DECIZIE Nr.
1693 din 17 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1 2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul National Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 105 din 16 februarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (12)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Departamentul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicată de
Mihai Mişu Boceanu în Dosarul nr. 3.110/271/2008 al Judecătoriei
Oradea - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest
sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 23 martie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 3.110/271/2008, Judecătoria Oradea
- Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin.
(12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie. Excepţia
a fost ridicată de Mihai Mişu Boceanu cu ocazia
soluţionării unei cauze penale având ca obiect trimiterea în
judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune
fiscală şi delapidare cu consecinţe deosebit de grave.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile art. 13 alin. (12) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 încalcă
egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la
apărare, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare
la moneda naţională, întrucât Departamentul Naţional
Anticorupţie îşi stabileşte competenţa materială de
efectuare a urmăririi penale cu privire la o infracţiune de evaziune
fiscală prin determinarea cuantumului prejudiciului în raport de cursul de
schimb leu-euro, în condiţiile în care moneda naţională este
leul. Astfel, limitele competenţei Departamentului Naţional
Anticorupţie oscilează în funcţie de variaţiile cursului de
schimb valutar, ceea ce conduce, pe de o parte, la situaţii
discriminatorii pentru persoanele care comit aceeaşi faptă la date
diferite, iar pe de altă parte, la declinări de competenţă
din cauza dificultăţilor în estimarea prejudiciului în moneda
europeană în cazul producerii consecinţelor infracţiunii de
evaziune pe perioade lungi de timp, fiind afectat, în acest mod, dreptul la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Judecătoria Oradea - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (12) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Departamentul Naţional Anticorupţie, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, introduse prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, având următorul cuprins: „Departamentul
Naţional Anticorupţie este competent să efectueze urmărirea
penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât
echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracţiunilor
prevăzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5, art. 246, 247, 248 şi
2481 din Codul penal, al infracţiunilor prevăzute la art.
175, 177 şi 178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al
României, cu modificările şi completările ulterioare, şi în
Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul
excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale
art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la
dreptul la apărare şi ale art. 137 alin. (2) privind moneda
naţională, precum şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa
tratatelor internaţionale privind drepturile omului raportate la
prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile art. 13 alin. (12)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 au mai fost
supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin
raportare la prevederile art. 137 alin. (2) din Legea fundamentală,
invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici
similare. In acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 647 din 28 iunie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 20
august 2007, prin care Curtea Constituţională a respins ca
neîntemeiată critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 13 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002, pentru motivele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia,
cât şi considerentele deciziei menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru aceleaşi motive, textul de lege criticat nu
încalcă nici egalitatea în drepturi, nici dreptul la un proces echitabil
şi nici dreptul la apărare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 13 alin. (12) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional
Anticorupţie, excepţie ridicată de Mihai Mişu Boceanu în
Dosarul nr. 3.110/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică