DECIZIE Nr. 176 din 20 aprilie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119, 120,
art. 164 alin. (1) si (2), art. 165 alin. (1) si ale art. 179 alin. (1) si (2)
din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 497 din 2 iunie 2004
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 10 alin. (3), art. 127 alin. (1) si (2) si art. 128 din
Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, republicata, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala "Plas Turo" - S.R.L. Ramnicu Valcea in Dosarul nr.
7.992/2003 al Judecatoriei Ramnicu Valcea.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenita
inadmisibila, a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164
alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, aratand ca dispozitiile
criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, iar Curtea
Constitutionala, prin Decizia nr. 40/2004, a admis exceptia de
neconstitutionalitate cu acest obiect, in aceasta situatie fiind aplicabil art.
23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata. Referitor la exceptia de
neconstitutionalitate a celorlalte dispozitii criticate, se apreciaza ca este
neintemeiata, solicitandu-se respingerea acesteia.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 23 octombrie 2003, pronuntata in Dosarul nr.
7.992/2003, Judecatoria Ramnicu Valcea a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3), art. 127
alin. (1) si (2) si art. 128 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, republicata,
exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Plas Turo" - S.R.L.
Ramnicu Valcea.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine,
referitor la art. 10 alin. (3) din ordonanta, ca este neconstitutional,
intrucat "limiteaza atributiile autoritatii judecatoresti, incalcandu-se
dispozitiile capitolului VI din Constitutie privind Autoritatea
judecatoreasca".
Totodata, in memoriul depus la dosar autorul exceptiei considera ca sunt
neconstitutionale atat art. 39 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002,
republicata, cat si titlul III al acesteia, intrucat, prin trimiterea la art.
124 din acelasi act normativ, reglementeaza o cautiune de 20% si pentru
masurile asiguratorii, in felul acesta ajungandu-se, prin cumularea tuturor
garantiilor, sa se achite o cautiune exagerata.
Un alt text criticat pentru neconstitutionalitate este art. 127 din
ordonanta, care consacra obligatia depunerii unei cautiuni egale cu 20% din
cuantumul sumei datorate, la unitatea teritoriala a trezoreriei statului, o
data cu introducerea contestatiei la executare. In legatura cu acest text se
sustine ca "apare nelegal ca aceasta cautiune sa se raporteze la suma
datorata (pe care nu o contesta debitorul) [...]. Pe de alta parte se considera
ca, pentru a-si indeplini rolul sau, cautiunea nu trebuie depusa la dispozitia
uneia din parti, ci la un tert si la dispozitia instantei".
Autorul exceptiei considera ca textele criticate incalca dispozitiile art.
15 si 21 din Constitutie, precum si prevederile art. 6 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Judecatoria Ramnicu Valcea, formulandu-si opinia asupra exceptiei,
considera ca "art. 10 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 este
constitutional", tinandu-se seama de "importanta deosebita a
colectarii taxelor si impozitelor la stat, mijloc de importanta primordiala in
constituirea bugetului de stat". Totodata, instanta arata ca "exista
mijloace procedurale de suspendare a executarii creantelor bugetare".
In ceea ce priveste dispozitiile art. 127 alin. (1) si (2) si art. 128 din
Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, republicata, referitoare la necesitatea
depunerii cautiunii la inregistrarea contestatiei, instanta apreciaza ca sunt
constitutionale, intrucat, "in circuitul societatilor - persoane juridice,
sumele vehiculate sunt foarte mari si, de asemenea, [neincasarea] taxelor
aferente", cu consecinte negative in intreaga economie.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia este neintemeiata. Referitor la art. 10
alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, republicata, considera ca acest
text nu incalca prevederile art. 21 din Legea fundamentala, intrucat
posibilitatea prevazuta pentru "debitorii bugetari de a exercita o cale de
atac administrativ-jurisdictionala impotriva actelor de stabilire a obligatiilor
bugetare nu limiteaza accesul liber la justitie, acestia avand posibilitatea de
a ataca decizia pronuntata la instanta competenta de contencios administrativ,
iar pe de alta parte, suspendarea obligatiei de plata conditionat de depunerea
unei garantii la nivelul sumei contestate nu aduce atingere principiului
constitutional mentionat, garantia fiind instituita in scopul evitarii
exercitarii cu rea-credinta a cailor de atac".
In ceea ce priveste critica prevederilor art. 39 si ale titlului III din
Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, republicata, in raport cu dispozitiile art.
21 din Legea fundamentala, Guvernul arata ca aceasta este nefondata. Potrivit
argumentarii Guvernului, "Reglementarea unei proceduri speciale
administrative de infiintare si aducere la indeplinire a masurilor asiguratorii
inaintea inceperii procedurii de executare silita, justificata pe necesitatea
instituirii cu celeritate a acestor masuri, in vederea evitarii pericolului ca
debitorul bugetar sa se sustraga de la urmarire sau sa se ascunda ori sa isi
risipeasca averea/patrimoniul cu consecinta diminuarii capacitatii de colectare
a creantelor bugetare, nu aduce atingere principiului constitutional al
liberului acces la justitie atat timp cat impotriva actelor administrative prin
care se dispun si se aduc la indeplinire masurile asiguratorii cel interesat
poate face contestatie la instanta judecatoreasca competenta".
In legatura cu critica adusa dispozitiilor art. 127 alin. (1) si (2) si
art. 128 din ordonanta se sustine ca, in realitate, accesul liber la justitie
nu este ingradit, "cautiunea constituind o garantie in vederea evitarii
abuzului de drept, exercitarea cu rea-credinta a contestatiei la executare
determinand tergiversarea solutionarii cauzelor si, implicit, amanarea realizarii
creantelor bugetare".
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a prevederilor art. 6 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Guvernul
face referire la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, potrivit
careia "dreptul de acces la o instanta nu este absolut, statul
bucurandu-se de o anumita marja de apreciere, astfel incat limitarile aduse sa
nu atinga acest drept in insasi substanta sa, sa urmareasca un scop legitim si
sa pastreze un raport de proportionalitate intre mijloacele folosite si
scop".
De asemenea, Guvernul, in legatura cu constitutionalitatea dispozitiilor
art. 127 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, republicata,
invoca si jurisprudenta Curtii Constitutionale, in sensul ca au fost respinse
prin mai multe decizii exceptii de neconstitutionalitate avand acelasi obiect.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992,
retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulata,
il constituie art. 10 alin. (3), art. 39 si intregul titlu III intitulat
"Masuri asiguratorii", art. 127 alin. (1) si (2) si art. 128 din
Ordonanta Guvernului nr. 61 din 29 august 2002 privind colectarea creantelor
bugetare, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din
14 august 2003, cu modificarile ulterioare.
Curtea constata ca, ulterior ridicarii exceptiei, Ordonanta Guvernului nr.
61/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost abrogata, cu
exceptia art. 152, prin art. 200 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedura fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003.
Dispozitiile criticate, in prezent abrogate, au fost, in principiu, reluate
in noul act normativ - Codul de procedura fiscala, aprobat prin Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003, dupa cum urmeaza:
- Art. 10 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, republicata, avea
urmatorul cuprins: "Exercitarea de catre platitori a cailor de atac la
organele competente ale creditorilor bugetari, cu privire la stabilirea
obligatiilor bugetare, nu suspenda obligatia acestora de plata. La cererea
debitorului si tinand seama de motivele invocate de acesta, autoritatile
administratiei publice, prin organul competent in solutionarea contestatiilor,
vor dispune suspendarea obligatiei de plata a creantelor bugetare, pana la
solutionarea contestatiei, cu constituirea unei garantii la nivelul sumei
contestate."
In cuprinsul art. 179 alin. (1) si (2) din Codul de procedura fiscala,
dispozitia de mai sus a fost preluata in urmatoarea forma: "(1)
Introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda
executarea actului administrativ fiscal.
(2) Organul de solutionare a contestatiei poate suspenda executarea actului
administrativ atacat pana la solutionarea contestatiei, la cererea temeinic
justificata a contestatorului."
- Art. 39 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, republicata, avea urmatorul
cuprins: "Impotriva actelor prin care se dispun si se aduc la indeplinire
masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie in conformitate cu
prevederile art. 124." (Art. 124 se referea la contestatia impotriva
oricarui act de executare silita efectuat cu incalcarea prevederilor ordonantei
de catre organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza
sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii.)
In cuprinsul art. 119 alin. (10) din Codul de procedura fiscala, dispozitia
de mai sus a fost preluata in aceeasi forma, astfel: "Impotriva actelor
prin care se dispun si se duc la indeplinire masurile asiguratorii cel
interesat poate face contestatie in conformitate cu prevederile art. 162."
(Art. 162, la care se face trimitere, se refera la contestatia impotriva
oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor codului de catre
organele de executare, impotriva refuzului acestor organe de a indeplini un act
de executare in conditiile legii, precum si impotriva titlului executoriu in
temeiul caruia a fost pornita executarea in cazul in care acest titlu nu este o
hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de un alt organ jurisdictional
si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.)
- Titlul III - Masuri asiguratorii din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002,
republicata, in care era inclus si art. 39 (redat mai sus), reglementa
conditiile in care puteau fi luate masuri asiguratorii - poprire asiguratorie
asupra veniturilor si/sau sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile si
imobile, proprietatea debitorului.
In prezent, potrivit Codului de procedura fiscala, masurile asiguratorii
sunt prevazute in "Titlul VIII - Colectarea creantelor fiscale",
"Capitolul VI - Masuri asiguratorii", "art. 119 - Poprirea si
sechestrul asiguratoriu" si "art. 120 - Ridicarea masurilor
asiguratorii", avand, in esenta, acelasi continut cu cel al titlului III
din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, republicata.
La alin. (10) al art. 119 din Codul de procedura fiscala sunt preluate
dispozitiile privind posibilitatea contestarii masurilor asiguratorii,
facandu-se, in acelasi timp, trimitere la art. 162 din acelasi cod privind
contestatia la executarea silita.
- Art. 127 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002,
republicata, avea urmatorul cuprins: "(1) Contestatia la executare se face
cu conditia depunerii numai de catre persoanele juridice a unei cautiuni egale
cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritoriala a trezoreriei
statului.
(2) Dovada privind plata cautiunii prevazute la alin. (1) va insoti in mod
obligatoriu contestatia debitorului, fara de care aceasta nu va putea fi
inregistrata."
Aceste dispozitii au fost preluate in aceeasi forma de art. 164 alin. (1)
si (2) din Codul de procedura fiscala.
- Art. 128 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, republicata, avea
urmatorul cuprins: "La judecarea contestatiei instanta va cita si organul
de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmarite ori, in
cazul executarii prin poprire, isi are sediul sau domiciliul tertul
poprit."
Aceasta dispozitie a fost preluata, de asemenea, in aceeasi forma in
cuprinsul art. 165 alin. (1) din Codul de procedura fiscala.
In conformitate cu jurisprudenta Curtii Constitutionale, care a stabilit ca
in cazul in care, dupa ridicarea exceptiei, prevederea supusa controlului de
constitutionalitate a fost abrogata, Curtea se pronunta asupra prevederii
legale in noua sa redactare, daca reglementarea abrogata a fost preluata, in
principiu, in continutul noului act normativ, in cauza Curtea urmand a se
pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 119,
120, art. 164 alin. (1) si (2), art. 165 alin. (1) si ale art. 179 alin. (1) si
(2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Critica de neconstitutionalitate formulata de autorul exceptiei se bazeaza,
in esenta, pe sustinerea ca, potrivit textelor criticate, garantiile prevazute
sunt exorbitante, iar cautiunea prevazuta pentru contestatia la executare, in
prezent, de art. 164 alin. (1) si (2) din Codul de procedura fiscala se aplica
si in cazul contestarii masurilor asiguratorii, precum si in cel al solicitarii
suspendarii provizorii a masurilor asiguratorii. Se sustine ca astfel sunt
incalcate dispozitiile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea (intrucat
aceste obligatii revin numai debitorilor persoane juridice), ale art. 21
privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, precum si
cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, text care se refera la dreptul la un proces
echitabil.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, prin Decizia
nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 229 din 16 martie 2004, a constatat ca dispozitiile art. 164 alin. (1),
(2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura
fiscala sunt neconstitutionale.
In consecinta, potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (3) teza a doua din
Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea constata ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 alin. (1) si (2) din Codul de
procedura fiscala, ridicata in cauza, a devenit inadmisibila.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la
dispozitiile art. 119 din Codul de procedura fiscala, Curtea constata ca
aceasta este in prezent nefondata, intrucat, ca urmare a constatarii
neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 164 alin. (1), (2) si (3) din Codul
de procedura fiscala, perceperea, la introducerea contestatiei, a cautiunii de
20% prevazute la art. 164 alin. (1) din cod in cazul contestarii masurilor
asiguratorii a ramas fara obiect.
Referitor la dispozitiile art. 120 din Codul de procedura fiscala privind
ridicarea masurilor asiguratorii, Curtea retine ca exceptia este neintemeiata,
intrucat textul respectiv nu contine in sine prevederi de natura sa contravina
dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei sau celor ale art.
6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
Pentru aceleasi ratiuni, Curtea retine ca nefondata si exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 165 alin. (1) din Codul de procedura
fiscala, care se refera la citarea de catre instanta a organului de executare
in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmarite ori, in cazul
executarii prin poprire, isi are sediul sau domiciliul tertul poprit.
In ceea ce priveste sustinerea ca art. 179 alin. (1) si (2) din Codul de
procedura fiscala [care a preluat, in principiu, dispozitiile art. 10 alin. (3)
din fosta Ordonanta a Guvernului nr. 61/2002, republicata] "limiteaza
atributiile autoritatii judecatoresti, incalcandu-se dispozitiile capitolului
VI din Constitutie privind Autoritatea judecatoreasca", Curtea constata ca
acest text nu incalca dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei
si nici pe cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale. Mai mult, in legatura cu acest text sunt
incidente, dupa revizuirea Constitutiei, dispozitiile art. 21 alin. (4) din
Constitutie, care prevad ca "jurisdictiile speciale administrative sunt
facultative si gratuite".
Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra exceptiei de
neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 119, 120, art. 164 alin.
(1) si (2), precum si ale art. 165 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr.
92/2003 prin deciziile Curtii nr. 118 din 16 martie 2004, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 380 din 30 aprilie 2004, si nr.
129 din 18 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 414 din 10 mai 2004. Prin aceste decizii Curtea a respins ca devenita
inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 din
Codul de procedura fiscala si ca nefondata exceptia privind celelalte
dispozitii criticate ale Codului de procedura fiscala.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al
art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 164 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Plas Turo" - S.R.L. Ramnicu Valcea in Dosarul nr. 7.992/2003 al
Judecatoriei Ramnicu Valcea.
2. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 119, 120, art. 165 alin. (1) si ale art. 179 alin. (1) si
(2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala,
exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 20 aprilie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta