DECIZIE Nr.
1703 din 17 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 53 din 22 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de
Călin Moraru în Dosarul nr. 631/233/2007 al Judecătoriei Galaţi.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi
arată că la dosar autorul excepţiei a comunicat o adresă
prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea
angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public solicită
respingerea cererii de amânare, apreciind că autorul excepţiei a avut
suficient timp de la momentul transmiterii dosarului de către
instanţa de judecată pentru angajarea unui apărător.
Deliberând, Curtea Constituţională respinge
cererea de acordare a unui nou termen.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 29 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 631/233/2007, Judecătoria
Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepţia a fost
ridicată de Călin Moraru într-o cauză civilă având ca
obiect o acţiune în constatare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, faptul că prevederile criticate
creează o inegalitate între foştii chiriaşi care au
cumpărat imobilul de la stat şi proprietarii imobilului
naţionalizat, protejându-i pe primii în detrimentul ultimilor. Instituirea
termenului de prescripţie de un an atinge însăşi substanţa
dreptului autorului de a se adresa justiţiei, deşi în cauză este
vorba de încălcarea unor norme legale ce vizează un interes general.
Susţine că limitarea accesului la justiţie este
incompatibilă cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, întrucât, în primul rând, textele de lege criticate eludează
norme legale imperative de ordine publică şi de interes general
şi, în al doilea rând, nu există un raport rezonabil de
proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.
Judecătoria Galaţi consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată. In acest sens, arată că instituţia
prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi
produce efectele aceasta nu pot fi considerate ca îngrădiri ale accesului
liber la justiţie; dimpotrivă, prin stabilirea lor se asigură un
climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a unui
drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi
limitându-se efectele negative asupra stabilităţii şi
securităţii raporturilor juridice civile.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului nu a
comunicat punctul său de vedere în legătură cu excepţia
invocată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul conţinut: „(5)
Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la
acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare
a prezentei legi."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale
art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului
şi ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie
şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Totodată, invocă
şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul părţilor
la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 a mai fost
supus controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi
dispoziţii constituţionale ca şi în cauza de faţă.
Astfel, prin Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, Decizia nr. 372
din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 792 din 31 august 2005, Decizia nr. 673 din 11 septembrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 15
noiembrie 2007, Decizia nr. 114 din 19 februarie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 26 martie 2008, şi
Decizia nr. 239 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 230 din 8 aprilie 2009, Curtea a statuat că acest
text este constituţional.
In considerentele acestor decizii, Curtea a
reţinut că exercitarea unui drept de către titularul său nu
poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu
respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi
instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea
respectivului drept nu mai este posibilă. Art. 45 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 recunoaşte dreptul titularului la exercitarea acţiunii în
constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare
a imobilelor preluate în mod abuziv şi asigură posibilitatea
valorificării acestuia în cadrul unui termen, impus de raţiuni
sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine
prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile, precum şi
de asigurarea stabilităţii şi securităţii acestora, cu
atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.
Imprejurarea că persoana interesată,
deşi cunoştea sau trebuia să cunoască termenul de
introducere a acţiunii în constatarea nulităţii, precum şi
consecinţele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat
exigenţei legale, lipseşte de îndreptăţire critica
reglementării în cauză, potrivit principiului „nemo auditur
propriam turpitudinem allegans".
Analizând compatibilitatea art. 45 alin. (5) din Legea
nr. 10/2001 cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
raportate la art. 20 din Constituţie, Curtea a reţinut, în
esenţă, că textul de lege criticat se armonizează cu aceste
prevederi, având ca scop asigurarea stabilităţii şi
securităţii raporturilor civile, cu atât mai importante cu cât au ca
obiect dreptul de proprietate.
Soluţiile pronunţate în deciziile anterior
menţionate, precum şi considerentele ce au stat la baza acestora
îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu
au fost aduse elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a
jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Călin Moraru în Dosarul nr.
631/233/2007 al Judecătoriei Galaţi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu