DECIZIE Nr. 18 din 12
decembrie 2005
in vederea examinarii
recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de
pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la confiscarea
speciala a mijlocului de transport in cazul infractiunilor prevazute de art. 2
- 10 din Legea nr. 143/2000
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 285 din 29 martie 2006
Dosar nr. 13/2005
Sub preşedinţia doamnei
Lidia Bărbulescu, vicepreşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
constituită în Secţii Unite, conformându-se dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a
întrunit la data de 21 noiembrie 2005 în vederea examinării recursului în interesul legii declarat
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 2 - 10 din Legea nr. 143/2000.
Secţiile
Unite au fost constituite cu respectarea cerinţelor legii, fiind prezenţi 95 de judecători
din totalul de 110 aflaţi în
funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost
reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că, în cazul infracţiunilor prevăzute
de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, confiscarea specială a mijlocului de transport se dispune ori
de câte ori se dovedeşte că acesta a constituit un mijloc propriu de
realizare a activităţii infracţionale impus de natura şi specificul faptei incriminate, precum şi în cazul în care acesta a constituit o
componentă a modului de
concepere a activităţii infracţionale.
In vederea deliberării, a fost amânată
pronunţarea pentru data de 12
decembrie 2005, când
SECŢIILE
UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
In legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. b) din Codul penal şi ale art. 17 alin. (1) din Legea nr.
143/2000, s-a constatat că
instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar, pronunţându-se în mod diferit cu privire la confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din aceeaşi lege.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în
sensul că, în cazul acestor
infracţiuni, confiscarea
specială se dispune ori de
câte ori mijlocul de transport a fost folosit la realizarea laturii obiective a
uneia dintre infracţiunile
prevăzute de art. 2-10 din
Legea nr. 143/2000, fără a constitui însă un mijloc indispensabil de săvârşire a infracţiunii.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au
pronunţat în sensul că, în cazul infracţiunilor prevăzute
de art. 2 - 10 din Legea nr. 143/2000, confiscarea specială a mijlocului de transport se dispune
atunci când acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia
dintre infracţiunile prevăzute de art. 2-10 din aceeaşi lege, precum şi atunci când mijlocul de transport, prin modul în care a fost
concepută activitatea infracţională, era destinat să
servească la realizarea
laturii obiective a uneia dintre infracţiunile menţionate.
Aceste din urmă instanţe au
procedat corect.
Cu privire la confiscarea specială, art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
privind prevenirea şi
combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri prevede că drogurile şi alte
bunuri care au făcut obiectul
infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din lege se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc,
condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Totodată, potrivit art. 118 lit. b) din Codul penal, sunt supuse confiscării speciale lucrurile care au servit sau
care au fost destinate să
servească la săvârşirea unei infracţiuni,
dacă sunt ale infractorului,
aceste prevederi din partea generală a Codului penal fiind aplicabile, conform art. 362 din acelaşi cod, şi faptelor sancţionate
penal prin legi speciale, cum este cazul faptelor sancţionate penal prin art. 2-10 din Legea nr. 143/2000.
Ca atare, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr.
143/2000, raportat la art. 118 lit. b) din Codul penal, confiscarea specială a mijlocului de transport se poate
dispune în cazul în care se dovedeşte că acesta a
servit la săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute de art. 2 - 10 din Legea nr. 143/2000, precum şi în cazul în care se dovedeşte că mijlocul de transport a fost destinat să servească la săvârşirea uneia dintre aceste infracţiuni.
Măsura
de siguranţă a confiscării speciale a mijlocului de transport se
dispune, ţinându-se seama de
prevederile art. 111 alin. 1 din Codul penal, în măsura în care există o stare de pericol rezultată din întrebuinţarea
pe care acesta a primit-o în săvârşirea unei
infracţiuni dintre cele prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000
sau din destinaţia care i s-a
dat mijlocului de transport în scopul comiterii infracţiunii.
Prin urmare, pentru a fi supus confiscării speciale în temeiul art. 17 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) teza I din Codul penal,
mijlocul de transport trebuie să fi servit efectiv la săvârşirea uneia
dintre infracţiunile prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000,
adică să fi fost unul dintre mijloacele de care făptuitorul s-a folosit efectiv pentru a
comite infracţiunea, iar
pentru a fi supus confiscării
speciale în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art.
118 lit. b) teza a ll-a din Codul penal, mijlocul de transport trebuie să fie fabricat, pregătit sau adaptat în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute de
art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, fiind deci destinat să servească la comiterea acesteia.
In acest sens, de exemplu, mijlocul de transport cu care
făptuitorul s-a deplasat având
asupra sa o cantitate de droguri ce urma a fi vândută nu ar putea fi considerat că a servit la săvârşirea infracţiunii, în timp ce mijlocul de transport în caroseria căruia au fost ascunse drogurile ce urmau a
fi vândute, precum şi mijlocul
de transport care a fost pregătit
sau adaptat pentru a putea fi ascunse drogurile în interiorul acestuia sunt
supuse confiscării speciale,
întrucât primul a servit efectiv la săvârşirea infracţiunii, iar cel de-al doilea a fost pregătit ori adaptat în scopul comiterii
acesteia, fiind destinat să
servească la săvârşirea infracţiunii.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, republicată, şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se
admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie şi a se decide
în sensul concluziilor menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
In aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. b) din Codul penal şi ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind confiscarea
specială a mijlocului de
transport în cazul infracţiunii
de trafic de droguri, stabilesc:
Măsura
de siguranţă a confiscării speciale a mijlocului de transport se
va dispune, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la
art. 118 lit. b) teza I din Codul penal, numai în cazul în care se dovedeşte că acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre
modalităţile normative ale
infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000,
precum şi în cazul în care se
dovedeşte că mijlocul de transport a fost fabricat,
pregătit ori adaptat în scopul
realizării laturii obiective a
acestor infracţiuni.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din
Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţa publică din 12 decembrie 2005.
VICEPREŞEDINTELE INALTEI CURŢI DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE,
LIDIA BĂRBULESCU
Magistrat-asistent-şef,
Victoria Maftei