DECIZIE Nr. 175 din 6 mai 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin.
(1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a
executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor
comerciale, aprobata cu modificari prin Legea nr. 506/2002
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 456 din 26 iunie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind
unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de
privatizare a societatilor comerciale, aprobata cu modificari prin Legea nr.
506/2002, exceptie ridicata de Asociatia "CELPI" - S.A. in Dosarul
nr. 2.520/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 22 aprilie 2003 si au fost
consemnate in sedinta din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 6 mai 2003.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 aprilie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 2.520/2002,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21
alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire
a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a
societatilor comerciale, aprobata cu modificari prin Legea nr. 506/2002,
exceptie ridicata de Asociatia "CELPI" - S.A.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
legale criticate incalca art. 15 alin. (2), art. 16, art. 41 alin. (1) si (7),
art. 48 alin. (1), art. 49, art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si art. 135
alin. (6) din Constitutie.
In opinia autorului exceptiei, "Ordonanta nr. 25/2002 isi produce
efectele asupra unor acte juridice incheiate sub imperiul unor alte norme si nu
se limiteaza sa reglementeze pentru viitor situatia contractelor de
vanzare-cumparare de actiuni care urmeaza sa se desfiinteze". Mai sustine
autorul exceptiei ca prin textul de lege criticat "se stabileste o
prezumtie legala irefragrabila de culpa in sarcina cumparatorilor, asa cum sunt
ei definiti de Ordonanta nr. 25/2002, cu incalcarea tuturor principiilor
constitutionale". In acest fel "cumparatorii nu mai au la dispozitie
posibilitatea legala de a se apara in fata unei instante de drept comun,
aratand ca neexecutarea contractului de vanzare-cumparare de actiuni se
datoreaza unor cauze care nu le sunt imputabile, si, pe cale de consecinta, nu
sunt in culpa si nu datoreaza daune-interese autoritatii, reprezentanta a
statului".
Instanta de judecata considera ca dispozitiile legale atacate vin in
contradictie cu prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens se arata ca sustinerile
autorului exceptiei nu pot fi retinute, deoarece:
- Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 reglementeaza controlul postprivatizare,
precum si modul de urmarire a executarii obligatiilor asumate de cumparatori,
pe perioada derularii contractelor de vanzare-cumparare de actiuni detinute de
stat la societatile comerciale;
- ordonanta se aplica contractelor de vanzare-cumparare care au ca obiect
actiuni de stat la societatile comerciale si care sunt in derulare, pentru
efectele produse de aceste contracte dupa intrarea ei in vigoare;
- prin ordonanta se prevede ca pot fi supuse controlului si societatile
care in urma privatizarii au fuzionat cu alta societate, dar si cele rezultate
prin divizare, daca aceste operatiuni au avut loc in perioadele de derulare a
contractului;
- ordonanta nu instituie o prezumtie de culpa in cazul persoanelor fizice
sau juridice;
- partile nu sunt oprite sa convina rezilierea sau rezolutiunea, dupa caz,
a contractului.
Se arata ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16
alin. (1) si ale art. 134 din Constitutie, intrucat "art. 134 din
Constitutie precizeaza clar rolul statului in economie, statul putand actiona
prin utilizarea de catre Guvern a parghiilor sale specifice de influentare, dar
mai ales prin politica sa promovata in plan legislativ, prevederile alin. (2)
definind obiectivele principale ale actiunii statale, atat pe plan
guvernamental, al puterii executive, cat si pe plan normativ, al puterii
legislative".
Guvernul apreciaza, de asemenea, ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata pentru urmatoarele motive:
- textul criticat trebuie interpretat in corelare cu art. 2 din Ordonanta
Guvernului nr. 25/2002, care prevede ca actul normativ se aplica contractelor
in derulare numai pentru efectele produse de acestea dupa intrarea in vigoare a
ordonantei, neputandu-se retine neconstitutionalitatea acestui text in raport
cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie;
- dispozitiile legale atacate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1)
si (2) si ale art. 48 alin. (1) din Constitutie, intrucat oricare dintre cele
doua parti in contract se poate adresa instantei de judecata pentru
recunoasterea drepturilor, cumparatorul putandu-se apara in cadrul actiunii in
rezolutiune a contractului prin dovedirea respectarii clauzelor contractuale,
Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului
actionand in acest caz ca subiect de drept privat si nu in calitatea sa de
autoritate a administratiei publice, raspunderea stabilita in acest caz fiind
strict contractuala, potrivit legislatiei civile;
- de asemenea, nu sunt incalcate prevederile art. 41 alin. (1) si (7),
precum si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie, intrucat in textul legal
criticat nu este vorba despre o confiscare a averii, iar dreptul de proprietate
al cumparatorului, parte in contractul de privatizare, nu suporta nici o
atingere;
- textul criticat nu contravine prevederilor art. 49 din Constitutie,
intrucat nu restrange in nici un fel exercitiul vreunui drept, acesta indicand
doar un mod de calcul al daunelor-interese ce pot fi stabilite de instanta
judecatoreasca in sarcina cumparatorului in cazul in care se constata
rezolutiunea contractului de privatizare ca urmare a neindeplinirii culpabile
de catre cumparator a clauzelor contractuale;
- nu sunt incalcate nici prevederile art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit.
a) din Constitutie, deoarece, "intr-o economie de piata, respectarea legii
si buna-credinta reprezinta conditii apriorice pentru libertatea comertului,
protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de productie".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei
Deputatilor si al Guvernului, sustinerile partii prezente, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca, ulterior
sesizarii, Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 a fost aprobata cu modificari prin
Legea nr. 506/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
549 din 26 iulie 2002.
Aceste modificari privesc si dispozitiile art. 21 alin. (1) criticat de
autorul exceptiei.
Cu privire la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a unei
dispozitii legale modificate ulterior ridicarii exceptiei, prin Decizia
Plenului Curtii nr. III din 31 octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca in
cazul in care, dupa invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate in fata instantelor
judecatoresti, prevederea legala supusa controlului a fost modificata, Curtea
Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii prevederii legale, in
noua sa redactare, numai daca solutia legislativa din legea sau ordonanta
modificata este, in principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificarii.
Curtea constata ca in noua redactare textul pastreaza solutia legislativa
de principiu, si anume desfiintarea contractului de vanzare-cumparare.
De asemenea, Curtea observa ca Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 a fost
modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 40 din 30 ianuarie 2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 67 din 2 februarie
2003, dar aceste modificari si completari nu privesc dispozitiile alin. (1) al
art. 21.
Asadar, Curtea va exercita controlul de constitutionalitate asupra
dispozitiilor art. 21 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 in
redactarea data prin Legea nr. 506/2002, al carei cuprins este urmatorul:
"Art. 21. - (1) In cazul desfiintarii contractului pe cale
conventionala sau judiciara Autoritatea va retine de la cumparator toate sumele
achitate de acesta in contul contractului, reprezentand, dupa caz, avans, rate,
dobanzi, penalitati achitate cu orice titlu, pana la desfiintarea
acestuia."
Textele din Constitutie invocate ca fiind incalcate sunt urmatoarele:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia
legii penale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 41 alin. (1) si (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum si
creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor
drepturi sunt stabilite de lege. [...]
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al
dobandirii se prezuma.";
- Art. 48 alin. (1): "Persoana vatamata intr-un drept al sau de o
autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in
termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea
dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.";
- Art. 49 alin. (1) si (2): "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor
libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz,
pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei
publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei
penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
- Art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a): "(1) Economia Romaniei este
economie de piata.
(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;"
- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privata este, in conditiile legii,
inviolabila."
Criticile de neconstitutionalitate vizeaza, in esenta, incalcarea
dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Din examinarea comparativa a textului de lege criticat pentru
neconstitutionalitate si a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie,
invocat in sustinerea exceptiei, nu rezulta incompatibilitate, intrucat textul
criticat nu dispune aplicarea retroactiva a dispozitiilor sale.
Dimpotriva, potrivit dispozitiilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr.
25/2002, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr. 506/2002,
precum si prin Ordonanta Guvernului nr. 40/2003, se prevede expres ca ordonanta
"se aplica contractelor avand ca obiect vanzarea-cumpararea de actiuni detinute
de stat la societati, incheiate de Fondul Proprietatii de Stat sau de
Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului,
denumita in continuare Autoritate, si aflate in derulare, pentru efectele
produse de acestea dupa intrarea ei in vigoare".
Curtea constata ca nu poate fi retinuta nici incalcarea prevederilor art.
16 alin. (1) din Constitutie, care consacra principiul egalitatii cetatenilor
in fata legii si a autoritatilor publice. Art. 16 alin. (1) din Constitutie are
in vedere numai cetatenii, nu si persoanele juridice. In acest sens este si
jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, ca, de exemplu, Decizia nr.
18 din 27 februarie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 70 din 8 aprilie 1996.
Curtea constata, de asemenea, ca aceste dispozitii nu contravin nici
prevederilor art. 41 din Constitutie, care reglementeaza dreptul de proprietate
privata, deoarece, potrivit alin. (1) al acestui articol, dreptul de
proprietate este garantat, continutul si limitele acestui drept fiind stabilite
prin lege.
Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 reglementeaza controlul postprivatizare,
precum si modul de urmarire a executarii obligatiilor asumate de cumparatori,
pe perioada derularii contractelor de vanzare-cumparare de actiuni detinute de
stat la societatile comerciale, insa aceasta activitate trebuie sa fie in
concordanta cu interesul national pentru a carui aparare statul actioneaza prin
politica legislativa. In acest context a fost emisa Ordonanta Guvernului nr.
25/2002, care isi are temeiul in dispozitiile din Constitutie cuprinse in
titlul IV "Economia si finantele publice", in special cele prevazute
la art. 134 alin. (2) lit. b), potrivit carora statul trebuie sa asigure
protejarea intereselor nationale.
Intr-o interpretare sistematica a art. 134 din Constitutie, aceasta
prevedere urmeaza sa fie aplicata in concordanta si cu dispozitiile alin. (1)
privind economia de piata si ale alin. (2) lit. a) privind libertatea
comertului, ceea ce presupune ca dispozitiile art. 21 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 25/2002 sunt conforme cu cerintele economiei de piata, in
stadiul actual de dezvoltare a societatii romanesti, precum si cu regulile
necesare pentru asigurarea libertatii comertului in ansamblul general al
economiei din tara noastra.
Referitor la incalcarea prin dispozitiile art. 21 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 25/2002 a prevederilor art. 49 din Constitutie, Curtea observa
ca acestea nu au incidenta in cauza, deoarece se refera la restrangerea
exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale cetatenilor,
iar nu ale unor societati comerciale. In acest sens este si jurisprudenta
Curtii, ca, de exemplu, Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000.
Si, in sfarsit, cu privire la sustinerea potrivit careia aceste prevederi
incalca art. 48 din Constitutie, Curtea observa ca prin reglementarea cuprinsa
in textul criticat nu s-a adus nici o ingradire posibilitatii de a solicita
recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei in cazul vatamarii intr-un
drept de o autoritate publica printr-un act administrativ.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin.
(1) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a
executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor
comerciale, aprobata cu modificari prin Legea nr. 506/2002, exceptie ridicata de
Asociatia "CELPI" - S.A. in Dosarul nr. 2.520/2002 al Tribunalului
Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala.
Pronuntata in sedinta publica din data de 6 mai 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Maria Bratu