DECIZIE Nr.
1694 din 17 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 85 din 9 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. 2 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de instanţa de
judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 28.848/3/2008 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest
sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 14 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 28.848/3/2008, Tribunalul Bucureşti
- Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin.
2 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost
ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, cu ocazia
soluţionării unei cauze civile având ca obiect pretenţii.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia susţine
că art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă
accesul liber la justiţie, în măsura în care este interpretat în
sensul că termenul de prescripţie de 18 luni prevăzut de acest
text legal curge în toate cazurile de la data rămânerii definitive,
după caz, a hotărârilor instanţei de judecată sau a
ordonanţelor procurorului, prevăzute în art. 504 din Codul de
procedură penală, independent de citarea în procesul penal a
persoanei împotriva căreia curge termenul de prescripţie sau de
comunicarea către aceasta a respectivei hotărâri
judecătoreşti sau ordonanţe a procurorului. Arată că
partea care nu are cunoştinţă de existenţa hotărârii
instanţei de revocare a măsurii privative sau restrictive de
libertate, sau a hotărârii judecătoreşti definitive de achitare
sau de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10
alin. 1 lit.j)din Codul de procedură penală ori de existenţa
ordonanţei procurorului de revocare a măsurii privative sau
restrictive de libertate, sau de scoatere de sub urmărire penală sau
de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în
acelaşi art. 10 alin. 1 lit. j) este privată de prerogativa
formulării în termenul de prescripţie prevăzut de lege a
acţiunii în repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul
condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate
în mod nelegal. Astfel, persoanei interesate i se anulează posibilitatea
concretă şi efectivă de valorificare a dreptului de acces la
justiţie prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală. Face
trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr.
604/2008.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 506 alin. 2 din Codul de procedură
penală sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile
art. 21 din Legea fundamentală. Face trimitere, în acest sens, la
deciziile Curţii Constituţionale nr. 417/2004, nr. 28/2005 şi
nr. 1.326/2008. Mai arată că, în realitate, autorul excepţiei
pune în discuţie modul de interpretare şi aplicare a
dispoziţiilor de lege criticate, ceea ce nu reprezintă o
problemă de constituţionalitate. Astfel, calculul termenelor de
prescripţie în situaţii particulare constituie atributul
instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, în
funcţie de informaţiile şi actele existente la dosar. Potrivit
dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la
prescripţia extinctivă, instanţa de judecată este
obligată ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la
acţiune este prescris.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum
şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate
cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 506 alin. 2 din Codul de procedură
penală, modificate prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi
completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie
2003, având următorul cuprins: „Acţiunea poate fi introdusă
în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a
hotărârilor instanţei de judecată sau a ordonanţelor
procurorului, prevăzute în art. 504."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul
excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că autorul excepţiei pune în discuţie, în
realitate, modul de interpretare a dispoziţiilor art. 506 alin. 2 din
Codul de procedură penală, ceea ce excedează competenţei
Curţii Constituţionale, fiind de competenţa instanţei de
judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor
ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. 2 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de instanţa de
judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 28.848/3/2008 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică