Decizia Nr.180 din 10.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Avicola“ - S.A. din Crevedia în Dosarul nr. 43/42/2010 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepţiei, doamna avocat Cici-Monica Dumitru, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 3.227D/2010, nr. 4.197D/2010 şi nr. 4.778D/2010 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihail Dimitrie Schreiner, Vasile Moscu, Epaminonda Andriescu, Corina Nicoleta Spiridon, Gertruda Franc şi Maria Elisabeta Droll în Dosarul nr. 1.966/99/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Comercială „Agrocom“ S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.001/33/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie şi de Pal Hajnal în Dosarul nr. 2.340/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă. La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepţiei din Dosarul nr. 3.227D/2010, doamna avocat CiciMonica Dumitru, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având în vedere identitatea de obiect a excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.227D/2010, nr. 4.197D/2010 şi nr. 4.778D/2010 la Dosarul nr. 1.026D/2010. Reprezentantul părţilor prezente şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 dispune conexarea dosarelor nr. 3.227D/2010, nr. 4.197D/2010 şi nr. 4.778D/2010 la Dosarul nr. 1.026D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului ales al autorilor excepţiei, care solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate.Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 43/42/2010, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.Prin Încheierea din 17 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.966/99/2009, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă. Prin Încheierea din 10 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.001/33/2010, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.Prin Încheierea din 30 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.340/111/2010, Tribunalul Bihor - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „Avicola“ - S.A. din Crevedia, de Mihail Dimitrie Schreiner, Vasile Moscu, Epaminonda Andriescu, Corina Nicoleta Spiridon, Gertruda Franc, Maria Elisabeta Droll, Societatea Comercială „Agrocom“ - S.R.L. din Cluj-Napoca, precum şi de Pal Hajnal în cauze având ca obiect cereri de revizuire.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, prin raportare la modificările aduse prin art. III din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, care prevăd că hotărârile judecătoreşti irevocabile se comunică părţilor. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că legiuitorul ar fi trebuit să modifice şi prevederile art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, pentru a nu mai exista discriminări nejustificate între persoanele care au calitate procesuală activă în cazurile limitativ prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă.Prin obligativitatea formulării şi introducerii cererii de revizuire într-un termen ce curge de la pronunţarea hotărârii, şi nu de la comunicarea motivării ei, se încalcă principiul liberului acces la justiţie. Autorii excepţiei mai arată că este imposibil ca partea care doreşte să formuleze cererea de revizuire să o motiveze fără a cunoaşte argumentele pe care se întemeiază hotărârea împotriva căreia se exercită calea extraordinară de atac. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa apreciază că, atâta vreme cât legea prevede un termen pentru promovarea unei cereri de revizuire, stabilirea diferită a momentului de la care acesta începe să curgă nu încalcă egalitatea cetăţenilor în faţa legii sau liberul acces la justiţie şi nici nu aduce o restrângere a exerciţiului drepturilor acestora. Pe de altă parte, prin intermediul revizuirii nu se exercită un control asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate, ci se verifică dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, iar această împrejurare poate fi stabilită în raport cu celelalte elemente ale dosarului şi cu dispoziţiile art. 1201 din Codul civil, iar nu în funcţie de motivarea hotărârii atacate.În plus, instituirea unor termene procedurale şi obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul acestor termene sunt de natură să asigure o mai bună administrare a justiţiei, traducând în fapt principiul privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.Tribunalul Iaşi - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În opinia tribunalului, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport cu materialul existent la data pronunţării deciziei, ci cu modul în care s-a pronunţat instanţa de recurs, respectiv faptul că dispozitivul cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire, că nu a soluţionat unul dintre recursurile cu care fusese învestită şi că nu s-a pronunţat asupra lipsei calităţii procesuale pasive. De aceste aspecte revizuenţii au avut cunoştinţă de la momentul pronunţării deciziei (rezultând din dispozitivul acesteia), astfel că formularea şi motivarea cererii de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentaţiei instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate. Aşadar, nu este îngrădit dreptul la apărare sau liberul acces la justiţie al revizuenţilor.Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că soluţia adoptată de instanţă, şi asupra căreia nu se poate reveni după pronunţare, este cea cuprinsă în dispozitivul hotărârii.Tribunalul Bihor - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 din Codul de procedură civilă, partea poate formula motive de revizuire faţă de conţinutul dispozitivului pe care aceasta are posibilitatea să îl cunoască fie din condica de şedinţă, fie solicitând o copie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. 1, de la comunicare a hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. 2 de la pronunţarea ultimei hotărâri; [...]“În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate prin mai multe decizii şi, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale.Astfel, prin Decizia nr. 1.663 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010, Decizia nr. 214 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 2 mai 2008, Decizia nr. 1.083 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, şi Decizia nr. 817 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, Curtea a reţinut că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei, care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate.Totodată, Curtea a statuat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.De asemenea, prin Decizia nr. 235 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, Curtea a statuat că prin art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite, şi, în aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti în termenul legal cu cererea de revizuire.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.De asemenea, în ceea ce priveşte raportarea criticii de neconstituţionalitate la modificările aduse prin art. III din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, care prevăd că hotărârile judecătoreşti irevocabile se comunică părţilor, Curtea reţine că instanţa de contencios constituţional nu analizează neconcordanţa care ar putea exista între dispoziţiile legale, ci numai neconcordanţa dintre acestea şi Legea fundamentală. De altfel, dispoziţiile criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Avicola“ - S.A. din Crevedia în Dosarul nr. 43/42/2010 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Mihail Dimitrie Schreiner, Vasile Moscu, Epaminonda Andriescu, Corina Nicoleta Spiridon, Gertruda Franc şi Maria Elisabeta Droll în Dosarul nr. 1.966/99/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă, de Societatea Comercială „Agrocom“ - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.001/33/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie şi de Pal Hajnal în Dosarul nr. 2.340/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae