DECIZIE   Nr. 18 din 12 iunie 2006

in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in legatura cu problema daca sunt supuse recursului, cu privire la masurile preventive, deciziile instantei de apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei

ACT EMIS DE: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 6 din 4 ianuarie 2007

Dosar nr. 6/2006

Sub preşedinţia doamnei judecător Lidia Bărbulescu, vicepreşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu problema dacă sunt supuse recursului, cu privire la măsurile preventive, deciziile instanţei de apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 84 de judecători din totalul de 113 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că deciziile pronunţate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la măsurile preventive, în condiţiile prevăzute de art. 141 raportat la art. 160b alin. 4 din Codul de procedură penală.

SECŢIILE    UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

In aplicarea dispoziţiilor art. 3851  alin.1  lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, instanţele judecătoreşti nu au punct de vedere unitar în problema dacă sunt supuse recursului, cu privire la măsurile preventive, deciziile pronunţate în apel, prin care se dispune rejudecarea cauzei.

Astfel, unele instanţe, invocând prevederile art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, potrivit cărora nu sunt supuse recursului deciziile instanţelor de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, s-au pronunţat în sensul că aceste decizii nu pot fi atacate cu recurs nici cu privire la măsurile preventive, cu motivarea că atribuţia examinării lor ar reveni numai instanţei învestite cu rejudecarea cauzei.

Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că, deşi hotărârea pronunţată în apel, prin care s-a decis rejudecarea cauzei, nu poate fi atacată cu recurs potrivit prevederilor art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, dispoziţia dintr-o astfel de hotărâre referitoare la măsurile preventive este supusă totuşi recursului în conformitate cu prevederile art. 141 cu referire la art. 160b alin. 4 din Codul de procedură penală.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.

In raport cu prevederile art. 23 din Constituţia României şi cu cele ale art. 136 din Codul de procedură penală, măsurile preventive au caracter de excepţie, ceea ce a determinat reglementarea acestora prin dispoziţii speciale, cuprinse în titlul IV al Părţii generale din Codul de procedură penală. Aceste dispoziţii derogă de la normele dreptului comun, fiind aplicabile ori de câte ori se impune examinarea luării, înlocuirii sau revocării ori a încetării măsurilor preventive, indiferent dacă obiectul judecăţii se referă în exclusivitate la ele sau doar incidental.

De aceea, în această materie sunt incidente dispoziţiile art. 141 şi ale art. 160b alin. 4 din Codul de procedură penală, care au caracter de norme speciale, înlocuind aplicarea normei generale înscrise în art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, potrivit căreia nu pot fi atacate cu recurs deciziile instanţelor de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.

Sub acest aspect, este de observat că dispoziţia cu caracter general prevăzută la art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală rezolvă doar problema principală, ce se referă la efectele soluţiei prin care instanţa de apel dispune rejudecarea cauzei, iar nu şi chestiunile conexe, cum ar fi cele privind măsurile preventive.

Este adevărat că, în lipsa unei alte reglementări, soluţia pentru chestiunea conexă, privind măsurile preventive, ar fi aceea impusă de reglementarea de ansamblu dată prin art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală.

Dar, în condiţiile în care regimul măsurilor preventive a fost reglementat printr-un ansamblu de norme cu caracter special, cuprinse în titlul IV al Părţii generale din Codul de procedură penală, între care şi cele ale art. 141 şi art. 160b alin. 4 din acelaşi cod, se impune concluzia că normele cu caracter general cuprinse în art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală sunt aplicabile numai în măsura în care nu sunt în contradicţie cu aceste norme speciale.

Or, potrivit art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală, „încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat".

In acelaşi sens, prin art. 160b alin. 4 din Codul de procedură penală, care se referă la verificările ce trebuie făcute în cursul judecăţii cu privire la starea de arest a inculpatului, se prevede că încheierea pronunţată în exercitarea acestei atribuţii, prin care se revocă ori este menţinută arestarea preventivă, în cursul judecării cauzei în fond şi în apel, poate fi atacată cu recurs.

Ca urmare, atunci când hotărârea pronunţată în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, priveşte şi o dispoziţie referitoare la măsuri preventive, această dispoziţie este supusă recursului potrivit prevederilor art. 141 din Codul de procedură penală.

Aşa fiind, se impune concluzia că decizia pronunţată în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, este supusă recursului numai cu privire la măsurile preventive la care se referă.

In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că deciziile pronunţate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la măsurile preventive, în condiţiile art. 141 raportat la art. 160b alin. 4 din Codul de procedură penală.

PENTRU    ACESTE    MOTIVE

In numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

In aplicarea dispoziţiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, stabilesc:

Deciziile pronunţate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la măsurile preventive, în condiţiile art. 141  din Codul de procedură penală raportat la art. 160b alin. 4 din acelaşi cod.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2006.

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE,

LIDIA BĂRBULESCU

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei