DECIZIE Nr.
180 din 2 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286, art. 287, art. 288 si art. 298
alin. (2) ultima liniuta din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74,
art. 75 si art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de
munca si ale art. 164 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 272 din 27 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286,'art. 287, art. 288
şi art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr.
689/84/2009 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul si în
dosarele nr. 5.527D-5.528D/2009, nr. 5.554D/2009, nr. 5.990D/2009, nr.
6.685D/2009, nr. 6.890D-6.893D/2009, nr. 6.982D/2009, nr. 6.922D/2009 şi
nr. 7.306D/2009.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea,
din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 5.527D-5.528D/2009,
nr. 5.554D/2009, nr. 5.990D/2009, nr. 6.685D/2009, nr. 6.890D-6.893D/2009, nr.
6.982D/2009, nr. 6.922D/2009 şi nr. 7.306D/2009 la Dosarul nr.
5.526D/2009, având în vedere că acestea au acelaşi obiect.
Reprezentantul Ministerului Public arată că
este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 5.527D- 5.528D/2009, nr.
5.554D/2009, nr. 5.990D/2009, nr. 6.685D/2009, nr. 6.890D-6.893D/2009, nr.
6.982D/2009, nr. 6.922D/2009 şi nr. 7.306D/2009 la Dosarul nr.
5.526D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile din 25 mai 2009, pronunţate în
dosarele nr. 689/84/2009, nr. 691/84/2009 şi nr. 690/84/2009, Tribunalul
Sălaj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, art.
287, art. 288 şi art. 298 alin. (2) teza finală din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din
Codul de procedură civilă.
Prin încheierile din 15 şi 19 iunie 2009, pronunţate
în dosarele nr. 166/87/2009 şi nr. 137/87/2009, Tribunalul Teleorman -
Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 286, art. 287, art. 288 şi art. 298 alin. (2) teza
finală din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi
art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de
muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă.
Prin Incheierea din 1 iulie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 891/40/2009, Tribunalul Botoşani - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, art. 287, art. 288 şi
art. 298 alin. (2) teza finală din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale
art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de
procedură civilă.
Prin încheierile din 15 iulie si 19 august 2009,
pronunţate în dosarele nr. 2.139/99/2009, nr. 936/99/2009, nr.
2.432/99/2009, nr. 2.206/99/2009 şi nr. 925/99/2009, Tribunalul
laşi - Secţia civilă şi litigii de muncă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din
Codul de procedură civilă.
Prin încheierile din 12 august 2009, pronunţate în
Dosarul nr. 1.881/87/2009, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de
muncă, asigurări sociale şi de contencios administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 şi art. 288
din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din
Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi
ale art. 164 din Codul de procedură civilă.
Prin Incheierea din 22 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 1.124/104/2009, Tribunalul Olt - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 şi art. 288
din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din
Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi
ale art. 164 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Petrom"- S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect
soluţionarea unor acţiuni în pretenţii.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul susţine,
în esenţă, că dispoziţiile legale atacate sunt de un
formalism excesiv, de natură să afecteze grav efectivitatea
exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât
şi pentru angajator şi să restrângă nejustificat dreptul la
apărare al angajatorului, care este pus într-o situaţie de
dezechilibru faţă de angajatul care are calitatea de reclamant.
Autorul excepţiei invocă faptul că intervalul de timp dintre
data primirii citaţiei şi data termenului de judecată este prea
scurt pentru ca un angajator să îşi exercite dreptul la apărare
şi să se achite de sarcina probei care îi revine. De asemenea, faptul
că prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă lasă
la aprecierea instanţei posibilitatea conexării cauzelor şi nu
obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o
economie de timp şi de cheltuieli, precum şi la o judecată
unitară, este de natură să aducă atingere dreptului la
apărare.
Astfel, dispoziţiile legale atacate încalcă,
în opinia autorului, şi principiul efectivităţii juridice.
De asemenea, se mai susţine că obligarea
angajatorului de a suporta nelimitat întreaga sarcină a probei vine în
contradicţie cu normele constituţionale ce configurează
alcătuirea sistemului judiciar bazat pe egalitate de tratament,
imparţialitate şi echitate procesuală, determinându-l să
realizeze o probaţiune diabolică, mai mult decât
împovărătoare, cu consecinţa suportării efectelor
administrării unor probe speciale în interesul adversarilor procesuali,
cum ar fi, cu titlu de exemplu - expertizele, care în cazul unor
coparticipanţi procesuali ajung la costuri uriaşe, suportate de
angajator.
In ceea ce priveşte prevederile art. 298 alin. (2)
ultima liniuţă din Codul muncii autorii excepţiei de
neconstituţionalitate susţin, în esenţă, că aceste
dispoziţii, care prevăd că orice dispoziţie contrară
acestui act normativ se abrogă, sunt contrare dispoziţiilor art. 1
alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p) şi art. 79 alin. (1) din
Constituţie, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Astfel, consideră că textul de lege criticat, prin formularea sa
imprecisă, poate ridica dificultăţi de interpretare şi
aplicare a legii. In acest sens, autorii fac referire la normele procedurale
aplicabile în speţele lor, care au ca obiect conflicte de muncă,
arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul
muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea
urmează să se aplice. Astfel, arată că prevederile art. 72
din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează
aceeaşi materie, respectiv instanţa competentă să
soluţioneze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva
principiilor de aplicare a legii în timp, în speţă ar trebui să
fie incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii,
caracterul special pe care îl are Legea nr. 168/1999 faţă de dreptul
comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie
contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispoziţiile legii
speciale. Toate aceste argumente sprijină concluzia pe care autorul
excepţiei o consideră esenţială pentru motivarea sa, anume
că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul
muncii încalcă principiul efectivităţii juridice, consacrat de
Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune că
legiuitorul are obligaţia de a asigura adoptarea unor dispoziţii
legale eficiente care să fie coerente (Cauza Unedic contra Franţei-
2008), să evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra
României - 2009), să aibă vocaţia de a respecta
drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor
şi să aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru
a se evita o jurisprudenţa neuniformă (Cauza Santo Pinto contra
Portugaliei - 2008). In plus faţă de acestea, autorul
excepţiei aminteşte că, prin dispoziţiile art. 62 alin. (1)
şi art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu
caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare,
abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a
asigura coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura
eficacitatea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât nu
permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a
tăcut, respectiv să constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a
făcut-o. Nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea
unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege
criticat, are semnificaţia încălcării art. 1 alin. (5) din
Constituţie, care prevede obligativitatea respectării
Constituţiei şi a legilor, obligaţie căreia trebuie să
i se supună inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituţional nu
face nicio distincţie cu privire la destinatarii normei.
Instanţele de judecată şi-au exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de
lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
că dispoziţiile legale atacate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 286,' art. 287, art. 288 şi art. 298
alin. (2) teza finală din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74,
art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările şi
completările ulterioare, şi ale art. 164 din Codul de procedură
civilă, dispoziţii ce au următorul conţinut:
- Art. 286 din Codul muncii: „(1) Cererile
referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în
regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de
15 zile.
(3)Procedura de citare a părţilor se
consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel
puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată.";
- Art. 287 din Codul muncii: „Sarcina probei în
conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să
depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de
înfăţişare.";
-Art. 288 din Codul muncii: „Administrarea probelor
se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în
drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în
mod nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 298 alin. (2)
ultima liniuţă: „(2) Pe data intrării în vigoare a
prezentului cod se abrogă: [... ]
- orice alte dispoziţii contrare.";
- Art. 74 din Legea'nr. 168/1999: „(1) Cererile
referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecă în
regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari
de 10 zile.
(3) Părţile sunt legal citate, dacă
citaţia le-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea
judecării.";
- Art. 75 din Legea nr. 168/1999:„/n cazul în care
sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are
obligaţia ca, până la prima zi de înfăţişare, să
depună dovezile în baza cărora a luat măsura
respectivă.";
- Art. 77 din Legea nr.
168/1999: „(1) In cazul în care judecata continuă, administrarea
probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţă al
judecării conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate să decadă din
beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea
acesteia.";
- Art. 164 din Codul de procedură civilă: „Părţile
vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea
aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad,
în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte
părţi şi al căror obiect şi cauză au între
dânsele o strânsă legătură.
Intrunirea poate fi făcută de
judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o.
Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi
învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer
trimiterea lui la una din celelalte instanţe.
Când una din pricini este de competenţa unei
instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se
va face la acea instanţă."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin
prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare
la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi
obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 21
alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24
privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (3) lit. p)
privind reglementarea prin lege organică a regimului general privind
raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia
socială, art. 79 alin. (1) referitor la Consiliul Legislativ şi art.
124 privind înfăptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiilor
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil,
prin raportare la art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie
referitoare la raporturile dintre tratatele internaţionale în materia
drepturilor omului şi dreptul intern.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art.
286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art.
74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă
prin Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, respingând excepţia de
neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor. Cu acel prilej,
Curtea a constatat că dispoziţiile art. 286, art. 287 şi art.
288 din Codul muncii şi ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr.
168/1999 sunt constituţionale, întrucât acestea sunt norme care stabilesc
o procedură specială, derogatorie, privind termenele de judecată
şi modalitatea administrării probelor în cazul judecării
cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost
reglementate aceste dispoziţii este o opţiune a legiuitorului, care a
avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptată
raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă.
Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se
aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor,
fără a fi favorizată o categorie sau alta.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 164 din
Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că acestea nu
contravin prevederilor constituţionale invocate, ele reglementând norme de
procedură a căror interpretare şi aplicare revin
instanţelor de judecată.
Cu privire la dispoziţiile art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, Curtea reţine
că s-a mai pronunţat asupra acestor dispoziţii prin Decizia nr.
1.017 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 567 din 14 august 2009, respingând excepţia de
neconstituţionalitate. Cu acel prilej, Curtea a constatat că întreaga
motivare a acesteia se referea la modul de interpretare şi aplicare în
timp a două legi organice, şi anume Codul muncii şi Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Se arăta,
în acest sens, că există o practică neunitară la nivelul
instanţelor de judecată, în privinţa constatării
abrogării implicite a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă, având drept consecinţă
pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti diferite asupra
aceleiaşi probleme de drept. De asemenea, se susţinea nerespectarea
normelor de tehnică legislativă cu prilejul adoptării Codului
muncii.
Or, toate aspectele invocate, ce ţin de modul de
aplicare a legii şi de stabilirea unei interpretări unitare a actelor
normative, nu intră în competenţa instanţei de contencios
constituţional, aşa cum este reglementată aceasta de Legea
fundamentală şi de Legea nr. 47/1992, ci a instanţelor de
judecată, respectiv a Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 126 alin. (1)
şi (3) din Constituţie, care statuează că: „(1)
Justiţia se realizează prin Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti
stabilite de lege", [...], „(3) înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii
de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit
competenţei sale."
De asemenea, Curtea a reţinut că
atribuţiile sale privind analiza conformităţii unor texte de
lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce
ţin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atâta timp
cât aceste norme nu au relevanţă în plan constituţional.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură
să modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 286, art. 287, art. 288 şi art. 298 alin. (2)
ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74,
art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom"
- S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 689/84/2009, nr. 691/84/2009 şi
nr. 690/84/2009 ale Tribunalului Sălaj - Secţia civilă, în
dosarele nr. 166/87/2009, nr. 137/87/2009 şi nr. 1.881/87/2009 ale
Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări
sociale şi de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr.
891/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, în
dosarele nr. 2.139/99/2009, nr. 936/99/2009, nr. 2.432/99/2009, nr.
2.206/99/2009 şi nr. 925/99/2009 ale Tribunalului laşi - Secţia
civilă şi litigii de muncă şi în Dosarul nr. 1.124/104/2009
al Tribunalului Olt- Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 2 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae