DECIZIE Nr. 183 din 20 iunie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin.
3 si 4 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 750 din 15 octombrie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 131 alin. 3 si 4 din Codul penal, exceptie ridicata de Maria
Raceanu si Ionela-Claudia Raceanu in Dosarul nr. 6.135/2001 al Judecatoriei
Targoviste.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratand ca prin textul de lege
criticat nu se instituie privilegii sau discriminari, care sa contravina
principiului egalitatii in drepturi prevazut de art. 16 din Constitutie. Se mai
arata ca legiuitorul este singurul competent sa reglementeze modul de tragere
la raspundere a faptuitorilor care au savarsit infractiuni, partea vatamata
avand un rol strict determinat in cadrul procedurii plangerii prealabile.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 26 februarie 2002, pronuntata in Dosarul nr.
6.135/2001, Judecatoria Targoviste a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 3 si 4 din Codul penal,
exceptie ridicata de Maria Raceanu si Ionela-Claudia Raceanu in dosarul
mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie,
referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor,
intrucat creeaza un avantaj pentru partea vatamata si posibilitatea infaptuirii
unui abuz de drept din partea acesteia. Se considera ca dispozitiile legale
criticate dau posibilitatea persoanei vatamate sa isi extinda plangerea si
impotriva altor persoane, chiar daca initial formulase plangerea numai cu
privire la una sau unele persoane, in conditiile in care cunostea faptuitorul.
Se arata, de asemenea, ca aceleasi dispozitii contravin si prevederilor art.
284 din Codul de procedura penala, care obliga partea vatamata sa introduca
plangerea prealabila in termen de doua luni de la data cand a luat cunostinta
de persoana faptuitorului. In cazul in care nu a inaintat plangerea autoritatii
competente, aceasta echivaleaza cu lipsa acestei plangeri, cauza care inlatura
raspunderea penala.
Judecatoria Targoviste arata ca textul art. 131 alin. 4 din Codul penal se
interpreteaza in raport cu dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. a) teza finala
din Codul de procedura penala, care prevad ca atunci cand faptuitorul este
necunoscut, persoana vatamata se poate adresa organului de cercetare penala
pentru identificarea lui. Prin urmare, se apreciaza ca, daca in plangerea sa
persoana vatamata a precizat ca au existat mai multi faptuitori, insa unii ii
erau necunoscuti, ii revine organului de cercetare penala sarcina sa ii
identifice pe acesti faptuitori, astfel ca nu se poate sustine ca persoana
vatamata si-a extins ulterior plangerea in fata instantei judecatoresti. In
schimb, daca persoana vatamata a precizat in plangere ca au existat unul sau
mai multi faptuitori, iar in fata instantei a indicat si alte persoane, dupa
expirarea termenului de doua luni, instanta apreciaza ca dispozitiile art. 131
alin. 4 din Codul penal sunt neconstitutionale.
In aplicarea dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a instantei a fost comunicata presedintilor
celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a transmite punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in cauza.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca dispozitiile art. 131 alin. 3
si 4 din Codul penal sunt constitutionale, considerand exceptia ca fiind
neintemeiata.
Guvernul arata ca dispozitiile art. 131 alin. 3 din Codul penal consacra
principiul indivizibilitatii active a raspunderii penale, potrivit caruia, in
cazul unei pluralitati de persoane vatamate, nu se poate vorbi de lipsa
plangerii prealabile decat daca nici una dintre acestea nu a introdus plangere
in termenul legal. Daca insa una dintre ele s-a plans, este suficient pentru
tragerea la raspundere penala a infractorului. Acesta nu are nici o legatura cu
principiul egalitatii in drepturi, asa cum pretind autoarele exceptiei, nefiind
vorba despre privilegii sau discriminari.
Articolul 131 alin. 4 din Codul penal consacra principiul indivizibilitatii
pasive a raspunderii penale, care functioneaza in cazul in speta. Daca persoana
vatamata se plange impotriva unuia dintre participanti, este firesc sa fie
trasi la raspundere toti participantii, plangerea prealabila fiind considerata
ca fiind facuta impotriva tuturor. Daca in cursul judecatii apar date sau
indicii ca la savarsirea faptei au participat si alte persoane, procesul penal
poate fi extins cu privire la aceste persoane, deoarece, prin lege, se
considera ca plangerea prealabila a fost facuta fata de toti participantii.
Dispozitiile art. 131 alin. 4 din Codul penal nu numai ca nu contravin
dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, dar chiar constituie o
reflectare a acestor dispozitii, deoarece asigura tragerea la raspundere penala
a tuturor faptuitorilor. Daca persoana vatamata doreste ca unii dintre
faptuitori sa fie iertati, ea se poate impaca cu acestia.
Pentru aceste motive se considera ca exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 131 alin. 3 si 4 din Codul penal este neintemeiata.
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor
art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2,
3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 131 alin. 3 si 4 din Codul
penal, care au urmatorul cuprins: "Fapta care a adus vatamare mai multor
persoane atrage raspunderea penala, chiar daca plangerea prealabila s-a facut
sau se mentine numai de catre una dintre ele.
Fapta atrage raspunderea penala a tuturor participantilor la savarsirea ei,
chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine cu privire numai la
unul dintre ei."
Textul constitutional invocat de autorul exceptiei ca fiind incalcat este
art. 16 alin. (1) care are urmatoarea redactare: "Cetatenii sunt egali in
fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara
discriminari."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin.
3 si 4 din Codul penal, Curtea constata ca sustinerea conform careia aceste
dispozitii creeaza o situatie privilegiata persoanei vatamate, prin regula
instituita de alin. 4, deoarece, in cazul pluralitatii de infractori, este
suficient ca persoana vatamata sa formuleze plangere impotriva unuia dintre
acestia pentru ca toti ceilalti sa fie trasi la raspundere penala, este
neintemeiata.
Prin dispozitiile art. 131 alin. 3 si 4 din Codul penal au fost instituite
principiile indivizibilitatii active a raspunderii penale, in cazul
pluralitatii de victime, si indivizibilitatii pasive a raspunderii penale, in
cazul pluralitatii de infractori, pentru a asigura tragerea la raspundere a
tuturor infractorilor in cadrul procedurii plangerii prealabile.
In cazul pluralitatii de faptuitori, ca in speta, legea prevede ca, daca
plangerea s-a realizat sau se mentine numai cu privire la unul dintre ei, toti
faptuitorii vor fi trasi la raspundere penala, ca participanti la infractiune,
chiar daca persoana vatamata nu ar dori acest lucru. Infractiunea fiind unica
si fiind rezultatul contributiei tuturor faptuitorilor, indiferent de forma de
participatie: coautorat, instigare, complicitate, ea constituite temeiul
raspunderii penale pentru toti. Pluralitatea de infractori presupune
contributii efective ce tin de latura obiectiva a infractiunii si vointa comuna
de a coopera la savarsirea unei infractiuni. De aceea legea prevede ca pentru
tragerea la raspundere penala a tuturor faptuitorilor este suficient ca
persoana vatamata sa faca plangere numai cu privire la unul dintre acestia,
indiferent daca ii cunostea sau nu pe ceilalti ori nu a dorit sa depuna
plangere impotriva lor. Datorita indivizibilitatii raspunderii penale, care
decurge din unitatea infractiunii, plangerea prealabila atrage raspunderea
tuturor, indiferent de vointa persoanei vatamate, astfel incat, fiind formulata
cu privire la unul sau la unii dintre faptuitori, ea atrage, prin vointa legii,
raspunderea penala a tuturor.
Daca persoana vatamata nu doreste sa fie trasi la raspundere unii dintre
participanti, ea se poate impaca cu acestia, fapt ce determina numai
inlaturarea raspunderii lor penale, impacarea avand un caracter personal.
Dispozitia art. 279 alin. 2 lit. a) partea finala din Codul de procedura
penala, care prevede ca, daca faptuitorul este necunoscut, persoana vatamata se
poate adresa organului de cercetare penala pentru identificarea lui, nu
inseamna, in caz de pluralitate de infractori, ca este necesar sa fie
identificati toti faptuitorii in momentul introducerii plangerii prealabile,
fiind suficienta stabilirea identitatii numai a unuia dintre acestia. Daca in
cursul judecatii sunt identificati si ceilalti participanti, este firesc sa fie
trasi la raspundere si ei, in temeiul aceleiasi plangeri.
Prin urmare, Curtea retine ca dispozitiile art. 131 alin. 3 si 4 din Codul penal
nu instituie privilegii sau discriminari, ele se aplica tuturor persoanelor
aflate in situatii similare, astfel incat nu poate fi pusa in discutie
incalcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
Curtea Constitutionala mai constata ca nu pot fi primite sustinerile
autoarelor exceptiei privind contrarietatea dintre dispozitiile legale
criticate si prevederile Codului de procedura penala, intrucat in atributiile
sale intra doar examinarea dispozitiilor legale in raport cu prevederile si principiile
constitutionale. In acest sens este jurisprudenta constanta a Curtii,
concretizata, de exemplu, prin Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, sau Decizia
nr. 151 din 12 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000. Asa fiind, aceste sustineri urmeaza sa fie
respinse.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 3
si 4 din Codul penal, exceptie ridicata de Maria Raceanu si Ionela-Claudia
Raceanu in Dosarul nr. 6.135/2001 al Judecatoriei Targoviste.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 20 iunie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu