DECIZIE Nr. 180 din 14 iunie 2001
referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141
alin. 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 490 din 23 august 2001
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptii ridicate
de Palfi Duman in Dosarul nr. 960/2001 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia
penala si, respectiv, de Ioan Ionas in Dosarul nr. 961/2001 al aceleiasi
instante.
La apelul nominal in Dosarul nr. 102C/2001 se constata lipsa autorului
exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Curtea dispune sa se faca apelul si in Dosarul nr. 103C/2001 aflat astazi
pe rol, in vederea discutarii conexarii la prezenta cauza.
La apelul nominal lipseste, de asemenea, autorul exceptiei Ioan Ionas, fata
de care procedura de citare este legal indeplinita.
Din oficiu Curtea ridica problema conexarii dosarelor, avand in vedere
obiectul identic al celor doua cauze.
Avand cuvantul asupra acestui incident procedural, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de conexare a Dosarului nr. 103C/2001 la
Dosarul nr. 102C/2001, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata,
raportat la art. 164 din Codul de procedura civila, intrucat exceptiile de
neconstitutionalitate ridicate au acelasi obiect.
Curtea, deliberand, decide conexarea Dosarului nr. 103C/2001 la Dosarul nr.
102C/2001, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, conform
caruia "Procedura jurisdictionala [...] se completeaza cu regulile
procedurii civile [...]", raportat la art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de
procedura civila, potrivit caruia "[...] intrunirea mai multor pricini
[...] in care sunt aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti si al caror
obiect si cauza au intre dansele o stransa legatura [...] poate fi facuta de
judecator chiar daca partile nu au cerut-o".
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiilor de neconstitutionalitate ca fiind
neintemeiate, precizand ca art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala nu
incalca prevederile constitutionale ale art. 20 alin. (2), referitoare la
tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 24, referitoare la
dreptul la aparare, si nici pe cele ale art. 128, care privesc folosirea cailor
de atac. Dimpotriva, dreptul la un recurs efectiv exista deoarece invinuitul
sau inculpatul arestat are posibilitatea de a solicita incetarea de drept a
masurii preventive, de a se plange impotriva ordonantei de arestare preventiva
sau poate solicita revocarea ori inlocuirea masurii preventive. Or, aceste
incheieri pot fi atacate cu recurs atat de procuror, cat si de inculpat, in
conformitate chiar cu dispozitiile legale criticate, prevederi care nu
contravin textelor constitutionale si nici celor ale art. 5 pct. 4 si ale art.
6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale. Pe de alta parte, potrivit prevederilor art. 128 din Constitutie,
"Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul
Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii", iar conform art.
125 alin. (3) din Legea fundamentala, "Competenta si procedura de judecata
sunt stabilite de lege", intrand in competenta exclusiva a legiuitorului stabilirea
si modul de exercitare a cailor de atac, iar nu in competenta Curtii
Constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 13 februarie 2001, pronuntate in dosarele nr. 960/2001
si nr. 961/2001, Curtea de Apel Pitesti - Sectia penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141
alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptii ridicate de Duman Palfi si,
respectiv, de Ioan Ionas.
In sedinta publica din 14 iunie 2001 Curtea Constitutionala a dispus
conexarea Dosarului Curtii Constitutionale nr. 103C/2001 la Dosarul Curtii
Constitutionale nr. 102C/2001, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992,
republicata, coroborat cu art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila.
In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate autorii acestora sustin
ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art.
20 alin. (2), referitoare la tratatele internationale privind drepturile
omului, ale art. 24, referitoare la dreptul la aparare, ale art. 128,
referitoare la folosirea cailor de atac, precum si prevederile art. 5 pct. 4 si
ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale si pe cele ale art. 2 pct. 1 din Protocolul aditional
nr. 7 la aceasta conventie. Textul de lege criticat este considerat
neconstitutional de catre autorii exceptiilor, deoarece nu prevede calea de
atac a recursului si impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de
revocare a masurii arestarii preventive. De asemenea, se considera ca este
incalcat "dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala",
principiu "ce constituie titlul art. 2 din Protocolul nr. 7 la conventie".
Autorul exceptiei, Ioan Ionas, mai considera ca "nemaiavand dreptul la
exercitarea unei cai de atac [...], este ingradit dreptul la aparare, intrucat
incheierea prin care s-a dispus respingerea cererii de revocare a masurii
arestarii preventive nu mai poate fi controlata intr-un alt grad de
jurisdictie".
Exprimandu-si opiniile asupra exceptiilor, instanta de judecata considera
ca acestea sunt intemeiate, apreciind ca in raport cu prevederile art. 20 alin.
(2) din Constitutie, referitoare la prioritatea reglementarilor internationale
privind drepturile omului in cazul existentei unei neconcordante a legilor
interne cu aceste tratate la care Romania este parte, textul de lege criticat
este neconstitutional, deoarece contravine Conventiei pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, "in care este consacrat
principiul dreptului la doua grade de jurisdictie in materie penala". In
final se arata ca "Solutionarea pe fond a cauzelor penale presupune o
activitate ce se poate prelungi in timp, iar posibilitatea de a uza de calea de
atac a recursului o data cu fondul cauzei constituie o ingradire a drepturilor
constitutionale ale partilor, cu consecinte deosebite ce vizeaza starea de
libertate".
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de
vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctele sale de vedere, apreciaza ca exceptiile de
neconstitutionalitate sunt neintemeiate, deoarece prin dispozitiile legale
criticate nu se incalca prevederile art. 5 pct. 4 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prevederi care se refera la
o cale de atac impotriva actului prin care s-a dispus luarea unei masuri
preventive. Or, potrivit art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala,
incheierea data in prima instanta, prin care s-a dispus luarea unei masuri
preventive, poate fi atacata separat cu recurs. Se considera, prin urmare, ca
dispozitiile respective sunt in deplina concordanta cu prevederile art. 5 pct.
4 din conventia invocata. Pe de alta parte, chiar in conditiile in care
incheierea prin care s-a respins cererea de revocare a arestarii preventive nu
poate fi atacata separat cu recurs, persoana arestata dispune de o serie de
alte garantii impotriva mentinerii unei arestari ilegale. Astfel, potrivit art.
5 alin. 3 din Codul de procedura penala, daca cel impotriva caruia s-a luat
masura arestarii preventive sau o masura de restrangere a libertatii considera
ca aceasta este ilegala, are dreptul in tot cursul procesului sa se adreseze
instantei competente, potrivit legii. De asemenea, se mai arata ca potrivit
art. 139 alin. 1 din Codul de procedura penala masura preventiva luata se poate
inlocui cu o alta masura preventiva, daca s-au schimbat temeiurile care au
determinat luarea masurii.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului,
rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei si la cele
ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, inclusiv la cele ale Protocolului nr. 7 aditional la conventie,
precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din
cererile formulate de autorii acestora si din incheierile de sesizare, il
constituie dispozitiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala,
dispozitii care au urmatorul continut: "Incheierea data in prima instanta
prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri
preventive poate fi atacata separat cu recurs, de procuror sau de inculpat.
Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti
si de la comunicare pentru cei lipsa."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia au
invocat urmatoarele prevederi constitutionale:
Art. 20 alin. (2)
"Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
Art. 24
"(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat,
ales sau numit din oficiu.";
Art. 128
"Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul
Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
De asemenea, autorii exceptiilor au considerat ca textul de lege criticat
incalca si prevederile art. 5 pct. 4 si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care sunt
urmatoarele:
Art. 5 pct. 4
"Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are
dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa
statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna
eliberarea sa daca detinerea este ilegala.";
Art. 6 pct. 1
"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod
public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta
independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra
incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei
oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie
sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi
interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti
a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii
nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau
protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura
considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari
speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor
justitiei."
Autorul exceptiei, Duman Palfi, a mai invocat si incalcarea art. 2 pct. 1
din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale, care are urmatoarea redactare: "Orice
persoana declarata vinovata de o infractiune de catre un tribunal are dreptul
sa ceara examinarea declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de catre o
jurisdictie superioara. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru
care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege."
Examinand exceptiile de neconstitutionalitate, Curtea constata ca acestea
sunt neintemeiate pentru considerentele ce urmeaza:
Astfel, referitor la incalcarea prin dispozitiile art. 141 alin. 1 din
Codul de procedura penala a art. 24 din Constitutie, Curtea considera ca
omisiunea legiuitorului de a fi prevazut o astfel de cale de atac si impotriva
incheierii prin care s-a respins cererea de incetare de drept a masurii
preventive nu poate fi considerata contrara Constitutiei, deoarece, potrivit
art. 128 din Legea fundamentala, "Impotriva hotararilor judecatoresti,
partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in
conditiile legii". Este atributul exclusiv al legiuitorului de a institui
caile de atac si conditiile in care acestea pot fi exercitate. Totodata, in
conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. (3) teza intai din Legea nr. 47/1992,
republicata, "In exercitarea controlului, Curtea Constitutionala se
pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa
prevederea legala supusa controlului". Or, autorii exceptiilor solicita
tocmai completarea prevederilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala,
solicitare contrara atat prevederilor mentionate, cat si prevederilor
constitutionale cuprinse in art. 58 alin. (1), potrivit carora
"Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica
autoritate legiuitoare a tarii".
In ceea ce priveste sustinerea unuia dintre autorii exceptiei referitoare
la incalcarea prin art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala a art. 128
din Constitutie, Curtea retine ca si aceasta critica este lipsita de temei,
deoarece art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala reglementeaza tocmai
calea de atac a recursului impotriva incheierii prin care instanta de judecata
a dispus luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive.
Totodata Curtea observa ca accesul liber la justitie, in sensul prevederilor
art. 5 pct. 4 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, inseamna posibilitatea oricarei persoane lipsite de
libertate de a contesta in fata unui tribunal competent legalitatea masurii
privative de libertate luate impotriva sa. Acestei cerinte ii raspunde in mod
evident textul de lege criticat care prevede in plus si calea de atac a
recursului impotriva incheierii privind masurile preventive. Din aceasta
perspectiva art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala nu contravine nici
prevederilor art. 20 din Constitutie, referitoare la tratatele internationale
privind drepturile omului.
Referitor la pretinsa contrarietate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 din
Codul de procedura penala cu prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale Curtea constata ca
acest text al conventiei, care se refera la dreptul oricarei persoane "la
judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei
sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege
[...]", nu are legatura cu dispozitiile legale criticate, care nu
reglementeaza judecarea in fond a cauzei, ci "Calea de atac in contra
incheierii privind masurile preventive".
Pentru aceleasi considerente Curtea constata ca nu au incidenta in cauza
nici prevederile art. 2 pct. 1 din Protocolul aditional nr. 7 la Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care se
refera la dreptul oricarei persoane "declarata vinovata de o infractiune
penala" de a cere "examinarea declaratiei de vinovatie sau a
condamnarii de catre o jurisdictie superioara", deci la dreptul la o cale
de atac impotriva hotararii judecatoresti prin care se constata vinovatia penala
a unei persoane, iar nu la dreptul la recurs impotriva incheierilor privind
masurile preventive.
De altfel asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 141 alin. 1 din
Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, respingand
exceptiile, ca fiind neintemeiate, prin mai multe decizii, dintre care
mentionam Decizia nr. 649 din 16 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 80 din 19 februarie 1998, si Decizia nr. 38 din 26
februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177
din 13 mai 1998, prin care s-a retinut ca "restrangerea prin lege a cailor
de atac este constitutionala, nefiind contrara dispozitiilor art. 128 din
Constitutie".
Curtea constata ca atat considerentele, cat si solutiile pronuntate prin
aceste decizii isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au
intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudentei
Curtii.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin.
1 din Codul de procedura penala, exceptii ridicate de Duman Palfi si Ioan Ionas
in dosarele nr. 960/2001 si nr. 961/2001 ale Curtii de Apel Pitesti - Sectia
penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iunie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Marioara Prodan