DECIZIE Nr. 171 din 15 aprilie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 441 din 18 mai 2004
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Dana Titian - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, exceptie ridicata de Erna Christina Hammermayer si Alexandru Eduard
Lindner in Dosarul nr. 2.162/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a
civila.
La apelul nominal lipsesc partile, procedura de citare fiind legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca fiind neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta constanta a Curtii
Constitutionale in materie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 5 noiembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 2.162/2003,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Erna Christina
Hammermayer si Alexandru Eduard Lindner.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul
criticat incalca dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 11, 20, 16, 21, 31, 41,
47, 48, 49, precum si ale art. 148 din Constitutie. In opinia autorului
exceptiei, conceptul de buna-credinta reprezinta o inovatie a legiuitorului,
care "ajuta pe cel care devine proprietar in dauna celui caruia i se
refuza recunoasterea unui titlu". Prin introducerea acestui concept cu un
efect diferit fata de conceptul anterior al bunei-credinte se creeaza o
discriminare intre cetateni, astfel ca "fostii chiriasi sunt
improprietariti in dauna adevaratilor proprietari".
Instanta de judecata apreciaza ca textul legal criticat nu contravine
dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca textul de lege criticat nu incalca dispozitiile
constitutionale invocate de autorul exceptiei, aratand ca principiul
bunei-credinte, consacrat, pana la aparitia Legii nr. 10/2001, doar de doctrina
si jurisprudenta, si-a gasit astfel aplicarea intr-un domeniu particular, dar
de interes social major, acela al regimului juridic al imobilelor preluate
abuziv de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Avocatul Poporului apreciaza ca textul legal criticat nu contravine
prevederilor constitutionale. In acest sens face referire la jurisprudenta
Curtii Constitutionale, care, prin deciziile nr. 191/2002, nr. 33/2003 si nr.
69/2003, a statuat ca dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu
contravin dispozitiilor art. 16 si art. 44 alin. (1) din Constitutie,
republicata. In ceea ce priveste invocarea incalcarii dispozitiilor art. 21 din
Constitutie, republicata, arata ca Legea nr. 10/2001 prevede, prin dispozitiile
art. 24, posibilitatea ca persoana indreptatita sa poata ataca in justitie
decizia cu privire la restituirea imobilului, iar hotararea instantei este
supusa cailor legale de atac. Si, in fine, arata ca este neintemeiata critica
conform careia textul contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin.
(3), art. 11 si 20; iar in ceea ce priveste art. 51, 52, 53 si 152 din
Constitutie, republicata, arata ca aceste texte nu sunt relevante pentru
solutionarea exceptiei.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12
si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text
de lege care are urmatorul continut:
- Art. 46 alin. (2): "Actele juridice de instrainare, inclusiv cele
facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate
fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care
actul a fost incheiat cu buna-credinta."
Textele constitutionale invocate de autorii exceptiei, ca fiind infrante,
sunt cele ale art. 1 alin. (3), art. 11, 16, 20, 31, art. 44 alin. (1), (2) si
(3), art. 51, 52, 53 si 152 din Constitutie, republicata.
De asemenea, mai este invocata si incalcarea prevederilor art. 1 din primul
Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra
constitutionalitatii dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,
prin raportare la prevederile art. 44 din Constitutie, republicata, s-a mai
pronuntat, de exemplu prin Decizia nr. 33 din 28 ianuarie 2003, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 390 din 5 iunie 2003, Decizia nr.
69 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 226 din 3 aprilie 2003, Decizia nr. 72 din 18 februarie 2003, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003 si Decizia
nr. 185 din 8 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 531 din 24 iulie 2003.
Cu acele prilejuri, Curtea Constitutionala a constatat ca ocrotirea
interesului dobanditorului de buna-credinta a fost determinata de ratiuni care
vizeaza asigurarea securitatii circuitului civil si stabilitatea raporturilor
civile. Ne aflam in prezenta unei erori comune a dobanditorilor cu privire la
calitatea de proprietar a statului, eroare ce indreptateste o larga prezumtie
de buna-credinta a acestora, intrucat aceasta eroare comuna a tuturor
dobanditorilor s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ. Astfel fiind, nu
poate fi decat de buna-credinta cel ce se intemeiaza pe o dispozitie a legii.
Solutiile adoptate, precum si considerentele pe care acestea se intemeiaza
isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au aparut imprejurari
noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in
aceasta materie.
Pentru aceleasi considerente, Curtea constata ca dispozitiile legale
criticate nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11, 20 si 53 din
Constitutie, republicata, precum si prevederilor art. 1 din primul Protocol
aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
Curtea constata, de asemenea, ca textul criticat nu contravine nici
celorlalte texte constitutionale invocate de autorul exceptiei.
Textul art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu instituie un tratament
inegal intre persoanele care revendica imobile preluate de stat fara titlu si
dobanditorii de buna-credinta, intrucat cele doua categorii de persoane se afla
in situatii juridice diferite. Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, de
exemplu in Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, referindu-se la principiul
egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, a statuat ca
"violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se
aplica tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare
obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit
prin tratamentul inegal si mijloacele folosite. In alti termeni, principiul
egalitatii nu interzice reguli specifice, in cazul unei diferente de
situatii".
In ceea ce priveste incalcarea prevederilor art. 21 din Constitutie,
republicata, Curtea constata ca Legea nr. 10/2001 prevede accesul liber la
justitie prin dispozitiile art. 24, potrivit carora persoana indreptatita poate
sa atace in justitie decizia sau, dupa caz, dispozitia cuprinzand oferta de
restituire prin echivalent a imobilului, iar hotararea judecatoreasca
pronuntata este supusa cailor legale de atac.
Si, in fine, cu privire la incalcarea prevederilor art. 31, 51, 52 si 152
din Constitutie, republicata, Curtea constata ca aceste texte nu sunt incidente
in cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al
art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de
Erna Christina Hammermayer si Alexandru Eduard Lindner in Dosarul nr.
2.162/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 15 aprilie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Maria Bratu