DECIZIE Nr.
183 din 26 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 si ale art. 282 din Legea nr.
571/2003 - Codul fiscal, ale art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finantele
publice locale si ale art. 9 alin. (1) lit. b) si c), ale art. 13 lit. i), ale
art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 27
alin. (3) lit. h), ale art. 28 alin. (1) si (2), ale art. 31 alin. (3), ale
art. 37 lit. d), ale art. 54, ale art. 62 si ale art. 66 din Legea nr. 38/2003
privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 255 din 1 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă
- procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 şi ale art. 282 din Legea nr.
571/2003 - Codul fiscal, ale art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
45/2003 privind finanţele publice locale şi ale art. 9 alin. (1) lit. b) şi c),
ale art. 13 lit. h), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3)
lit. b), ale art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 28 alin. (1) şi (2), ale art.
31 alin. (3), ale art. 37 lit. d), ale art. 54, ale art. 62 şi ale art. 66 din
Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de
închiriere, excepţie ridicată de Andrei Victor şi Societatea Comercială
„Visairi" - S.R.L, din Iaşi în Dosarul nr. 4.259/99/2006 al Curţii de Apel
Iaşi - Secţia contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal răspunde Andrei Victor, în nume
personal şi ca reprezentant al Societăţii Comerciale „Visairi" - S.R.L,
din Iaşi, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Având cuvântul, Andrei Victor solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, arătând că
dispoziţiile de lege criticate îngrădesc libertatea profesiei şi contravin
principiului aşezării juste a sarcinilor fiscale, încălcând astfel prevederile
Constituţiei şi ale Cartei sociale europene.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 27 alin. (3) lit. h) şi art. 62 din Legea nr. 38/2003, întrucât nu mai
sunt în vigoare, şi ale art. 54, deoarece se solicită completarea acestora. Cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii, consideră
că aceasta este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.259/99/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268
şi ale art. 282 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, ale art. 26 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale
şi ale art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), ale art. 13 lit. h), ale art. 14 alin.
(3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 27 alin. (3) lit. h),
ale art. 28 alin. (1) şi (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d), ale
art. 54, ale art. 62 şi ale art. 66 din Legea nr. 38/2003 privind transportul
în regim de taxi şi în regim de închiriere. Excepţia
a fost ridicată de Andrei Victor şi Societatea Comercială „Visairi" -
S.R.L, din Iaşi în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea
cererii de anulare a unei hotărâri a Consiliului Local
al Municipiului Iaşi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât permit stabilirea unor taxe cu încălcarea normelor
constituţionale. De asemenea, susţin că reglementarea asociaţiilor profesionale
de tipul Camerelor Taximetriştilor este de natură să prejudicieze apărarea
intereselor sociale şi profesionale ale taximetriştilor şi că ar trebui să se
instituie dreptul sindicatelor şi patronatelor de a participa la stabilirea
numărului de autorizaţii, la stabilirea culorii autovehiculelor şi la
elaborarea actelor normative locale.
Curtea de Apel Iaşi -
Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (3) lit. h)
şi ale art. 62 din Legea nr. 38/2003 este inadmisibilă, deoarece acestea nu mai
sunt în vigoare. Cât priveşte celelalte dispoziţii de lege criticate, consideră că acestea nu contravin prevederilor
constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
reiese din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie
dispoziţiile prevederilor art. 268 şi ale art. 282 din Legea nr. 571/2003 -
Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, ale art.
26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice
locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 19 iunie 2003, şi ale art. 9
alin. (1) lit. b)şi c), ale art. 13 lit. h), ale art. 14 alin. (3), ale art.
15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 28
alin. (1) şi (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d), ale art. 54, ale
art. 62 şi ale art. 66 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de
taxi şi în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003.
Dispoziţiile art. 268 şi ale art. 282 din Legea nr.
571/2003 - Codul fiscal au fost completate prin Legea nr. 343/2006 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006, având în prezent următorul conţinut:
- Art. 268 - Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor
pentru a desfăşura o activitate economică şi a altor autorizaţii similare:
„(1) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfăşurarea unei activităţi economice este
stabilită de către consiliul local în sumă de până la 100.000 lei, în mediul
rural, şi de până la 500.000 lei, în mediul urban.
(11)
Autorizaţiile prevăzute la alin. (1) se vizează anual, până la data de 31
decembrie a anului în curs pentru anul următor. Taxa de viză reprezintă 50% din
cuantumul taxei prevăzute la alin. (1).
(2) Taxa pentru
eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare se stabileşte de consiliul
local şi este de până la 120.000 lei.
(3) Taxa pentru
eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte
asemenea planuri, deţinute de consiliile locale, se stabileşte de către
consiliul local şi este de până la 200.000 lei.
(4) Taxa pentru eliberarea certificatelor de producător se stabileşte de către consiliile locale şi este
de până la 500.000 lei.
(5) Comercianţii a
căror activitate se desfăşoară potrivit Clasificării activităţilor din economia
naţională - CAEN,
aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, în
clasa 5530 - restaurante
şi 5540 - baruri,
datorează bugetului local al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în a cărui rază
administrativ teritorială se află amplasată unitatea sau standul de
comercializare, o taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizaţiei privind
desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, stabilită de către consiliile
locale în sumă de până la 3.000 lei. La nivelul municipiului Bucureşti, această
taxă se stabileşte de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi se
face venit la bugetul local al sectorului în a cărui rază teritorială se află
amplasată unitatea sau standul de comercializare.
(6) Autorizaţia privind desfăşurarea activităţii de
alimentaţie publică, în cazul în care comerciantul îndeplineşte condiţiile
prevăzute de lege, se emite de către primarul în a cărui rază de competenţă se
află amplasată unitatea sau standul de comercializare.";
- Art. 282 - Taxe speciale:
„(1) Pentru funcţionarea unor servicii publice
locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale,
judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta
taxe speciale.
(2) Domeniile în care
consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum şi
cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale.
(3) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de
serviciile oferite de instituţia/serviciul public de interes local, potrivit
regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia/acestuia, sau de la cele
care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestaţii ce intră în sfera de
activitate a acestui tip de serviciu.
(4) Consiliile
locale, judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, nu
pot institui taxe speciale concesionarilor din sectorul utilităţilor publice
(gaze naturale, apă, energie electrică), pentru existenţa pe domeniul
public/privat al unităţilor administrativ-teritoriale a reţelelor de apă, de
transport şi distribuţie a energiei electrice şi a gazelor naturale."
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind
finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 19 iunie 2003, a fost
abrogată prin Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, însă dispoziţiile art. 26 din ordonanţă au
fost preluate de cele ale art. 30 din lege.
Prin urmare, Curtea urmează să se pronunţe asupra
dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale,
având următorul conţinut:
- Art. 30 - Taxe speciale pentru funcţionarea unor
servicii publice locale:
„(1) Pentru funcţionarea unor servicii publice
locale, create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale,
judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, aprobă taxe
speciale.
(2) Cuantumul taxelor speciale se stabileşte anual,
iar veniturile obţinute din acestea se utilizează integral pentru acoperirea
cheltuielilor efectuate pentru înfiinţarea serviciilor publice de interes
local, precum şi pentru finanţarea cheltuielilor curente de întreţinere şi
funcţionare a acestor servicii.
(3) Prin regulamentul
aprobat de autorităţile deliberative se vor stabili domeniile de activitate şi
condiţiile în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare şi
funcţionare a serviciilor publice de interes local, pentru care se propun
taxele respective.
(4) Hotărârile luate de autorităţile deliberative,
în legătură cu perceperea taxelor speciale de la persoanele fizice şi juridice
plătitoare, vor fi afişate la sediul acestora şi publicate pe pagina de
internet sau în presă.
(5) Impotriva acestor hotărâri persoanele interesate
pot face contestaţie în termen de 15 zile de la afişarea sau publicarea
acestora. După expirarea acestui termen, autoritatea deliberativă care a
adoptat hotărârea se întruneşte şi deliberează asupra contestaţiilor primite.
(6) Taxele speciale
se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care se folosesc de
serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
(7) Taxele speciale,
instituite potrivit prevederilor prezentului articol, se încasează într-un cont
distinct, deschis în afara bugetului local, fiind utilizate în scopurile pentru
care au fost înfiinţate, iar contul de execuţie al acestora se aprobă de
autorităţile deliberative.
Dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), ale art.
13 lit. h), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b),
ale art. 27 alin. (3) lit. h), ale art. 28 alin. (1) şi (2), ale art. 31 alin.
(3), ale art. 37 lit. d), ale art. 54 şi ale art. 66 din Legea nr. 38/2003 au
fost modificate prin Legea nr. 265/2007 pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007. Ca urmare a acestei modificări,
dispoziţiile art. 13 lit. h) au devenit cele ale art. 13 lit. i), Curtea urmând
a se pronunţa asupra acestora din urmă.
Totodată, prin aceeaşi lege, dispoziţiile art. 27 alin.
(3) lit. h) şi ale art. 62 din Legea nr. 38/2003 au fost abrogate.
Astfel, dispoziţiile criticate din Legea nr. 38/2003 au
în prezent următorul cuprins:
- Art. 9 alin. (1) lit. b) şi c): „Autorizaţia de
transport în regim de taxi sau autorizaţia de transport în regim de închiriere
se eliberează de autoritatea de autorizare din cadrul primăriei localităţii sau
primăriei municipiului Bucureşti de pe raza administrativ-teritorială în care
transportatorul îşi are sediul sau domiciliul, după caz, pe baza unei
documentaţii care trebuie să conţină următoarele:
[...]
b) copie de pe
certificatul de înregistrare la registrul comerţului ca transportator,
respectiv persoană fizică autorizată, asociaţie familială autorizată sau
persoană juridică, după caz;
c) dovada îndeplinirii
condiţiei de capacitate profesională, respectiv:
1. copie de pe
certificatul de competenţă profesională a persoanei desemnate, definită în
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 102/2006, cu modificările
ulterioare, pentru transportatorul persoană juridică sau asociaţie familială;
2. copie de pe
atestatul profesional al taximetristului care este transportator persoană
fizică autorizată.";
- Art. 13 lit. i) [fosta lit. h)]: „In cadrul atribuţiilor de coordonare a activităţilor privind
transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere,
autorităţile administraţiei publice locale sau ale municipiului Bucureşti, după
caz, emit reglementări referitoare la: [...] i) taxele şi impozitele locale ce
se impun;";
- Art. 14 alin. (3): „Numărul
maxim de autorizaţii taxi care pot fi atribuite pentru o perioadă dată se poate
stabili şi pe baza unui studiu de specialitate realizat, precum şi în urma
consultării asociaţiilor profesionale reprezentative. "\
- Art. 15: „(1) Activitatea
de dispecerat taxi poate fi executată numai pe raza localităţii de autorizare
de către orice persoană juridică, denumită în continuare dispecerat, autorizată
de autoritatea de autorizare, în condiţiile prezentei legi.
(2) Autorizaţia de dispecerat taxi se poate obţine
pe baza depunerii următoarei documentaţii:
a) copie de pe certificatul de înmatriculare emis de registrul comerţului;
b) declaraţie pe propria răspundere a persoanei
desemnate să administreze, conform căreia dispeceratul deţine baza tehnică
necesară, staţia de emisie-recepţie, frecvenţa radio protejată, personalul
autorizat şi spaţiile necesare;
c) copie de pe
certificatul de operator radiotelefonist al angajaţilor dispeceratului taxi,
eliberat de autoritatea în domeniul comunicaţiilor;
d) copie de pe
licenţa de utilizare a frecvenţelor radioelectrice, eliberată de autoritatea în domeniu.
(3) Autorizaţia de
dispecerat taxi se eliberează pentru o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea
prelungirii la cerere pe perioade de 5 ani în aceleaşi condiţii ca la emitere,
şi este valabilă numai pe raza administrativ-teritorială a autorităţii de autorizare.
(4) Activitatea de
dispecerat se desfăşoară pe baze contractuale numai pentru transportatorii
autorizaţi care desfăşoară servicii de transport în regim de taxi, în aceeaşi
localitate de autorizare.
(5) Transportatorii autorizaţi care execută servicii
de transport în regim de taxi vor utiliza serviciile unui dispecerat în
condiţiile prezentei legi, pe bază de contract de dispecerizare, încheiat cu
acesta în condiţii nediscriminatorii.
(6) Serviciile de dispecerat sunt obligatorii pentru
toate taxiurile transportatorilor autorizaţi,
care îşi desfăşoară activitatea într-o localitate, cu excepţia localităţilor
unde s-au atribuit mai puţin de 100 de autorizaţii taxi, unde serviciul este
opţional.
(7) In cazurile exceptate prevăzute la alin. (6),
taxiurile vor fi dotate cu telefoane mobile, pentru preluarea comenzilor de la
clienţi. Aceste taxiuri vor avea afişat în exterior numărul de telefon sau alte
modalităţi de apelare.
(8) Contractele de dispecerat taxi încheiate cu
transportatorii autorizaţi trebuie să conţină prevederi privind obligaţiile
părţilor de a respecta reglementările privind calitatea şi legalitatea
serviciului prestat, precum şi tarifele de distanţă convenite a fi utilizate.
(9) Taxiurile deservite de un dispecerat pot realiza
serviciul de transport utilizând tarife unice
sau tarife diferenţiate pe categorii de autovehicule, astfel cum este prevăzut
în contractul de dispecerizare.
(10) Dispeceratul poate pune la dispoziţia transportatorilor
autorizaţi pe care îi deserveşte staţii radio de emisie-recepţie pentru dotarea
taxiurilor, pe bază de contract de închiriere, încheiat în condiţii
nediscriminatorii. "\
- Art. 26 alin. (3) lit. b): „Pentru a susţine testul-grilă conducătorul auto trebuie să
prezinte la agenţia Autorităţii Rutiere Române -ARR următoarele documente: [...]b)
dovada plăţii în contul agenţiei Autorităţii Rutiere Române - ARR a taxei privind testarea. ";
- Art. 28 alin. (1) şi
(2): „(1) Certificatul de atestare a pregătirii profesionale se eliberează
pentru o perioadă nedeterminată, cu viza obligatorie la 5 ani, acordată în urma
susţinerii testului-grilă, în condiţiile prevederilor art. 26 alin. (4).
(2) Certificatul de atestare a pregătirii
profesionale este valabil în condiţiile în care este vizat la termen şi
conducătorul auto face dovada că este apt din punct de vedere medical şi
psihologic pentru transportul public de persoane şi deţine permis de conducere
corespunzător. ";
-Art. 31 alin. (3): „Pentru personalizarea
autovehiculului taxi în trafic, caroseria acestuia, în totalitate sau cel puţin începând cu partea de deasupra benzii
duble tip şah, va avea culoarea galbenă, dacă prin hotărâre a consiliului
local, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, nu s-a
stabilit o altă culoare, cu consultarea asociaţiilor. ";
- Art. 37 alin. (1) lit. d): „Pe toată durata activităţii taxiurile pot fi supuse controlului în
ceea ce priveşte respectarea prevederilor prezentei legi de către
reprezentanţii organelor de control autorizate, respectiv: [...] d) Autoritatea
Rutieră Română - ARR,
prin reprezentanţele teritoriale. ";
- Art. 54: „(1)
Reprezentarea şi protecţia intereselor profesionale ale transportatorilor
autorizaţi, dispecerilor taxi şi ale taximetriştilor se realizează prin
camerele taximetriştilor şi celelalte asociaţii profesionale reprezentative,
constituite conform Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii
şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, denumite
în continuare asociaţii reprezentative.
(2) Asociaţiile
reprezentative asigură reprezentarea intereselor profesionale ale membrilor în
relaţiile cu autorităţile administraţiei publice, cu alte autorităţi şi cu
organisme interne şi internaţionale.
(3) Asociaţiile
reprezentative participă, cu caracter consultativ, la întocmirea de către
autorităţile administraţiei publice a reglementărilor de organizare a
serviciului de transport în regim de taxi.
(4) O asociaţie
profesională din domeniul taximetriei este considerată reprezentativă dacă
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) este constituită în conformitate cu prevederile
Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 246/2005;
b) are ca membri transportatori autorizaţi,
dispecerate taxi şi taximetrişti, astfel cum au fost definiţi în prezenta lege,
care reprezintă minimum 10% din totalul celor existenţi în evidenţele
statistice la nivel naţional;
c) are filiale judeţene, persoane juridice,
constituite conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, înfiinţate în cel puţin 50%
din judeţele ţării, precum şi în municipiul Bucureşti;
d) deţine o hotărâre definitivă şi irevocabilă a
Tribunalului Bucureşti în ceea ce priveşte reprezentativitatea.
(5) In cazurile în
care o asociaţie profesională reprezentativă trimite autorităţii de autorizare
sau altor autorităţi competente o sesizare privind abaterile de la conduita
profesională a unei persoane care îşi desfăşoară activitatea în domeniul
transportului în regim de taxi, acestea sunt obligate să analizeze cazul
respectiv, cu consultarea obligatorie a părţilor, şi să ia măsurile care se
impun, notificând aceasta şi asociaţiei reprezentative.";
-Art. 66: „Autoritatea
administraţiei publice locale sau filiala judeţeană a Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Consumatorilor are obligaţia ca, în maximum 5 zile de la
primirea sesizării clientului, conform art. 52 alin. (4) lit. g) sau art. 54
alin. (5), ori de la primirea sesizării asociaţiei reprezentative, conform art.
54 alin. (5), să analizeze, să ia măsurile ce se impun sau, după caz, să
sesizeze autorităţile competente prevăzute la art. 37 alin. (1), după caz,
pentru ca acestea să aplice măsurile ce se impun în termen de maximum 30 de
zile de la primirea sesizării, termen în care clientul sau asociaţia va primi
răspunsul cuvenit."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), ale art. 9, 11,16, 20, 41,
42, 43, 45, 47, 53, ale art. 56 alin. (2) şi (3) şi ale art. 139 alin. (1) şi
(2) şi la cele ale art. 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
I. In ceea ce priveşte dispoziţiile
art. 27 alin. (3) lit. h) şi ale art. 62 din Legea nr. 38/2003, Curtea constată
că acestea au fost abrogate prin Legea nr. 265/2007 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim
de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007, aşadar
anterior sesizării Curţii Constituţionale prin Incheierea din 22 octombrie
2007. Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
potrivit cărora Curtea se pronunţă numai asupra dispoziţiilor din legi sau
ordonanţe „în vigoare", excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 27 alin. (3) lit. h) şi ale art. 62 din Legea nr. 38/2003 urmează a fi
respinsă ca inadmisibilă.
Referitor la dispoziţiile art. 54 din Legea nr.
38/2003, Curtea constată că autorii excepţiei solicită, în realitate,
completarea acestora cu prevederea potrivit căreia reprezentarea şi protecţia
intereselor profesionale ale transportatorilor autorizaţi, dispecerilor taxi şi
ale taximetriştilor să se realizeze şi prin „sindicatele şi patronatele care
participă la negocierile colective în ramura transporturilor", or,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se poate pronunţa numai
asupra constituţionalităţii dispoziţiilor cu privire la care a fost sesizată,
fără a le putea modifica sau completa.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 38/2003, astfel cum a fost formulată,
urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
II. Cu privire la dispoziţiile
art. 14 din Legea nr. 38/2003, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra
constituţionalităţii acestora - raportate la prevederile art. 45, 47 şi 53 din
Constituţie, prin Decizia nr. 796/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 711 din 22 octombrie 2007. Cu acel
prilej, Curtea a statuat că activitatea de transport
în regim de taxi reprezintă, potrivit legii, un serviciu public, aceasta fiind
destinată a completa activitatea de transport public organizată la nivelul
autorităţilor locale prin mijloace specifice. Ca atare, în reglementarea acestui domeniu de activitate, legiuitorul a avut în vedere protejarea interesului public pe care aceasta îl implică,
astfel că limitarea, prin lege, a numărului de autorizaţii taxi este pe deplin
justificată în lumina prevederilor art. 53 din Constituţie, referitor la
restrângerea exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi. Competenţa de
atribuire a autorizaţiilor taxi revine în mod firesc autorităţilor locale,
acestea fiind singurele în măsură a aprecia, prin studii de specialitate,
necesităţile pe plan local în ceea ce priveşte transportul public de persoane.
De altfel, legiuitorul a reglementat în aceeaşi manieră prestarea oricărei
activităţi care implică interesul public, cum este, spre exemplu, exercitarea
profesiei de avocat, de notar public etc, fără a leza principiul economiei de
piaţă şi al liberei concurenţe. Acesta este şi sensul prevederilor
constituţionale ale art. 45, potrivit cărora accesul liber al persoanei la o activitate
economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt
garantate.
In concluzie, Curtea a constatat că dimensionarea
activităţii de taximetrie se realizează prin respectarea unor cerinţe specifice
în domeniu, iar competenţa de atribuire în concret revine autorităţilor locale,
care, înregistrând, prin studii de specialitate, un necesar mai mare de
operatori de taxi pe piaţă (utilizând deci instrumentul cererii şi al ofertei)
şi cu acordul asociaţiilor profesionale reprezentative, poate decide acordarea
unui număr de autorizaţii care să depăşească raportul de 4 autorizaţii taxi la
1.000 de locuitori stabilit de lege.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte celelalte dispoziţii de lege
criticate, Curtea constată că principala critică de neconstituţionalitate adusă
acestora constă în instituirea taxei pentru eliberarea autorizaţiilor pentru a
desfăşura o activitate economică şi a altor autorizaţii similare şi a unor taxe
speciale, în speţă pentru desfăşurarea activităţii de taximetrie, ceea ce, în
opinia autorilor excepţiei, încalcă o serie de dispoziţii din Legea
fundamentală. Curtea constată că dispoziţiile criticate dau expresie
prevederilor art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora
cetăţenii au obligaţia să contribuie la cheltuielile publice, prin impozite şi
taxe. Totodată, în conformitate cu art. 139 alin. (2) din Constituţie,
impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene „în
limitele şi în condiţiile legii". Din aceste prevederi constituţionale
rezultă dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozite datorate
bugetului, evident cu respectarea celorlalte principii şi prevederi
constituţionale. In cazul de faţă, taxele au fost instituie fără a se crea
discriminări de natură să încalce prevederile art. 16 din Constituţie.
De asemenea, Curtea reţine că susţinerile autorilor
excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea prevederilor art.
45 din Constituţie sunt neîntemeiate, deoarece accesul liber al persoanei la o
activitate economică şi la libera iniţiativă se realizează „în condiţiile legii".
Referitor la susţinerea autorilor excepţiei potrivit
căreia ar trebui să se instituie dreptul sindicatelor şi patronatelor de a
participa la stabilirea numărului de autorizaţii, la stabilirea culorii
autovehiculelor şi la elaborarea actelor normative locale, Curtea constată că
aceasta nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, Curtea se poate pronunţa numai asupra constituţionalităţii
dispoziţiilor cu privire la care a fost sesizată, fără a le putea modifica sau
completa.
Având în vedere acestea, Curtea constată că
dispoziţiile criticate nu contravin nici celorlalte prevederi din Constituţie
sau din actele internaţionale invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin.
(3) lit. h), ale art. 54 şi ale art. 62 din Legea nr. 38/2003 privind
transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată de
Andrei Victor şi Societatea Comercială „Visairi" - S.R.L, din Iaşi în
Dosarul nr. 4.259/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios
administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca fiind
neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 şi ale
art. 282 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, ale art. 30 din Legea nr.
273/2006 privind finanţele publice locale şi ale art. 9 alin. (1) lit. b) şi
c), ale art. 13 lit. i), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin.
(3) lit. b), ale art. 28 alin. (1) şi (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37
lit. d) şi ale art. 66 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de
taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceIaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean