DECIZIE Nr. 181 din 14 iunie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin.
2 si ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile
publice, republicat
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 39 din 21 ianuarie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 42 alin. 2 si ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966 privind
circulatia pe drumurile publice, republicat, exceptie ridicata de Marcel Maszni
in Dosarul nr. 2.742/2000 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios
administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, precizand ca dispozitiile art.
42 alin. 2 si ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe
drumurile publice, republicat, nu incalca prevederile constitutionale ale art.
49, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor
libertati, ale art. 51, referitoare la respectarea Constitutiei si a legilor,
ale art. 25, referitoare la libera circulatie, ale art. 32, privind dreptul la
invatatura, ale art. 38, referitoare la munca si protectia muncii, si nici pe
cele ale art. 150 din Constitutie, privind conflictul temporal de legi.
Considera ca anularea pe cale administrativa a unui permis de conducere auto nu
aduce atingere nici unui drept prevazut in Constitutie sau in reglementari
internationale privind drepturile omului.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 7 februarie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 2.742/2000,
Curtea Suprema de Justitie - Sectia de contencios administrativ a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 42 alin. 2 si ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe
drumurile publice, republicat, exceptie ridicata de Marcel Maszni.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 16
alin. (2), referitoare la egalitatea in drepturi, ale art. 25, referitoare la
libera circulatie, ale art. 32, referitoare la dreptul la invatatura, ale art.
38, referitoare la munca si protectia sociala a muncii, ale art. 49, privind
restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, ale art. 51,
referitoare la respectarea Constitutiei si a legilor, precum si pe cele ale
art. 150 alin. (1) din Constitutie, privind conflictul temporal de legi.
Textele de lege criticate sunt considerate neconstitutionale de catre autorul
exceptiei, deoarece permit unui organ administrativ, si anume seful politiei
judetene, sa anuleze permisul de conducere auto, desi instanta care a pronuntat
condamnarea nu a dispus si interzicerea dreptului de a conduce autovehicule,
ceea ce reprezinta o restrangere nejustificata a dreptului la libera circulatie
prevazut la art. 25 din Constitutie, contrar si prevederilor art. 49 din
Constitutie. De asemenea, se considera ca sunt aplicabile prevederile art. 150
alin. (1) din Constitutie, intrucat textele de lege criticate, fiind anterioare
Constitutiei si contrare prevederilor acesteia, sunt implicit abrogate.
Totodata autorul exceptiei sustine ca aceleasi dispozitii sunt contrare si
prevederilor art. 16 alin. (2), ale art. 25 si 51 din Constitutie, deoarece
limiteaza dreptul la libera circulatie si rastoarna suprematia Constitutiei si
a legilor, deoarece seful politiei nu poate anula un act oficial doveditor al
unei calificari obtinute in urma promovarii unor examene. Se mai arata ca
masura administrativa ar putea viza doar suspendarea permisului de conducere
pentru o perioada determinata, iar nu anularea acestui document oficial care
atesta o anumita calificare a persoanei, intocmai ca o diploma de studii.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca
dispozitiile art. 42 si 43 din Decretul nr. 328/1966, republicat, nu sunt
abrogate prin prevederile art. 150 alin. (1) din Constitutie, nefiind contrare
prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Potrivit art. 25
alin. (1) din Constitutie, conditiile exercitarii dreptului la libera
circulatie se stabilesc prin lege, iar legea poate reglementa restrangeri in exercitarea
acestui drept atat pentru apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor, cat
si pentru prevenirea unor fapte penale, conform art. 49 alin. (1) din
Constitutie si art. 2 paragraful 3 din Protocolul aditional nr. 4 la Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Se arata, de
asemenea, ca dispozitiile legale criticate nu incalca dreptul la munca si nici
dreptul la invatatura, drepturi garantate prin dispozitiile art. 32 si 38 din
Constitutie, si nici principiul suprematiei prevederilor constitutionale,
consacrat prin art. 51 din Constitutie. In final se considera ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 si 43 din Decretul nr. 328/1966,
republicat, nu este intemeiata nici in raport cu prevederile art. 16 alin. (1)
din Constitutie, deoarece nu se aplica un tratament diferentiat unor cazuri
egale, fara o motivare obiectiva si rezonabila.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de
vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prin dispozitiile legale
criticate nu se incalca prevederile art. 25 din Constitutie, referitoare la
dreptul la libera circulatie, intrucat acest drept nu include si dreptul de a
solicita eliberarea unui permis de conducere sau dreptul ca permisul de
conducere sa fie anulat numai printr-o procedura judiciara, iar nu si
administrativa. In opinia Guvernului, a considera ca anularea unui permis de
conducere auto printr-o procedura administrativa incalca dreptul la libera circulatie
constituie o interpretare abuziva a dispozitiilor art. 25 din Constitutie. In
ceea ce priveste neconcordanta textelor de lege criticate in raport cu
prevederile art. 32, referitoare la dreptul la invatatura, si cu cele ale art.
38, referitoare la dreptul la munca si la protectia muncii, se apreciaza ca
aceasta nu poate fi retinuta, fiind domenii de reglementare absolut diferite.
Astfel, permisul de conducere nu constituie "o diploma", asa cum
considera autorul exceptiei, si nu confera titularului nici o calificare,
asemenea efecte nefiind prevazute in legislatia in vigoare privind invatamantul
si calificarea profesionala. Referitor la neconcordanta cu prevederile art. 49
din Constitutie se arata ca anularea unui permis de conducere pe cale
administrativa nu aduce atingere nici unui drept prevazut in Constitutie sau in
reglementari internationale privind drepturile omului si, prin urmare,
prevederile constitutionale care privesc restrangerea exercitiului unor
drepturi sunt lipsite de relevanta. In final, se considera ca, intrucat nu se
retine nici o incalcare a prevederilor constitutionale, nici art. 51 din
Constitutie, referitor la respectarea Constitutiei si a legilor, nu este
incalcat.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din cererea
formulata de autorul acesteia si din incheierea de sesizare, il constituie
dispozitiile art. 42 alin. 2 si ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966,
republicat, dispozitii care au urmatorul continut:
- Art. 42 alin. 2: "Permisul de conducere se poate anula si in cazul
cand titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca
definitiva pentru vreuna din infractiunile prevazute in art. 22 alin. 4, daca
la savarsirea ei faptuitorul s-a folosit de un autovehicul, in calitate de
conducator.";
- Art. 43: "Anularea permisului de conducere, in cazurile prevazute de
prezentul decret, se hotaraste de seful politiei judetene sau al politiei
municipiului Bucuresti ori de loctiitorii acestuia, in raza careia titularul
permisului a savarsit fapta. Suspendarea exercitarii dreptului de a conduce
autovehicule si stabilirea duratei suspendarii se aproba de organele prevazute
la alin. 1, la propunerea ofiterului sau subofiterului de politie care a
constatat contraventia ce atrage, potrivit legii, masura suspendarii.
Procedura retinerii si a restituirii permisului de conducere in caz de
suspendare a exercitarii dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile
publice se stabileste prin regulament aprobat prin hotarare a Guvernului."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a invocat
urmatoarele prevederi constitutionale:
- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 25: "(1) Dreptul la libera circulatie, in tara si in
strainatate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitarii acestui
drept.
(2) Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul
sau resedinta in orice localitate din tara, de a emigra, precum si de a reveni
in tara.";
- Art. 32: "(1) Dreptul la invatatura este asigurat prin invatamantul
general obligatoriu, prin invatamantul liceal si prin cel profesional, prin
invatamantul superior, precum si prin alte forme de instructie si de
perfectionare.
(2) Invatamantul de toate gradele se desfasoara in limba romana. In
conditiile legii, invatamantul se poate desfasura si intr-o limba de circulatie
internationala.
(3) Drepturile persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invata
limba lor materna si dreptul de a putea fi instruite in aceasta limba sunt
garantate; modalitatile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
(4) Invatamantul de stat este gratuit, potrivit legii.
(5) Institutiile de invatamant, inclusiv cele particulare, se infiinteaza
si isi desfasoara activitatea in conditiile legii.
(6) Autonomia universitara este garantata.
(7) Statul asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor
specifice fiecarui cult. In scolile de stat, invatamantul religios este
organizat si garantat prin lege.";
- Art. 38: "(1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea
profesiei si alegerea locului de munca sunt libere.
(2) Salariatii au dreptul la protectia sociala a muncii. Masurile de
protectie privesc securitatea si igiena muncii, regimul de munca al femeilor si
al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul saptamanal,
concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii grele, precum si alte
situatii specifice.
(3) Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.
(4) La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.
(5) Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul
obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.";
- Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
- Art. 51: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor
este obligatorie.";
- Art. 150 alin. (1): "Legile si toate celelalte acte normative raman
in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
Referitor la incalcarea prin dispozitiile art. 42 alin. 2 din Decretul nr.
328/1966, republicat, a art. 16 alin. (2) din Constitutie, Curtea considera ca
nu exista nici o neconcordanta intre aceste dispozitii si textul constitutional
invocat, deoarece anularea permisului de conducere de catre organele politiei
in cazurile expres mentionate se face potrivit legii, in speta potrivit
Decretului nr. 328/1966, republicat, si, astfel, organele politiei, aplicand
prevederile legii, nu pot fi considerate "mai presus de lege". Din
aceeasi perspectiva nu pot fi considerate contrare acelorasi prevederi
constitutionale nici dispozitiile art. 43 din decretul mentionat, intrucat, tot
potrivit legii, este anulat permisul de conducere in cazurile prevazute de
Decretul nr. 328/1966, republicat.
Curtea observa ca prevederile constitutionale ale art. 25, referitoare la
dreptul la libera circulatie, nu au nici o legatura cu textele de lege
criticate, intrucat acest drept fundamental nu include si dreptul de a solicita
eliberarea unui permis de conducere auto sau dreptul ca permisul de conducere
sa fie anulat numai printr-o procedura judiciara, iar nu si administrativa.
Constitutia garanteaza dreptul la libera circulatie in tara si in strainatate,
potrivit propriei vointe, iar conditiile exercitarii acestui drept sunt
stabilite prin lege. Dreptul de a conduce pe drumurile publice un autovehicul,
conferit de permisul de conducere auto, nu are nici o legatura cu dreptul la
libera circulatie, deoarece prevederile constitutionale nu se refera si la
mijloacele de transport prin care se realizeaza libera circulatie. Astfel,
fiecare cetatean poate utiliza mijloacele de transport pe care le considera
potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport
in comun sau personale). Pe de alta parte, "libera circulatie" se
desfasoara potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca
finalitate ocrotirea unor valori economice si sociale, a drepturilor si
libertatilor cetatenilor, precum si a unei normale desfasurari a relatiilor
interstatale. Totodata dreptul la libera circulatie asigura fiecarui cetatean
dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara,
de a emigra, precum si de a reveni in tara.
Curtea mai constata ca, de asemenea, nu au incidenta in cauza nici
prevederile art. 32 din Constitutie, care se refera la dreptul la invatatura,
deoarece, potrivit alin. (1) al acestui text, "Dreptul la invatatura este
asigurat prin invatamantul general obligatoriu, prin invatamantul liceal si
prin cel profesional, prin invatamantul superior, precum si prin alte forme de
instructie si de perfectionare". Or, anularea permisului de conducere auto
de catre organele de politie, in conditiile prevazute la art. 42 alin. 2 si
art. 43 din Decretul nr. 328/1966, republicat, nu vizeaza acest drept
fundamental, ci constituie o masura luata impotriva conducatorilor auto
condamnati printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru savarsirea
infractiunilor expres prevazute la lit. a) si b) din art. 42 alin. 1, precum si
a acelora carora li s-a interzis exercitarea profesiei sau ocupatiei de
conducator de autovehicule, situatie prevazuta la lit. c) a aceluiasi articol.
Aceasta dispozitie de anulare a permisului de conducere auto are o dubla
finalitate: de sanctiune si, respectiv, consecinta a condamnarii, precum si de
prevenire a savarsirii altor infractiuni similare de catre conducatorii auto
condamnati penal. In acelasi timp Curtea constata ca modul de desfasurare a
invatamantului, dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale,
gratuitatea invatamantului de stat, legalitatea desfasurarii activitatii
institutiilor de invatamant, autonomia universitara, precum si libertatea
invatamantului religios (prevazute la art. 32 din Constitutie) nu au nici o legatura
cu anularea permisului de conducere auto de catre organele de politie, anulare
prevazuta de textele de lege criticate. Totodata Curtea observa ca permisul de
conducere auto nu reprezinta o diploma de studii, ci atesta dreptul titularului
de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, drept care poate fi pierdut,
in cazurile expres prevazute de lege, din culpa conducatorului auto care nu a
respectat regulile de circulatie.
In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, referitoare la incalcarea
prin textele de lege criticate a art. 38 din Constitutie, Curtea retine ca si
aceasta critica este lipsita de temei, deoarece art. 42 alin. 2 si art. 43 din
Decretul nr. 328/1966, republicat, reglementeaza anularea permisului de
conducere auto de catre organele de politie tocmai pentru asigurarea sigurantei
circulatiei rutiere, prin urmare pentru protejarea celor implicati in traficul
rutier, inclusiv a conducatorului auto care a incalcat regulile de circulatie.
Drepturile fundamentale la munca si la protectia sociala a muncii nu numai ca
nu sunt incalcate prin textele de lege criticate, ci sunt asigurate a se
desfasura in conditii de respectare a legii si de securitate pentru
conducatorii auto si pentru toti cei implicati in traficul rutier. Masura anularii
permisului de circulatie in cazurile prevazute de dispozitiile legale criticate
respecta prevederile art. 38 din Constitutie. Curtea observa ca, dimpotriva,
inexistenta unor asemenea prevederi legale, si deci mentinerea permisului de
conducere chiar si in situatiile in care titularul acestuia a savarsit
infractiunile grave prevazute de textele de lege criticate, ar constitui o
incalcare a prevederilor constitutionale invocate, precum si a drepturilor
fundamentale la viata si la integritate fizica si psihica ale persoanelor, care
nu ar mai putea fi garantate.
Referitor la pretinsa contrarietate a dispozitiilor art. 42 alin. 2 si ale
art. 43 din Decretul nr. 328/1966, republicat, cu prevederile art. 51 din
Constitutie, Curtea constata ca acest text constitutional este respectat
deoarece prevederile Legii fundamentale, suprematia acesteia, precum si legile
sunt respectate.
Curtea constata ca nu au incidenta in cauza prevederile art. 49 din
Constitutie, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor
libertati, deoarece in cauza nu este pus in discutie nici un asemenea drept
fundamental si, prin urmare, nici o restrangere a exercitiului acestuia
contrara prevederilor constitutionale.
In sfarsit, Curtea constata ca textele de lege criticate (adoptate anterior
Constitutiei) raman in vigoare, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie,
deoarece, pentru argumentele expuse, nu contravin prevederilor Constitutiei,
invocate de autorul exceptiei.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 2
si ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966, republicat, exceptie ridicata de
Marcel Maszni in Dosarul nr. 2.742/2000 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia
de contencios administrativ.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iunie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Marioara Prodan