Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) şi art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Dumitru Daniel Ghebaur, în Dosarul nr. 43.209/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 114D/2016.2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, consilier juridic Alexandra Nicolae, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantei Agenţiei Naţionale de Integritate, care susţine că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă, având în vedere considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 114 din 3 martie 2016 şi, în subsidiar, neîntemeiată. În acest sens apreciază că incompatibilitatea este o măsură necesară pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiilor publice şi prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Cu privire la sintagma „comerciant persoană fizică", arată că, potrivit art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Codului civil, referirile la comercianţi se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi, ca atare, predictibilitatea legii este îndeplinită. În final, menţionează faptul că dispoziţiile de lege criticate asigură accesul liber la justiţie şi au în vedere supremaţia interesului public şi trebuie interpretate în sensul voinţei legiuitorului, şi anume asigurarea integrităţii în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, având în vedere faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 13 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 43.209/3/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) şi art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Daniel Ghebaur într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare privind existenţa stării de incompatibilitate, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 definesc situaţia de incompatibilitate, însă, deşi textul de lege se referă la calitatea de „comerciant persoană fizică", susţine că, după intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, care a abrogat dispoziţiile Codului comercial, aceasta expresie nu este definită de un text de lege clar, de unde şi divergenţa de interpretare a acesteia. Astfel, consideră că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 nu stabilesc în mod clar o incompatibilitate, ci fac trimitere către alte norme de drept prin care trebuie determinată calitatea de comerciant la care se referă. Ca atare, pentru a identifica această calitate de comerciant trebuie ca dispoziţiile de lege citate să fie raportate la un număr considerabil de alte norme, respectiv la art. 1, 2 şi 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, la art. 3 şi art. 7 din fostul Cod comercial, precum şi la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998.7. Prin urmare, autorul excepţiei apreciază că, în condiţiile în care dispoziţiile de lege ce reglementează existenţa unei stări de incompatibilitate sunt confuze şi neclare şi fac trimitere la o serie de alte prevederi legale, textul de lege nu este accesibil unui destinatar care nu are cunoştinţe avansate în drept şi, de aici, imprevizibilitatea normelor juridice criticate. Totodată, invocă Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „raporturi comerciale" din cuprinsul dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal este neconstituţională.8. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 şi art. 25 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 arată că aceste dispoziţii de lege stabilesc faptul că singura sancţiune posibilă în situaţia existenţei unei stări de incompatibilitate este încetarea de drept a mandatului de ales local şi interdicţia ocupării aceleiaşi funcţii timp de trei ani. Or, art. 53 alin. (1) din Constituţie stabileşte că exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi (în speţă - exerciţiul dreptului de a ocupa în mod liber o profesie şi a dreptului de a fi ales) poate fi restrâns doar în situaţii excepţionale, printre care, consideră autorul, se poate număra şi aplicarea unei sancţiuni administrative.9. De asemenea, autorul excepţiei susţine că, din interpretarea dispoziţiilor art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, se poate constata că acestea nu permit organelor abilitate să procedeze la o analiză a proporţionalităţii măsurii, întrucât au la îndemână o singură sancţiune ce poate fi aplicată, indiferent de gravitatea faptei ce a dat naştere respectivei situaţii. Ca atare, consideră că se impune ca dispoziţiile privind incompatibilităţile să permită aplicarea principiului proporţionalităţii, stabilind şi alte sancţiuni mai uşoare pentru ca pedeapsa să poată fi individualizată în funcţie de fiecare situaţie în parte.10. În final, autorul excepţiei apreciază că se impune declararea ca neconstituţionale a textelor de lege criticate, întrucât contravin principiului constituţional al proporţionalităţii, iar destinatarii normelor sunt în imposibilitatea de a beneficia de o dispoziţie legală clară, accesibilă şi previzibilă.11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază ca neîntemeiată excepţia, având în vedere că reglementările art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 sunt suficient de clare pentru a permite o concluzie. În privinţa art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 şi art. 25 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, instanţa reţine că raţiunea instituirii incompatibilităţii, având ca premisă o prezumată stare de pericol pentru funcţia publică, derivând din cumulul unor funcţii/calităţi/stări/ocupaţii este aceea de asigurare a integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, operând atât ca o sancţiune, cât şi ca o „măsură de siguranţă pentru sănătatea vieţii publice".12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.13. Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, arată că, în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a statuat că incompatibilitatea stabilită prin dispoziţiile de lege criticate reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice. Mai mult, normele legale privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale reglementează neechivoc faptul că, de la data înregistrării în registrul comerţului, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică.14. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior în cauze având ca obiect aceeaşi excepţie, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) şi art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, având următorul cuprins: – Art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003: „(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: [...]g)calitatea de comerciant persoană fizică;";
– Art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003: „În situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unităţii administrativ-teritoriale.";
– Art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010: „Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.".18. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5), care reglementează statul de drept şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu privire la dreptul la un proces echitabil. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare, prin care Agenţia Naţională de Integritate a reţinut starea de incompatibilitate a autorului excepţiei, întrucât a deţinut simultan funcţia de viceprimar şi calitatea de comerciant persoană fizică autorizată. 20. În acest context, Curtea reţine că pretinsa neconstituţionalitate a art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 este susţinută prin aceea că noţiunea de „comerciant persoană fizică" nu este definită de un text de lege clar şi că dispoziţiile de lege criticate fac trimitere la o serie de alte norme legale determinând, în acest fel, o lipsă de claritate şi previzibilitate, contrar prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5). Din acest punct de vedere, Curtea observă că aspectele invocate de autorul excepţiei vizează, în realitate, interpretarea şi aplicarea legii, operaţiuni care constituie atributul instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei. 21. În acest sens, prin Decizia nr. 869 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din data de 4 martie 2016, Curtea a statuat că definirea unei persoane fizice ce desfăşoară o activitate economică autorizată ca fiind „comerciant" presupune o analiză de la caz la caz, în funcţie de particularităţile fiecărei speţe, de către instituţiile/autorităţile publice competente, în raport cu coordonatele cuprinse în legislaţia în materie, spre exemplu, art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008. 22. Prin urmare, a determina în concret dacă o persoană fizică desfăşurând o anumită activitate cu caracter lucrativ se încadrează sau nu în categoria „comercianţilor", în vederea stabilirii existenţei stării de incompatibilitate dintre această calitate şi funcţia de viceprimar, constituie aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legii de către autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu, respectiv Agenţia Naţională de Integritate şi instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea contestaţiei împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţie. 23. Sub aspectul invocării art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că lipseşte explicitarea pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiilor de lege criticate faţă de acestea. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 prevede că „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi" (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, şi Decizia nr. 464 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 11 noiembrie 2014). 24. Cât priveşte prevederile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) şi art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Dumitru Daniel Ghebaur, în Dosarul nr. 43.209/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 martie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici