DECIZIE Nr. 179 din 14 iunie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin.
1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 490 din 23 august 2001
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata
de Augustin Mircea Vojgan si Sabin Chira in Dosarul nr. 666/2001 al
Tribunalului Maramures - Sectia penala.
La apelul nominal se prezinta avocat Florin Predescu pentru autorii
exceptiei.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Autorii exceptiei, prin avocat, solicita admiterea exceptiei si constatarea
neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura
penala. Se sustine ca aceste dispozitii incalca prevederile constitutionale ale
art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, si ale art. 125, referitoare
la instantele judecatoresti, prin nereglementarea posibilitatii atacarii cu
recurs a incheierii prin care s-a respins cererea de revocare sau de incetare
de drept a masurii preventive. Astfel inculpatii sunt privati de dreptul la
aparare, fiindu-le ingradit accesul liber la justitie. Pe de alta parte, se mai
arata ca se incalca si prevederile art. 6 pct. 1 si ale art. 13 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare
la dreptul oricarei persoane la un proces echitabil si la dreptul la un recurs
efectiv, si totodata ale art. 11 si 20 din Constitutia Romaniei, referitoare la
respectarea de catre statul roman a tratatelor internationale privind drepturile
omului, la care este parte, deoarece este inechitabil ca numai procurorul sa
poata exercita calea de atac a recursului impotriva acestor incheieri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, precizand ca art. 141 alin. 1
din Codul de procedura penala nu prevede dreptul exclusiv al procurorului la
exercitarea caii de atac a recursului, ci si al inculpatului, aceasta sustinere
fiind doar o interpretare dedusa de autorii exceptiei. De altfel dreptul la un
recurs efectiv exista, deoarece invinuitul sau inculpatul arestat are
posibilitatea de a solicita incetarea de drept a masurii preventive, de a se
plange impotriva ordonantei de arestare preventiva sau poate solicita revocarea
ori inlocuirea masurii preventive. Or, aceste incheieri pot fi atacate cu
recurs atat de procuror, cat si de inculpat, potrivit dispozitiilor legale
criticate, prevederi care nu contravin textelor constitutionale si nici celor
ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea nr. 74/R din 20 februarie 2001, pronuntata in Dosarul nr.
666/2001, Tribunalul Maramures - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul
de procedura penala, exceptie ridicata de Augustin Mircea Vojgan si Sabin
Chira.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca
dispozitiile legale criticate "[...] incalca art. 125 din Constitutie si
art. 13 din Conventia europeana a drepturilor omului raportat la art. 19 si 20
din Constitutia Romaniei, privind dreptul la un recurs efectiv. De asemenea,
art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala nesocoteste si art. 6 pct. 1 al
Conventiei Europene a Drepturilor Omului raportat la art. 19 si 20 din
Constitutie, intrucat este inechitabil ca procurorul sa aiba dreptul de a ataca
cu recurs o incheiere de incetare de drept a masurii preventive, iar inculpatul
sa nu aiba un asemenea drept atunci cand instanta respinge cererea de incetare
de drept a masurii preventive".
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca
aceasta este intemeiata, apreciind ca in raport cu prevederile art. 16 din
Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii
si a autoritatilor publice, cu prevederile art. 21 alin. (1) din Constitutie,
referitoare la accesul liber la justitie, "precum si cu prevederile art. 5
pct. 4 din Conventia europeana a drepturilor omului [...], aceasta reglementare
din procedura penala apare ca fiind lacunara". In final se arata ca
"atat timp cat art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala permite
procurorului sa atace cu recurs incheierea prin care s-a revocat masura
arestarii preventive, s-a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive cu o
alta masura preventiva sau incetarea de drept a masurii preventive, pentru a nu
contraveni reglementarilor din Constitutie si Conventiei Europene a Drepturilor
Omului, trebuie sa atace cu recurs acea incheiere prin care se respinge cererea
acestuia de revocare, inlocuire sau incetarea unei masuri preventive".
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prin dispozitiile legale
criticate nu se creeaza o situatie discriminatorie, in sensul ca unele parti
pot ataca separat cu recurs incheierea prin care s-a respins cererea de luare,
inlocuire, revocare sau incetare a masurii preventive, iar altele nu. Se arata,
de asemenea, ca nu este intemeiata nici critica referitoare la incalcarea art.
21 din Constitutie, critica invocata tot de instanta de judecata. In acest sens
se face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 129 din 6 decembrie
1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 23 mai
1996, prin care Curtea a statuat ca "accesul liber la justitie nu inseamna
ca el trebuie asigurat la toate structurile judecatoresti, deoarece competenta
si caile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui
reguli deosebite, in considerarea unor situatii deosebite". Totodata se
apreciaza ca nu este incalcat nici art. 125 din Constitutie care se refera la
instantele judecatoresti. In ceea ce priveste incalcarea prevederilor art. 5
pct. 4 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, invocata de instanta de judecata, se arata ca aceste prevederi se
refera la o cale de atac impotriva actului prin care s-a dispus luarea unei
masuri preventive. Or, potrivit art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala,
incheierea data in prima instanta, prin care s-a dispus luarea unei masuri
preventive, poate fi atacata separat cu recurs. Se considera prin urmare ca
dispozitiile art. 141 alin. 1 sunt in deplina concordanta cu prevederile art. 5
pct. 4 din conventie. Pe de alta parte, chiar in conditiile in care incheierea
prin care s-a respins cererea de revocare a arestarii preventive nu poate fi
atacata separat cu recurs, persoana arestata dispune de o serie de alte
garantii impotriva mentinerii unei arestari ilegale. Astfel, potrivit art. 5
alin. 3 din Codul de procedura penala, daca cel impotriva caruia s-a luat
masura arestarii preventive sau o masura de restrangere a libertatii considera
ca aceasta este ilegala, are dreptul, in tot cursul procesului, sa se adreseze
instantei competente, potrivit legii. De asemenea, se mai arata ca potrivit
art. 139 alin. 1 din Codul de procedura penala masura preventiva luata se
inlocuieste cu o alta masura preventiva, daca s-au schimbat temeiurile care au
determinat luarea masurii, iar alin. 2 prevede ca masura trebuie revocata din
oficiu sau la cerere, atunci cand nu mai exista motive care sa justifice
mentinerea ei. In privinta neconcordantei textului de lege criticat cu art. 6
pct. 1 din conventie se considera ca acest text este irelevant in cauza,
nefiind vorba de o hotarare de achitare sau condamnare. In ceea ce priveste
necesitatea arestarii preventive, aceasta este recunoscuta si prin conventie,
care la art. 5 stabileste cadrul in care poate fi luata aceasta masura.
Referitor la neconcordanta textului de lege criticat cu art. 13 din conventie,
invocata de autorul exceptiei, se arata ca acesta nu este aplicabil in speta,
deoarece se refera la dreptul oricarei persoane de a se adresa efectiv unei
instante nationale pentru incalcarea drepturilor sale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Conventiei pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si
23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din cererea
formulata de autorii acesteia si din incheierea de sesizare, il constituie
dispozitiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, dispozitii care au
urmatorul continut: "Incheierea data in prima instanta prin care se
dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive
poate fi atacata separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de
recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la
comunicare pentru cei lipsa."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia au
invocat urmatoarele prevederi constitutionale:
Art. 19
"(1) Cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania.
(2) Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai in baza unei
conventii internationale sau in conditii de reciprocitate.
(3) Expulzarea sau extradarea se hotaraste de justitie.";
Art. 20
"(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile
cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care
Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
Art. 125
"(1) Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin
celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
(2) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare.
(3) Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege."
Instanta de judecata, din oficiu, a invocat si incalcarea prin textul de
lege criticat a prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) din
Constitutie, potrivit carora "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari", precum si a
celor ale art. 21 alin. (1), conform carora "Orice persoana se poate
adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor
sale legitime". De asemenea, a considerat ca se incalca si art. 5 pct. 4
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, care prevede ca "Orice persoana lipsita de libertatea sa
prin arestare sau detinere are dreptul sa introduca un recurs in fata unui
tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii
detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala".
Autorii exceptiei considera ca prevederile art. 141 alin. 1 din Codul de
procedura penala incalca si prevederile art. 6 pct. 1 si ale art. 13 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
prevederi care au urmatorul continut:
Art. 6 pct. 1
"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod
public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta
independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra
incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari
speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor
justitiei.";
Art. 13
"Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de
prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei
instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane
care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata pentru considerentele ce urmeaza:
Astfel, referitor la incalcarea prin dispozitiile art. 141 alin. 1 din
Codul de procedura penala a art. 16 alin. (1) din Constitutie, text invocat de
instanta de judecata in completarea motivarii exceptiei ridicate de inculpati,
Curtea retine ca nu se creeaza in realitate nici o discriminare in folosirea
cailor de atac, ci, dimpotriva, se precizeaza ca "Incheierea data in prima
instanta prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei
masuri preventive poate fi atacata separat cu recurs, de procuror sau de
inculpat." Prin urmare, nu se instituie nici o discriminare pentru
inculpat ori un privilegiu pentru procuror in folosirea caii de atac a
recursului in cazul mentionat.
Pe de alta parte, faptul ca legiuitorul nu a prevazut o astfel de cale de
atac si impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de incetare de drept
a masurii preventive nu poate fi considerat contrar Constitutiei, deoarece
potrivit art. 128 din Legea fundamentala "Impotriva hotararilor judecatoresti,
partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in
conditiile legii". Rezulta deci ca este atributul exclusiv al
legiuitorului de a institui caile de atac si conditiile in care acestea pot fi
exercitate. Totodata, in conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. (3) teza
intai din Legea nr. 47/1992, republicata, "In exercitarea controlului,
Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a
putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului". Or,
autorii exceptiei solicita tocmai completarea prevederilor art. 141 alin. 1 din
Codul de procedura penala, solicitare contrara atat prevederilor mentionate,
cat si prevederilor constitutionale cuprinse in art. 58 alin. (1), potrivit
carora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman
si unica autoritate legiuitoare a tarii".
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a art. 19 din Constitutie,
referitoare la extradare si expulzare, Curtea observa ca acestea in mod evident
nu au nici o legatura cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate.
In ceea ce priveste sustinerea instantei de judecata referitoare la
ingradirea prin art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala a accesului
liber la justitie, prevazut la art. 21 din Constitutie, Curtea retine ca si
aceasta critica este lipsita de temei, deoarece art. 141 alin. 1 din Codul de
procedura penala reglementeaza tocmai calea de atac a recursului impotriva
incheierii prin care instanta de judecata a dispus luarea, revocarea,
inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive. Or, aceste dispozitii nu pot
fi considerate neconstitutionale, deoarece nu ingradesc, ci permit accesul
liber la justitie. Totodata Curtea observa ca accesul liber la justitie, in
sensul prevederilor art. 5 pct. 4 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, nu inseamna si accesul la caile de atac,
ci posibilitatea oricarei persoane lipsite de libertate de a contesta in fata
unui tribunal competent legalitatea masurii privative de libertate luate
impotriva sa.
Acestei cerinte ii raspunde in mod evident textul de lege criticat care
prevede in plus si calea de atac a recursului impotriva incheierii privind
masurile preventive. Din aceasta perspectiva art. 141 alin. 1 din Codul de
procedura penala nu contravine nici prevederilor art. 20 din Constitutie,
referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului.
Pentru aceleasi considerente Curtea retine ca nu sunt incalcate nici
prevederile art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, deoarece art. 141 alin. 1 din Codul de procedura
penala permite persoanelor arestate pe nedrept "sa se adreseze efectiv
unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane
care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale."
Referitor la pretinsa contrarietate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 din
Codul de procedura penala cu prevederile art. 125 din Constitutie Curtea
constata ca alin. (1) si (2) ale acestui text constitutional, care se refera la
instantele judecatoresti, nu au legatura cu dispozitiile legale criticate, iar
alin. (3) al aceluiasi articol, care se refera la stabilirea de catre legiuitor
a competentei si a procedurii de judecata, este respectat.
De altfel asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 141 alin. 1 din
Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, respingand,
ca fiind neintemeiate, exceptiile ridicate (spre exemplu Decizia nr. 649 din 16
decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 80
din 19 februarie 1998, si Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998). In aceste
decizii s-a retinut ca "restrangerea prin lege a cailor de atac este
constitutionala, nefiind contrara dispozitiilor art. 128 din Constitutie".
Curtea constata ca atat considerentele, cat si solutiile pronuntate prin
aceste decizii isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au
intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudentei
Curtii.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 23 si
al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Augustin Mircea Vojgan si
Sabin Chira in Dosarul nr. 666/2001 al Tribunalului Maramures - Sectia penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iunie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Marioara Prodan