DECIZIE Nr.
178 din 6 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2) lit. g) si ale art. 55
alin. (2) lit. c) pct. (ii) si alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 252 din 16 aprilie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale art. 55
alin. (2) lit. c) pct. (ii) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în Romania, excepţie ridicată de Zhu Jianhua în Dosarul nr. 1.968/2/2006
al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal răspunde
autorul excepţiei, personal, însoţit de interpretul autorizat de limba chineză,
dl. Ioan Budura, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă
susţine, prin traducător, că actul normativ criticat nu este în măsură să îl
apere de arbitrariul Autorităţii pentru străini, care a dispus prin decizie
părăsirea teritoriului Romaniei,
fără drept de revenire, în condiţiile în care acesta, pe perioada şederii sale
în ţară, a realizat investiţii importante. Astfel, este încălcat dreptul său de
proprietate privată şi apreciază că ordonanţa criticată ar trebui modificată,
solicitand totodată admiterea
excepţiei de neconstitutionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public
arată că textele de lege criticate nu relevă niciun fel de contrarietate faţă
de normele constituţionale şi internaţionale invocate, ci reprezintă consecinţa
firească a nerespectării legii în ceea ce priveşte condiţiile cerute pentru
acordarea sau prelungirea dreptului de şedere temporară în Romania. Totodată, potrivit prevederilor
cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, decizia Autorităţii
pentru străini poate fi atacată în faţa instanţei de judecată competente,
astfel că un eventual abuz sau arbitrariu al acestei autorităţi este supus
controlului judecătoresc. In consecinţă, solicită respingerea excepţiei ca
neîntemeiată.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 26 septembrie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.968/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti
-Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 50
alin. (2) lit. g) şi ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (ii) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în Romania. Excepţia a fost ridicată de Zhu
Jianhua într-o cauză avand ca
obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se susţine că textele de lege menţionate încalcă dispoziţiile art.
44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu prevederile art. 1 par. 1
din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, art. 14 din Convenţie şi ale art. 1 par. 1 din
Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, „precum şi a jurisprudenţei Curţii
Europene a Drepturilor Omului în materie, care instituie şi garantează dreptul
de proprietate privată şi dreptul persoanei la nediscriminare". In acest
sens, se arată că „prin refuzul de a li se prelungi dreptul de şedere temporară
cetăţenilor străini care nu îndeplinesc cumulativ condiţiile generale şi cele
speciale, în funcţie de scopul şederii" şi emiterea, în consecinţă, a unei
dispoziţii de părăsire a teritoriului Romaniei, „se limitează excesiv şi discriminatoriu dreptul
constituţional de proprietate al acestora". Măsura dispusă încalcă, de
asemenea, şi principiul proporţionalităţii, consacrat în jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului, şi, întrucat condiţiile legale criticate privesc doar pe cetăţenii străini,
sunt apreciate de autorul excepţiei ca fiind discriminatorii.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct.
(ii) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt
constituţionale. Astfel, acestea nu contravin principiului nediscriminarii,
deoarece condiţiile cerute se circumscriu scopului pentru care fiecare
categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de şedere
temporară în Romania şi se
justifică prin însuşi interesul pretins de solicitant, fiind aplicabile, în mod
unitar, tuturor străinilor aflaţi în situaţii identice. In ceea ce priveşte
pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, apreciază că dispoziţiile art.
44 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitu-ţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 50 alin. (2) lit. g) şi
ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (ii) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în Romania, republicată în Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 201
din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 113/2005, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 658 din 25 iulie 2005. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 50 alin. (2) lit. g) - Condiţii de prelungire
a dreptului de şedere temporară:„Dreptulde şedere temporară în Romania se poate prelungi succesiv pentru perioade de pană la un an, numai dacă: [...] g) prezintă dovada asigurării
sociale de sănătate."
- Art. 55 alin. (2)
lit. c) pct. (ii) şi alin. (4) -Prelungirea dreptului de şedere pentru
desfăşurarea de activităţi comerciale: „(2) Prelungirile ulterioare ale
dreptului de şedere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplineşte
următoarele condiţii: [...]c) cererile pentru prelungirile ulterioare ale
dreptului de şedere temporară trebuie însoţite de următoarele documente: [...]
(ii) înscrierile de menţiuni prevăzute de lege, corespunzătoare modificărilor intervenite
cu privire la actul constitutiv al societăţii comerciale; [...] (4) In scopul
dovedirii îndeplinirii condiţiilor financiare prevăzute în prezentul articol,
Ministerul Finanţelor Publice eliberează, la cererea străinilor, certificate
cuprinzand menţiuni referitoare la: cifra de afaceri, investiţii totale,
contul de profit şi pierdere, dividende calculate şi plătite asociaţilor ori
reinvestite conform datelor din situaţiile financiare."
In motivarea excepţiei, autorul acesteia invocă
încălcarea dreptului de proprietate privată şi a principiului nediscriminării,
astfel cum sunt garantate de dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din
Constituţie, coroborate cu prevederile art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 14 din Convenţie şi
ale art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, autorul acesteia
apreciază că textele de lege criticate, prin care sunt reglementate cerinţele
generale şi specifice necesare prelungirii dreptului de şedere temporară în Romania, în funcţie de un anumit scop urmărit,
sunt excesive, discriminatorii şi disproporţionate cu finalitatea urmărită şi
încalcă dreptul de proprietate al unui cetăţean străin care, cum e cazul în
speţă, a investit în Romania o
sumă importantă de bani.
Curtea constată că aceste susţineri de
neconstituţionalitate nu pot fi reţinute. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 reglementează regimul străinilor în Romania, astfel că, evident, se adresează acestora, iar criticile pe
motivul discriminării pe criterii de origine naţională sunt nefondate. De
altfel, în acest sens Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu,
prin Decizia nr. 443 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 518 din 15 iunie 2006,
cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002.
Cat priveşte criticile de
neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dreptului de proprietate
privată, Curtea observă că textele de lege examinate nu conţin norme privind
acest drept şi, ca atare, prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie,
coroborate cu art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au incidenţă în cauză.
Dispoziţiile de lege criticate nu fac decat să enumere condiţiile şi actele necesare prelungirii dreptului de
şedere temporară a străinilor în Romania în scopul desfăşurării de activităţi economice, condiţii ce se
circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de
lege solicită prelungirea dreptului de şedere temporară în Romania şi se justifică prin însuşi interesul
pretins de solicitantul dreptului.
Curtea observă, de altfel, că autorul a invocat
prezenta excepţie de neconstituţionalitate în cadrul unei contestaţii formulate
în faţa instanţei de judecată competente împotriva refuzului Autorităţii pentru
străini de a-i prelungi dreptul de şedere temporară în Romania. Prin urmare, Curtea constată, pe de o
parte, că autorul beneficiază pe deplin de exercitarea neîngrădită a
drepturilor sale procesuale, iar, pe de altă parte, că motivele de
neconstituţionalitate formulate au, în realitate, natura unor argumente de
fapt, astfel că nu pot fi reţinute de instanţa de contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale art. 55
alin. (2) lit. c) pct. (ii) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în Romania, excepţie ridicată de Zhu Jianhua în Dosarul nr. 1.968/2/2006
al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi