul, in deplina egalitate, sa fie ascultata in mod echitabil si public de un tribunal independent si impartial, care va hotari fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva ei". Acest text este preluat si concretizat de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care in cuprinsul art. 6 pct. 1 prevede ca "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa [...]".
    Este evident ca dispozitiile legale criticate, referitoare la limitele rejudecarii in cazul casarii hotararii de instanta de recurs, nu pot fi considerate ca ar leza dreptul oricarei persoane de a fi judecata in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil de o instanta independenta si impartiala, instituita de lege.
    Conform art. 125 din Constitutie, "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege" [alin. (1)], iar "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege" [alin. (3)]. Textul de lege criticat (art. 385^18 din Codul de procedura penala) face parte din sectiunea a II-a ("Recursul") din cap. III destinat cailor ordinare de atac. Spre deosebire de calea de atac a apelului, care are rolul de a relua judecarea cauzei atat in fapt, cat si in drept, sub toate aspectele, in recurs se reia judecarea cauzei cu precadere in drept, fiind repuse in discutie doar chestiuni de drept sau de drept si de fapt, pentru motive bine intemeiate. Starea de fapt este supusa deci controlului instantei de recurs numai in mod exceptional. Scopul recursului consta tocmai in asigurarea unui control judecatoresc al legalitatii si al aflarii adevarului in judecarea si in solutionarea cauzelor penale de prima instanta si de instanta de apel.
    Aceleasi dispozitii procedurale, referitoare la limitele rejudecarii si la obligativitatea deciziilor instantei de recurs in privinta solutiilor pronuntate in drept, se regasesc si in cuprinsul art. 34 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata, cu deosebirea ca in acest caz instanta de recurs este Curtea Suprema de Justitie, text prin care, pentru considerentele expuse, nu s-a adus nici o atingere prevederilor art. 20 din Constitutie, referitor la prioritatea actelor internationale privind drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte.
    De asemenea, Curtea mai constata ca nu pot fi primite nici criticile referitoare la incalcarea accesului liber la justitie, prevazut la art. 21 din Constitutie (conform caruia: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."), deoarece prin prevederile legale criticate nu este ingradita exercitarea acestui drept, ci, dimpotriva, se asigura exercitarea lui in conditiile legii (Codul de procedura penala si Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata).
    Textele de lege criticate nu contravin nici dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 123, referitoare la infaptuirea justitiei in numele legii [alin. (1)] si la independenta judecatorilor si supunerea lor numai legii [alin. (2)], pentru ca rejudecarea cauzei se face cu excluderea interventiei oricarei alte autoritati si in limitele prevazute de lege, respectiv de Codul de procedura penala si de Legea nr. 56/1993. Judecatorii nu pot fi independenti fata de lege, ei fiind obligati sa respecte si sa aplice legea. Respectand limitele stabilite de instanta de recurs, instanta de rejudecare este pe deplin independenta, nefiind vorba de amestecul unei alte autoritati. Decizia instantei de recurs trebuie, in mod firesc si logic, sa fie respectata cu ocazia rejudecarii cauzei dupa casare, evident in cazul in care situatia de fapt a ramas aceeasi. Altfel exercitarea cailor de atac, precum si controlul judiciar al instantelor superioare ar fi lipsite de eficienta, iar infaptuirea justitiei s-ar transforma intr-o activitate arbitrara, in afara legii.
    Invocarea de catre autorul exceptiei a incalcarii prevederilor art. 58 alin. (1) din Constitutie, in legatura cu dispozitiile art. 358^18 din Codul de procedura penala si cu cele ale art. 34 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata, este neintemeiata. Potrivit prevederilor art. 128 din Constitutie, partile interesate pot exercita caile de atac in conditiile legii, iar dispozitiile legale criticate ca fiind neconstitutionale nu fac decat sa prevada conditiile exercitarii caii de atac a recursului, inclusiv limitele rejudecarii cauzei dupa desfiintarea hotararii de catre instanta de control judiciar. Or, dispozitiile legale criticate fiind adoptate de Parlament ca unica autoritate legiuitoare a tarii, nu se poate sustine ca acestea sunt neconstitutionale.

    Fata de cele de mai sus, in  temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^18 din Codul de procedura penala, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 45/1993, precum si a dispozitiilor art. 34 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata, exceptie ridicata de Carmen Teodora Iordan in Dosarul nr. 2.078/1999 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 noiembrie 1999.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan