DECIZIE Nr.
1696 din 17 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954 pentru
punerea în aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele
fizice si persoanele juridice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 51 din 22 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954
pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la
persoanele fizice şi persoanele juridice, excepţie ridicată de
Gheorghe Andrei Ionescu în Dosarul nr. 9.148/299/2008 al Judecătoriei
Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde apărătorul
autorului excepţiei, avocatul Bănica Udrea, cu împuternicire la
dosar, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorul autorului solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând susţinerile
cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că,
în notele scrise, autorul excepţiei nu a precizat în ce constă
încălcarea dispoziţiilor constituţionale invocate.
Totodată, arată că măsura internării unei persoane
este dispusă de către instanţa de judecată cu avizul unui
medic specialist.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 6 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 9.148/299/2008, Judecătoria
Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30-35 din
Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a
Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. Excepţia
a fost ridicată de Gheorghe Andrei Ionescu într-o cauză având ca
obiect punerea sub interdicţie.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul excepţiei
nu formulează critici din care să rezulte în ce constă
contrarietatea faţă de prevederile constituţionale
menţionate, ci doar invocă încălcarea acestora.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că textele de lege criticate nu contravin
dispoziţiilor constituţionale invocate, de vreme ce instanţa
dispune numirea unui curator pentru protejarea intereselor persoanei care
urmează a fi pusă sub interdicţie şi care are posibilitatea
de a-şi angaja un apărător şi de a uza de toate mijloacele
legale şi procedurale totodată şi prin participarea procurorului
la şedinţa de judecată. De altfel, până la pronunţarea
unei eventuale soluţii de admitere a cererii de punere sub
interdicţie, persoana care urmează a fi pusă sub
interdicţie poate exercita pe deplin dreptul său de proprietate sub
aspectul tuturor prerogativelor sale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum
şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate
cu care a fost sesizată.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în
aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice
şi persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial nr. 32 din 31
ianuarie 1954, având următorul conţinut:
- Art. 30: „Preşedintele instanţei
sesizată cu o cerere de punere sub interdicţie va lua măsuri ca
cererea, împreună cu înscrisurile anexate, să fie comunicate
procurorului. Acesta va dispune efectuarea cercetărilor ce le va socoti
necesare, va lua şi părerea unei comisii de medici specialişti,
iar dacă cel a cărui punere sub interdicţie este cerută, se
găseşte internat într-o instituţie sanitară, va lua şi
părerea medicului sub supravegherea căruia se află.
Preşedintele instanţei sesizează
totodată autoritatea tutelară de la domiciliul celui a cărui
punere sub interdicţie este cerută, pentru a se face aplicarea
dispoziţiilor art. 146 din Codul familiei, referitoare la numirea
curatorului.";
- Art. 31: „Luând concluziile procurorului,
instanţa tutelară va putea dispune internarea provizorie a celui a
cărui punere sub interdicţie este cerută, pe timp de cel mult
şase săptămâni, dacă observarea mai îndelungată a
stării lui mintale este necesară, potrivit avizului unui medic
specialist, iar această observare nu se poate face în alt mod.";
- Art. 32: „După ce primeşte rezultatul
cercetărilor şi avizul comisiei de medici specialişti, precum
şi, dacă va fi cazul, părerea medicului instituţiei
sanitare, preşedintele va fixa termenul pentru judecata cererii, dispunând
citarea părţilor. Cererea şi toate înscrisurile depuse se vor
comunica celui a cărui punere sub interdicţie este
cerută.";
- Art. 33: „Judecata se va face ascultând
concluziile procurorului.
La termenul de judecată, instanţa va
asculta pe cel a cărui punere sub interdicţie este cerută,
pentru a constata starea sa mintală.
Dacă cel a cărui punere sub
interdicţie este cerută nu este în stare să se
înfăţişeze la instanţă, el va fi ascultat, în
prezenţa procurorului, la locul unde se află.";
- Art. 34: „Prin îngrijirea instanţei,
hotărârea de punere sub interdicţie, rămasă
definitivă, se va publica în extras într-un ziar indicat de
instanţă.
Instanţa judecătorească va comunica
autorităţii tutelare, de la domiciliul celui a cărui punere sub
interdicţie este cerută, hotărârea dată asupra cererii de
punere sub interdicţie, pentru ca autoritatea tutelară să
dispună ridicarea curatelei, dacă aceasta a fost instituită, iar
în caz că instanţa a hotărât punerea sub interdicţie,
să dispună numirea unui tutor.";
- Art. 35: „Ridicarea interdicţiei se face cu
aceeaşi procedură şi publicitate, ca şi pronunţarea
ei."
Autorul excepţiei invocă încălcarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) ce
stabileşte egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) şi (2)
referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale
art. 21 alin. (3) care prevede dreptul părţilor la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale
art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,
ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei şi ale art.
136 privind proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, în prezentul dosar, autorul excepţiei
invocă neconstituţionalitatea textelor de lege criticate, raportate
la dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2)
privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) şi (2) referitoare
la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin.
(3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 24 referitoare la
dreptul la apărare, ale art. 53 ce prevede restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 referitoare la
înfăptuirea justiţiei şi ale art. 136 privind proprietatea,
fără să formuleze o motivare din care să rezulte în ce
constă contrarietatea faţă de prevederile constituţionale
invocate.
Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate
şi, ca atare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în
ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate.
Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de
constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu
dispoziţiile art. 146 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954
pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la
persoanele fizice şi persoanele juridice, excepţie ridicată de
Gheorghe Andrei Ionescu în Dosarul nr. 9.148/299/2008 al Judecătoriei
Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu