DECIZIE Nr. 188 din 31 martie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin.
(3) si (7) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, astfel cum au
fost modificate prin art. I din Ordonanta Guvernului nr. 72/2004, aprobata cu
modificari prin Legea nr. 519/2004, precum si ale art. II alin. (1), (5), (6)
si (7) din aceeasi ordonanta
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 584 din 6 iulie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Popa - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 39 alin. (1^2), (1^3) si (1^4) din Legea nr. 183/2004 privind aprobarea
Ordonantei Guvernului nr. 15/2003 pentru completarea Legii nr. 26/1990 privind
registrul comertului, exceptie ridicata de Institutul Academic de Consultanta,
Instruire, Editura si Servicii "Tehnoeconomia Europeana" din
Bucuresti in Dosarul nr. 2.899/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de
contencios administrativ.
La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, prin domnul Bogdan
Dumitrascu, cu delegatie depusa la dosar, constatandu-se lipsa Secretariatului
General al Guvernului Romaniei, fata de care procedura de citare a fost legal
indeplinita.
Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, intrucat
considera ca textele de lege criticate retroactiveaza, incalcand astfel art. 15
alin. (2) din Constitutie, precum si prevederile constitutionale ale art. 16,
art. 135 alin. (2) lit. a) si ale art. 136 alin. (5). Potrivit sustinerilor
autorului exceptiei, incalcarea acestor din urma dispozitii din Constitutie
consta in aceea ca unele persoane juridice au obtinut acordul autoritatii
competente pentru folosirea in continuare a aceleiasi denumiri, pe cand altele,
in mod discriminatoriu si in functie de forma de proprietate, nu au primit un
asemenea acord.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, intrucat considera ca textele de lege
criticate nu contravin prevederilor din Constitutie invocate ca fiind
incalcate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 20 septembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
2.899/2004, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 39 alin. (1^2), (1^3), si (1^4) din Legea nr. 183/2004
privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2003 pentru completarea Legii
nr. 26/1990 privind registrul comertului.
Exceptia a fost ridicata de Institutul Academic de Consultanta, Instruire,
Editura si Servicii "Tehnoeconomia Europeana" din Bucuresti intr-o
cauza de contencios administrativ avand ca obiect obligarea Secretariatului
General al Guvernului la eliberarea acordului pentru folosirea denumirii
societatii.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textele de
lege criticate deschid calea concurentei neloiale prin posibilitatea eliberarii
acordului pentru denumirea societatii "pe criterii arbitrare, unora sau
altora", ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) si art. 135
alin. (2) din Constitutie, precum si celor ale: art. 15 alin. (2) si art. 44
alin. (3), intrucat prin aplicarea retroactiva a legii se creeaza posibilitatea
radierii unei societati dupa ani de la infiintare, ceea ce echivaleaza cu o
expropriere fara justa cauza, aducandu-se atingere imaginii societatii
respective, dar si bunului mers al acesteia; art. 29 alin. (1) si (2), art. 30
alin. (1) si (2), art. 44 alin. (2), art. 45 si art. 136 alin. (5), deoarece
"prin cenzura denumirii unei societati se aduce atingere libertatii de
exprimare a gandurilor intreprinzatorilor particulari, incalcandu-se
proprietatea privata, ingradindu-se accesul liber la o activitate economica si
libera initiativa", si se aduce atingere libertatii "constiintei
celui care, la infiintarea societatii, a optat pentru o anumita denumire, avand
in vedere faptul ca de aceasta se leaga gandurile si constiinta celor ce au
creat societatea"; art. 53, prin aceea ca restrang drepturi si libertati
ce nu se incadreaza in vreuna dintre situatiile limitativ prevazute de textul
mentionat.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ considera ca
exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, arata ca acordul
scris prevazut de art. 39 alin. (1^2) din Legea nr. 183/2004 nu contravine
prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, "ci are
menirea de a ocroti si acorda anumite drepturi si insusiri firmelor
inmatriculate fata de alte firme".
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata.
Astfel, in ceea ce priveste sustinerile privind incalcarea prevederilor art. 15
alin. (2) din Constitutie, apreciaza ca "prin stabilirea in sarcina
persoanelor juridice a caror firma contine unul din termenii <<national,
roman, institut, academic-stiintific, academie, universitate, universitar si
alte denumiri asemanatoare acestora, de natura sa sugereze sau sa imprime
persoanei juridice respective caracterul de institutie publica ori de interes
public, national sau local>> a obligatiei de a solicita acordul
Secretariatului General al Guvernului sau al prefectului, dupa caz, nu se aduce
atingere unui drept constituit sub imperiul unei legi anterioare, ci se
modifica regimul juridic al acestui drept, exercitarea sa fiind conditionata de
solicitarea/obtinerea acordului institutiei abilitate de lege si, in cazul
neobtinerii acordului, de modificare a firmei". Mentioneaza, in sprijinul
acestui punct de vedere, deciziile Curtii Constitutionale nr. 3 din 2 februarie
1993, nr. 5 din 23 februarie 1993 si nr. 294 din 6 iulie 2004. Precizeaza ca nu
poate fi retinuta nici critica de neconstitutionalitate in raport cu art. 44 si
136 din Constitutie, "intrucat prin impunerea obligatiei de obtinere a
acordului de includere in firma a termenilor mentionati anterior nu se aduce
atingere existentei persoanei juridice, ci se stabilesc doar conditii cu
privire la derularea activitatii acesteia, nu se incalca dispozitiile
constitutionale ce consacra inviolabilitatea proprietatii private si
tratamentul egal al acesteia, indiferent de titular". Considera ca
dispozitiile de lege criticate nu impun un regim juridic diferit persoanelor
juridice in materia constituirii si functionarii acestora, ci stabilesc
conditii de forma ce trebuie respectate in vederea inmatricularii celor care
intentioneaza sa detina o firma care contine unul dintre termenii susceptibili
de a crea confuzie intre aceste persoane juridice si institutiile publice. De
asemenea, apreciaza ca principiul liberului acces la o activitate economica,
statuat de art. 45 din Constitutie, nu intra in contradictie cu exercitarea de
catre stat a dreptului sau de a reglementa regimul de inmatriculare a
comerciantilor. Mai arata ca nici critica de neconstitutionalitate prin
raportare la dispozitiile art. 135 alin. (2) din Constitutie nu este
intemeiata, deoarece "prin impunerea unor conditii pentru inscrierea unei
firme, avand ca obiectiv evitarea confuziei intre aceasta si institutii
publice, nu se aduce atingere economiei de piata si nu zadarniceste
indeplinirea de catre stat a obligatiilor ce ii incumba sub acest aspect".
In continuare, se sustine ca dispozitiile constitutionale ale art. 29, 30 si 53
invocate, de asemenea, ca fiind incalcate nu sunt incidente in cauza.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 39 din Legea nr. 26/1990,
modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 72/2004, sunt
constitutionale. Mai intai, arata ca prin incheierea de sesizare a Curtii
Constitutionale instanta de judecata a indicat gresit obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate, care in realitate este articolul unic pct. 2 din Legea
nr. 83/2004, prin care se modifica art. 39 din Legea nr. 26/1990. Mai arata ca,
anterior sesizarii Curtii Constitutionale, art. 39 din Legea nr. 26/1990 a fost
din nou modificat, solutia legislativa prevazuta in textele de lege criticate
fiind preluata in continutul dispozitiilor art. I si II din Ordonanta
Guvernului nr. 72/2004 pentru modificarea art. 39 din Legea nr. 26/1990. In
ceea ce priveste sustinerile de neconstitutionalitate a art. 39 din Legea nr.
26/1990, republicata, considera ca instituirea obligatiei persoanelor juridice
de a solicita acordul autoritatii competente pentru folosirea denumirii firmei
lor si, in caz contrar, sanctionarea acestora nu incalca principiul garantarii
si ocrotirii in mod egal a proprietatii private, indiferent de titular.
Apreciaza ca aceasta obligatie nu echivaleaza cu o expropriere, ci reprezinta consecinta
incalcarii unor dispozitii legale, stabilite in deplin acord cu prevederile
art. 53 din Constitutie. Mentioneaza, de asemenea, ca dispozitiile de lege
criticate nu aduc atingere accesului liber al persoanei la o activitate
economica, liberei initiative si exercitarii acestora in conditiile legii si nu
echivaleaza cu nerespectarea de catre stat a obligatiei de a asigura
dezvoltarea economiei de piata. Considera ca din formularea textelor de lege
criticate rezulta ca acestea se aplica pentru viitor de la data intrarii lor in
vigoare si nu produc efecte retroactive, astfel incat nu poate fi retinuta nici
critica de neconstitutionalitate prin raportare la dispozitiile art. 15 alin.
(2) din Constitutie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor
art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,
3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat de
autorul acesteia, precum si conform incheierii de sesizare a Curtii
Constitutionale, il constituie prevederile art. 39 alin. (1^2), (1^3) si (1^4)
din Legea nr. 183/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2003
pentru completarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului. Prevederile
de lege mentionate, in redactarea criticata, au fost modificate prin art. I si
art. II alin. (1), (5), (6) si (7) din Ordonanta Guvernului nr. 72/2004 pentru
modificarea art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 791 din 27 august
2004. Potrivit actului normativ mentionat, solutia legislativa de principiu
anterioara se regaseste in cuprinsul art. 39 alin. (3) si (7) din Legea nr.
26/1990, astfel cum a fost modificata prin art. I din ordonanta, precum si in
dispozitiile art. II alin. (1), (5), (6) si (7) din aceasta. Ulterior sesizarii
Curtii Constitutionale, art. 39 alin. (3) din Legea nr. 26/1990 a fost
modificat prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 519/2004 privind aprobarea
Ordonantei Guvernului nr. 72/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 1.109 din 26 noiembrie 2004. Totodata art. II alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 72/2004 a fost modificat prin art. 19 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 17 din 9 martie 2005, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 229 din 18 martie 2005. Asadar, prin prezenta
decizie Curtea urmeaza a se pronunta asupra constitutionalitatii prevederilor
art. 39 alin. (3) si (7) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului,
astfel cum au fost modificate prin art. I din Ordonanta Guvernului nr. 72/2004,
aprobata cu modificari prin Legea nr. 519/2004, precum si ale art. II alin.
(1), modificat, alin. (5), (6) si (7) din aceeasi ordonanta. Textele de lege
criticate au urmatorul cuprins:
- Art. 39 alin. (3) si (7): "(3) Inscrierea unei firme care contine
cuvintele: <<national>>, <<roman>>,
<<institut>> sau derivatele acestora ori cuvinte sau sintagme
caracteristice autoritatilor si institutiilor publice centrale se realizeaza
numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului. [...];
(7) Refuzul acordului prevazut la alin. (3) si (4) conduce la respingerea
cererii de inmatriculare a persoanei juridice.";
- Art. II alin. (1), (5), (6) si (7): "(1) In cazul firmelor
inmatriculate pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 183/2004 privind
aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2003 pentru completarea Legii nr.
26/1990 privind registrul comertului, persoanele juridice detinatoare ale
acestora sunt obligate sa solicite acordul autoritatii competente pentru
folosirea denumirii, in conditiile legii, in termen de maximum 9 luni de la
data intrarii in vigoare a prezentei ordonante. [...];
(5) Nerespectarea prevederilor alin. (1), (3) sau (4) se sanctioneaza cu
amenda de 25 milioane lei si are drept consecinta dizolvarea de drept a
persoanei juridice, lichidarea, precum si radierea acesteia din registrul
comertului, in conditiile legii.
(6) Constatarea dizolvarii de drept prevazute la alin. (5) se realizeaza de
judecatorul delegat de la oficiul registrului comertului, la sesizarea oricarei
persoane interesate, precum si din oficiu, dupa caz.
(7) Amenda prevazuta la alin. (5) se aplica prin incheiere a judecatorului
delegat la oficiul registrului comertului, la cererea oricarei persoane
interesate, precum si din oficiu, dupa caz."
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate textele de lege
criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2),
potrivit carora "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii
penale sau contraventionale mai favorabile", ale art. 16 alin. (1),
referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice,
fara privilegii si fara discriminari, ale art. 29 alin. (1) si (2) privind
libertatea gandirii si a opiniilor si libertatea constiintei, ale art. 30 alin.
(1) si (2), care consacra libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau
a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel si interzice cenzura de
orice fel, ale art. 44 alin. (2) si (3) privind garantarea si ocrotirea
proprietatii in mod egal de lege, indiferent de titular, precum si
posibilitatea exproprierii doar pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit
legii, cu dreapta si prealabila despagubire, ale art. 45 referitoare la faptul
ca accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si
exercitarea acestora in conditiile legii sunt garantate, ale art. 53 cu privire
la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, ale art. 135
alin. (2) lit. a), teza a doua, potrivit caruia "Statul trebuie sa
asigure: a) [...] protectia concurentei loiale", si ale art. 136 alin. (5)
care consacra inviolabilitatea proprietatii private, in conditiile legii
organice.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea
Constitutionala retine:
In legatura cu invocarea incalcarii prevederilor art. 15 alin. (2) din
Constitutie, referitoare la neretroactivitatea legii, Curtea constata ca
dispozitiile art. II alin. (1), (5), (6) si (7) din Ordonanta Guvernului nr.
72/2004, care stabilesc obligatia persoanelor juridice detinatoare a firmelor
deja inmatriculate de a solicita acordul autoritatii competente pentru
folosirea denumirii in conditiile legii, intr-un termen maximum de 9 luni de la
data intrarii in vigoare a ordonantei, precum si cele care prevad dizolvarea de
drept a persoanei juridice, lichidarea si radierea acesteia din registrul
comertului in cazul nerespectarii obligatiei mentionate, nu retroactiveaza, ci
dau expresie principiului aplicarii legii noi referitoare la schimbarea unei
situatii juridice pentru viitor. Astfel, dispozitiile de lege criticate se
aplica de la data intrarii lor in vigoare, legiuitorul instituind termenul de 9
luni inauntrul caruia persoanele juridice care intra sub incidenta
reglementarii sa poata face demersurile necesare obtinerii acordului
autoritatii competente prevazute de alin. (3) si (4) ale art. 39 din Legea nr.
26/1990.
Nu sunt incalcate nici prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (2),
referitoare la garantarea si ocrotirea in mod egal a proprietatii private, si
ale alin. (3), potrivit carora nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o
cauza de utilitate publica, cu dreapta si prealabila despagubire, si nici cele
ale art. 136 alin. (5), care stabilesc ca proprietatea este inviolabila,
intrucat aceste texte dispun ca drepturile pe care le consacra se exercita
"in conditiile legii"; or, in cauza, prevederile criticate sunt cuprinse
intr-un asemenea act normativ si exprima vointa legiuitorului.
Sustinerile privind incalcarea art. 135 alin. (2) lit. a) teza a doua din
Constitutie, care prevede obligatia statului de a asigura protectia concurentei
loiale, urmeaza, de asemenea, a fi inlaturate, intrucat art. 39 alin. (1) din
Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, in redactarea art. I din
Ordonanta Guvernului nr. 72/2004, stabileste ca "Oficiul registrului
comertului va refuza inscrierea unei firme care, fara a introduce elemente de
deosebire, poate produce confuzie cu alte firme inregistrate". Asadar,
art. 39 alin. (7) din legea criticata, care dispune ca refuzul acordului pentru
inscrierea unei firme care contine cuvintele "national", "roman"
sau "institut" si/sau derivate ale acestora, caracteristice
autoritatilor ori institutiilor publice centrale sau locale, este chiar in
sensul textului constitutional invocat ca fiind incalcat.
In legatura cu invocarea incalcarii prevederilor art. 16 alin. (1), art. 29
alin. (1) si (2), art. 30 alin. (1) si (2) ale art. 45 si 53 din Constitutie,
urmeaza a se constata ca acestea sunt cuprinse in titlul II din Constitutie
"Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale", care ii
priveste pe cetateni, iar nu persoanele juridice. Or, in cauza, textele din
legea si ordonanta criticate dispun cu privire la persoanele juridice
detinatoare de firme inregistrate, astfel ca dispozitiile din Constitutie
mentionate nu au incidenta in cauza.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si
al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (3)
si (7) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, astfel cum au fost
modificate prin art. I din Ordonanta Guvernului nr. 72/2004, aprobata cu
modificari prin Legea nr. 519/2004, precum si ale art. II alin. (1), (5), (6)
si (7) din aceeasi ordonanta, exceptie ridicata de Institutul Academic de
Consultanta, Instruire, Editura si Servicii "Tehnoeconomia Europeana"
din Bucuresti in Dosarul nr. 2.899/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de
contencios administrativ.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 31 martie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent sef,
Gabriela Dragomirescu