DECIZIE Nr.
170 din 10 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 si art. 278 1 alin. 8 lit. b) si
c) din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 148 din 10 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef
delegat
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 şi art. 2781 alin. 8 lit.
b) şi c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valeria Capotă în
Dosarul nr. 3.244/324/2008 al Judecătoriei Tecuci.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 21 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.244/324/2008, Judecătoria
Tecuci a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 13 şi art. 2781 alin. 8 lit. b) şi c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valeria Capotă în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la
justiţie şi ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece, spre deosebire de învinuit sau
inculpat, care se pot prevala de dispoziţiile legale contestate, făptuitorul
este privat de aceste oportunităţi procedurale menite să înlăture un eventual
prejudiciu produs printr-o soluţie de netrimitere în judecată.
Judecătoria Tecuci opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 13, cu denumirea marginală Continuarea
procesului penal în caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii
prealabile ori de existenţă a unei cauze de nepedepsire şi art. 2781 alin. 8 lit. b) şi c) din Codul de
procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului
împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în
judecată, care au următorul conţinut:
- Art. 13: „In caz de
amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile, precum şi în cazul
existenţei unei cauze de nepedepsire, învinuitul sau inculpatul poate cere
continuarea procesului penal.
Dacă se constată vreunul din cazurile prevăzute în
art. 10 lit. a)-e),
procurorul dispune scoaterea de sub urmărire, iar instanţa de judecată pronunţă
achitarea.
Dacă nu se constată vreunul dintre cazurile
prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. a)-e),
procurorul dispune încetarea urmăririi penale,
cu excepţia cazului prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. i), iar instanţa de judecată
pronunţă încetarea procesului penal.";
- Art. 2781 alin. 8
lit. b) şi c): „Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii: [...]
b) admite plângerea,
prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza
procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după
caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza
procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi
constatate şi prin care anume mijloace de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt
suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit,
dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se
în mod corespunzător."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu critică textul art.
13 din Codul de procedură penală pentru ceea ce conţine, ci pentru ceea ce nu
prevede, respectiv posibilitatea făptuitorului de a cere continuarea procesului
penal, urmărind completarea textului în acest sens.
Potrivit competenţei sale însă, astfel cum este ea
prevăzută la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu
poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului, ci se poate
pronunţa numai asupra înţelesului ei contrar Constituţiei. Aşa fiind, excepţia
de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi urmează să fie respinsă ca atare.
De altfel, prin Decizia nr. 20 din 20 ianuarie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 21 februarie 2005, Curtea Constituţională a respins ca
inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. 1
din Codul de procedură penală pentru considerentele acolo arătate.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. b) şi c) din Codul de
procedură penală, Curtea constată că a examinat în numeroase rânduri excepţii
similare, ocazii cu care a constatat că nu contravin Legii fundamentale.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 242 din 20 martie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007, Curtea Constituţională a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de
procedură penală.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Valeria Capotă în Dosarul nr. 3.244/324/2008 al
Judecătoriei Tecuci.
2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. b) şi c) din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru