DECIZIE Nr. 18
din 15 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin.
(1) si ale art. 42 alin. (10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de
utilitati publice nr. 51/2006
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 123 din 15 februarie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 23 alin. (4) lit. e) şi ale art. 25
alin. (2) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001 şi
ale art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (10) lit.
b) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006",
excepţie ridicată de Asociaţia de Proprietari „Traianus" din Braşov în
Dosarul nr. 11.649/197/2006 (nr. vechi 8.201/2006) al Judecătoriei Braşov.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent menţionează faptul că autorul
excepţiei a transmis Curţii Constituţionale concluzii scrise prin care solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, însoţite de argumente în acest
sens.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului, retine
următoarele:
Prin Incheierea din 23 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 11.649/197/2006 (nr. vechi 8.201/2006),' Judecătoria Braşov a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor „art. 23 alin. (4) lit. e) şi ale art. 25 alin. (2) din Legea
serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001 şi ale art. 20 alin.
(1) lit. e), art. 21 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (10) lit. b) din Legea
serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006".
Excepţia a fost ridicată de Asociaţia de Proprietari
„Traianus" din Braşov într-o cauză civilă având ca obiect
„pretenţii".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că
textele de lege criticate încalcă flagrant dreptul de proprietate privată şi
operează discriminări în defavoarea beneficiarilor de servicii de utilitate
publică. Atribuţia autorităţii în materia furnizării serviciilor de utilitate
publică de a ajusta tarifele de furnizare a energiei termice, fără o negociere
prealabilă cu părţile contractului de furnizare, are semnificaţia unei
intervenţii cu caracter protecţionist a statului în relaţiile contractuale. Or,
în cadrul unui astfel de contract, ambele părţi ar trebui să beneficieze de
acelaşi tratament juridic, în condiţiile în care acestea sunt persoane juridice
de drept privat - chiar dacă furnizorul, în acest caz, aparţine unei autorităţi
administrative locale -, fără ca un terţ să intervină în stabilirea unor
elemente ale raportului juridic. Mai mult, „discriminarea dreptului de proprietate
este mai flagrantă prin stabilirea unei majorări de întârziere care se aplică
pentru obligaţii de plată faţă de bugetul de stat", întrucât raportul de
drept privat se deplasează astfel în sfera raporturilor de drept public, de
unde se asimilează sistemul sancţionator al majorărilor de întârziere. Se mai
susţine că, „în acest raport juridic, furnizorului de servicii nu i se poate
conferi un statut aferent dreptului public, caracterizat prin creanţe bugetare, implicit stabilirea unor majorări de întârziere
la nivelul creanţelor bugetare."
Judecătoria Braşov opinează
în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate Raportându-se la
dispoziţiile criticate din Legea nr. 361/2001, în vigoare la data ridicării
excepţiei, se arată că acestea au în vedere efectuarea de ajustări de tarife la
cererea oricăreia dintre părţile contractante, nu doar la cererea prestatorului
sau prin intervenţia arbitrară din partea statului, însă cu respectarea legii.
Cât priveşte stabilirea modalităţii de calcul al majorărilor de întârziere, se
precizează că tot texte din legea criticată stabilesc plafonul cuantumului
penalităţilor de întârziere la limita debitului datorat, ceea ce este de natură
să nu îi creeze niciun prejudiciu beneficiarului serviciului de utilitate
publică.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate
nu încalcă prevederile constituţionale invocate, având în vedere că intervenţia
Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi
Publice în ajustarea preţurilor se face nu numai la cererea operatorului sau a
unităţii administrativ-teritoriale, ci a oricărei părţi contractante, deci
inclusiv a utilizatorului de serviciu public, în condiţii de echidistanţă şi
echilibru. In ceea ce priveşte penalităţile, acestea se percep de la toţi
debitorii, indiferent de forma de proprietate, fără nicio discriminare, iar, pe
de altă parte, cuantumul acestora este plafonat la nivelul debitului, fără a se
aduce vreo atingere dreptului de proprietate al debitorului.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) şi art. 42 alin.
(10) lit. b) din Legea nr. 51/2006 sunt constituţionale. Acestea sunt în
deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza
finală, conform cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt
stabilite de lege. Aşadar, legiuitorul este competent să stabilească cadrul
juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate, în accepţiunea principială
conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu
interesele generale sau cu interesele particulare ale unor subiecte de drept,
instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept
subiectiv garantat. Or, atribuţiile specifice Autorităţii Naţionale de
Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice nu reprezintă o
încălcare a dreptului de proprietate sau a proprietăţii, ci exclusiv o garanţie
a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin
determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime. Totodată,
Legea nr. 51/2006 stabileşte un cadru legal, clar şi precis în care se
desfăşoară prestarea serviciilor comunitare de utilităţi publice, cu protejarea
intereselor economice naţionale, astfel că nu se poate susţine încălcarea
art.135 din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de şedinţă, dispoziţiile „art. 23 alin. (4)
lit. e) şi ale art. 25 alin. (2) din Legea serviciilor publice de gospodărie
comunală nr. 326/2001, preluate de prevederile art. 20 alin. (1) lit. e), art.
21 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare
de utilităţi publice nr. 51/2006", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 21
martie 2006. Intr-adevăr, Curtea constată că, anterior ridicării excepţiei,
Legea nr. 326/2001 a fost abrogată expres prin art. 55 din Legea nr. 51/2006,
iar dispoziţiile art. 23 alin. (4) lit. e) şi ale art. 25 alin. (2) - iniţial
criticate - au fost preluate, ca soluţie juridică de principiu, de art. 20
alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) şi art. 42 alin. (10) lit. b) (şi nu art.
41 alin. (10) lit. b) cum greşit indică instanţa de judecată) din legea
abrogatoare mai sus amintită, astfel că acestea sunt prevederile legale în
vigoare. Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) şi art. 42 alin. (10)
lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006.
Textele legale criticate au următorul conţinut:
- Art. 20 alin. (1) lit. e): „(1) A.N.R.S.C. (n.n. Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile
Comunitare de Utilităţi Publice) are următoarele competenţe şi atribuţii
privind serviciile de utilităţi publice din sfera sa de reglementare: (...) e)
eliberează, în condiţiile legii, avizul de specialitate cu privire la
stabilirea, ajustarea sau modificarea preţurilor şi tarifelor pentru serviciile
de utilităţi publice care funcţionează în condiţii de monopol.";
-Art. 21 alin. (1): „(1)
A.N.R.S.C. emite avizul de specialitate în vederea aprobării de către
autorităţile administraţiei publice locale a preţurilor şi tarifelor numai în
cazul serviciilor de utilităţi publice care funcţionează în condiţii de
monopol.";
- Art. 42 alin. (10) lit. b): „(10) Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de
zile de la data scadenţei atrage penalităţi de întârziere stabilite conform
reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează: (...) b) penalităţile sunt
egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor
bugetare."
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
menţionate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2)
referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de
titular, art. 53 -„Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi", art. 135 -„Economia" şi ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii
private. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 „Protecţia
proprietăţii" din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în
materia dreptului de proprietate.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că autorul excepţiei critică, în esenţă, intervenţia
Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi
Publice în raportul juridic considerat a fi de drept privat dintre operatorii
de servicii de utilităţi publice şi utilizatori sau beneficiari, în sensul
modificării preţului, fără ca aceştia din urmă să fie consultaţi în prealabil,
în calitate de parte contractantă. Se susţine crearea unei discriminări a
beneficiarilor de servicii sub aspectul ocrotirii prin Constituţie şi legi a
proprietăţii private, dreptul de proprietate fiind încălcat, totodată, şi prin
reglementarea în materie a penalităţilor de întârziere egale cu cele utilizate
pentru neplata obligaţiilor faţă de bugetul de stat.
Curtea constată că aceste critici de
neconstituţionalitate sunt neîntemeiate, pentru următoarele argumente:
Potrivit dispoziţiilor Legii serviciilor comunitare de
utilităţi publice nr. 51/2006, serviciile de utilităţi publice fac parte din
sfera serviciilor publice de interes general şi sunt înfiinţate, organizate şi coordonate de autorităţile
administraţiei publice locale, pot fi furnizate/prestate de către operatori
care sunt organizaţi şi funcţionează în baza reglementărilor de drept public
sau de drept privat, iar regimul de funcţionare al acestora poate avea caracteristici
de monopol. Pentru supravegherea derulării unei astfel de activităţi de interes
general s-a înfiinţat Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile
Comunitare de Utilităţi Publice, instituţie publică autonomă de interes
naţional, cu personalitate juridică, ce funcţionează în coordonarea
primului-ministru, pe baza regulamentului propriu de organizare şi funcţionare
aprobat prin hotărâre a Guvernului. Aceasta îşi exercită atribuţiile în temeiul
principiilor privind protejarea intereselor utilizatorilor în raport cu
operatorii care acţionează în sfera serviciilor de utilităţi publice,
promovarea concurenţei, eficacităţii şi eficienţei economice, precum şi a
principiilor transparenţei, accesibilităţii, tratamentului nediscriminatoriu şi
protecţiei utilizatorilor.
Aşa fiind, rolul autorităţii de reglementare este pe
deplin justificat în domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice,
astfel de instituţii regăsindu-se şi în alte ramuri din acelaşi sector al
serviciilor de utilităţi publice, de exemplu Autoritatea Naţională de
Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.
In consecinţă, nu se poate susţine în mod întemeiat că
o astfel de autoritate, specializată în supravegherea activităţii de furnizare
a serviciilor de utilităţi publice, reprezintă un terţ faţă de contractul
dintre operatorul de serviciu de utilitate publică ş beneficiarul acestuia,
terţ care, susţine autorul excepţiei operează în sensul discriminării în
defavoarea beneficiarilor. Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr.
51/2006, „A.N.R.S.C îşi exercită prerogativele de autoritate publică în
condiţii de echidistanţă şi echilibru atât faţă de utilizatori şi operatori,
cât şi faţă de autorităţile administraţiei publice locale" şi urmăreşte
„promovarea principiilor transparenţei, accesibilităţii, tratamentului
nediscriminatoriu şi protecţiei utilizatorilor." Prin urmare, Curtea
Constituţională nu poate reţine pretinsa contradictorialitate a prevederilor de
lege criticate faţă de normele constituţionale ale art. 44 alin. (2) şi ale
art. 136 alin. (5), referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietăţii
private, indiferent de titular, şi la inviolabilitatea proprietăţii private, şi
nici celor ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu poate reţine
nici încălcarea prevederilor art. 135 din Legea fundamentală, privind economia
şi principiile sale de funcţionare. Dimpotrivă, aşa cum rezultă din dispoziţiile
Legii nr. 51/2006, atribuţiile specifice ale A.N.R.S.C. urmăresc promovarea principiilor concurenţei,
eficacităţii şi eficienţei economice în sectorul serviciilor de utilităţi
publice care funcţionează în condiţii de monopol, precum şi conservarea resurselor,
protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei.
In ceea ce priveşte stabilirea, ajustarea sau
modificarea preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de utilităţi publice care
funcţionează în condiţii de monopol, Curtea constată că, potrivit prevederilor
Legii nr. 51/2006, aceste operaţiuni se realizează potrivit metodologiei de
calcul elaborate de A.N.R.S.C, care emite avizul de specialitate în vederea
aprobării preţurilor şi tarifelor de către autorităţile administraţiei publice
locale. Preţurile şi tarifele stabilite şi practicate cu încălcarea
dispoziţiilor legii sunt nule de drept, iar sumele încasate necuvenit şi
constatate ca atare de către autorităţile de reglementare se restituie
utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz.
Or, atât A.N.R.S.C, cât şi autorităţile administraţiei publice locale au ca
principal rol respectarea interesului public, general, în speţă cel al
utilizatorilor, faţă de eventuale practici abuzive ale operatorilor sau
prestatorilor de servicii de utilitate publică.
Referitor la criticile autorului excepţiei privind
nivelul şi natura penalităţilor percepute pentru neachitarea la termen a
facturilor de către utilizatori, reglementate de art. 42 alin. (10) lit. b) din
Legea nr. 51/2006, Curtea observă că, potrivit lit. c) a aceluiaşi text de
lege, valoarea totală a penalităţilor este plafonată, respectiv limitată la
valoarea facturii, astfel că nu se poate susţine încălcarea dreptului de
proprietate al utilizatorului-debitor. Prin urmare, dispoziţia legală criticată
urmăreşte să creeze un cadru echilibrat între interesele contrare ale celor
două părţi - operator/creditor şi beneficiar/debitor - şi nu să avantajeze pe
prima dintre acestea, astfel cum pretinde autorul excepţiei.
Nu în ultimul rând, Curtea observă că, astfel cum
rezultă din considerentele expuse mai sus, dispoziţiile de lege criticate nu
conţin în sine norme contrare prevederilor constituţionale şi contravenţionale
invocate. In aceste condiţii, pretinsele critici de neconstituţionalitate se
bazează pe aspecte de interpretare şi aplicare a textelor de lege la elementele
specifice speţei în care s-a ridicat excepţia, însă acestea sunt operaţiuni ce
revin în exclusivitate instanţei de judecată competente cu soluţionarea
litigiului aflat pe rol.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi art. 147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) şi ale art. 42 alin.
(10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006,
excepţie ridicată de Asociaţia de Proprietari „Traianus" din Braşov în
Dosarul nr. 11.649/197/2006 (nr. vechi 8.201/2006) al Judecătoriei Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent
Claudia-Margareta Krupenschi