DECIZIE Nr.
175 din 6 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 217 din 30 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.
102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată
de Ahmad Rashid în Dosarul nr. 5.736/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5
Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
2.162D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Zhang Chuanfa în
Dosarul nr. 9.559/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se
prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză, desemnat în
vederea asigurării traducerii pe parcursul soluţionării excepţiei de
neconstituţionalitate.
Magistratul-asistent învederează Curţii că în ambele
dosare partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note scrise prin
care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea
Dosarului nr. 2.162D/2006 la Dosarul nr. 2.136D/2006, care a fost primul
înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta arată că Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind
azilul în România, dar că soluţia legislativă conţinută de textul criticat a
fost preluată de noua reglementare, la art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2.
Menţionează că asupra prevederilor acestei ultime dispoziţii de lege Curtea Constituţională s-a pronunţat prin
deciziile nr. 717/2006 şi nr. 799/2006, soluţiile şi considerentele acestora
păstrându-şi valabilitatea şi în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 29 septembrie 2006 şi 9 octombrie
2006, pronunţate în dosarele nr. 5.736/302/2006 şi nr. 9.559/302/2006, Judecătoria
Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 5 alin. (1) şi ale art. 5 pct.
2" din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul
refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicată de Ahmad Rashid şi Zhang
Chuanfa în cauze civile având ca obiect obţinerea statutului
de refugiat.
In motivările excepţiei, având un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că prevederile
criticate încalcă dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Constituţie şi pe cele ale
art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. Se argumentează critica de neconstituţionalitate pe lipsa de
precizie şi claritate, susţinându-se că textele criticate nu îndeplinesc
criteriul de calitate prevăzut de convenţia amintită, în înţelesul dat de
practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul de
a fi „suficient de accesibile şi precise încât să înlăture orice risc de
arbitrariu".
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
riscul ca solicitantul de azil să fie supus, la întoarcerea în ţara de origine,
la tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante urmând a se aprecia
în concret, în funcţie de atingerile aduse persoanei petentului, drepturilor şi
libertăţilor acestuia.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul de
vedere exprimat în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.136D/2006, consideră că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este întemeiată.
Avocatul Poporului precizează
că, urmare a abrogării Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000, prin Legea nr.
122/2006 privind azilul în România, obiectul excepţiei îl constituie prevederile
art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2, dispoziţiile criticate fiind preluate, de principiu, în cuprinsul
articolului amintit. Apreciază că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2)
pct. 2 din Legea nr. 122/2006 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1) şi
ale art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi
regimul refugiaţilor în România (devenite, ca urmare a renumerotării şi
republicării, art. 5 pct. 2), republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004.
La data sesizării Curţii Constituţionale, aceste
prevederi erau abrogate prin efectul dispoziţiilor art. 152 alin. (2) din Legea
nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 428
din 18 mai 2006, intrată în vigoare la 16 august 2006.
Prevederile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au fost preluate, în esenţă, de art. 26
alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006, care instituie o formă de
protecţie a străinilor şi apatrizilor, denumită protecţie subsidiară.
Prin urmare, Curtea va lua în discuţie, ca obiect al
excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr.
122/2006 privind azilul în România, care au următorul conţinut:
- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 - „Protecţia
subsidiară:
(1) Protecţia subsidiară se poate acorda
cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru
recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive
temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în
ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în
sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte
protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se
înţelege: [...]
2. tortură,
tratamente sau pedepse inumane ori degradante;"
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din
Constituţie şi ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a
pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr.
122/2006 privind azilul în România au mai format obiect al controlului de
constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi prevederi
constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia
nr. 717 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 936 din 20
noiembrie 2006, şi prin Decizia nr. 799 din 9 noiembrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, Curtea a respins excepţia ca
neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează
valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Ahmad Rashid
şi Zhang Chuanfa în dosarele nr. 5.736/302/2006 şi nr. 9.559/302/2006 ale
Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu