Decizia Nr.169 din 19.03.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 339 din 18 mai 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel-Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Sindicatul Liber „Educaţia“ din Galaţi, în numele membrului de sindicat Cecilia Ichim, în Dosarul nr. 106/121/2014 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1001D/2014.2. La apelul nominal se prezintă preşedintele Sindicatului Liber „Educaţia“ din Galaţi, domnul Adrian Andrăşescu, cu delegaţie la dosar, asistat de domnul avocat Traian Doruş, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipseşte partea Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin“ din Galaţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate încalcă dreptul de proprietate protejat de art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 44 din Constituţie, întrucât instituie un termen de 3 ani de prescripţie a dreptului la acţiune referitoare la drepturile salariale, care constituie un „bun“. Totodată, susţine că art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 este contrar şi unor prevederi din Codul şi civil şi Codul muncii.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că, potrivit prevederilor art. 44 din Constituţie, legiuitorul poate stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. Totodată, prescripţia stinge doar dreptul la acţiune, iar dreptul de proprietate poate fi valorificat în condiţiile stabilite de lege. Cât priveşte critica referitoare la contrarietatea dispoziţiilor de lege criticate cu dispoziţiile Codului muncii ori ale Codului civil, arată că aceasta este inadmisibilă, întrucât Curtea Constituţională este competentă să verifice doar compatibilitatea unor dispoziţii de lege cu prevederile constituţionale şi nu compatibilitatea diferitelor dispoziţii de lege între ele.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 2 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 106/121/2014, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.6. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Liber „Educaţia“ din Galaţi, în numele membrului de sindicat Cecilia Ichim, cu prilejul soluţionării apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 514 din 27 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 106/121/2014, având ca obiect un litigiu de muncă.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 încalcă dreptul de proprietate. În acest sens arată că dreptul la salariu este un bun, iar prin instituirea prescripţiei asupra drepturilor salariale se realizează, în fapt, o expropriere a acestui bun, fără a exista o cauză de utilitate publică. De asemenea, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 38 din Legea nr. 53/2003.8. Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, aminteşte cele invocate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1/1994 referitor la instituţia prescripţiei şi termenele în raport cu care aceasta îşi produce efectele.9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziţii potrivit cărora „Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: [...] c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;“.13. Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat contravine art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie referitor la dreptul de proprietate, precum şi art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind, de asemenea, dreptul de proprietate.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei formulează critica sa pornind de la premisa că salariul reprezintă un „bun“ protejat atât de dispoziţiile constituţionale, cât şi de cele convenţionale referitoare la dreptul de proprietate, iar instituirea unui termen de prescripţie pentru acţiunea privind drepturile salariale reprezintă, în fapt, o expropriere, nejustificată de o cauză de utilitate publică.15. Curtea apreciază că analizarea acestei critici pune în discuţie însăşi natura juridică a dreptului la salariu. Aşa cum reiese din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, dreptul la salariu se bucură, în egală măsură, de protecţia acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar şi de protecţia acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a arătat că „salariul este o componentă a dreptului la muncă şi reprezintă contraprestaţia angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă. Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat şi angajator se concretizează în obligaţii de ambele părţi, iar una dintre obligaţiile esenţiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată.“ În egală măsură, prin Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, Curtea a reţinut că, deşi „drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanţă, în privinţa apărării lor, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate cu bunuri, statuându-se că noţiunile de «bun» şi «proprietate» au un sens care «nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde şi alte drepturi şi interese patrimoniale» (Cauza Beyeler împotriva Italiei, 2000).“16. Prin urmare, Curtea constată că restrângerea exerciţiului dreptului la salariu nu se poate realiza decât cu respectarea exigenţelor constituţionale şi convenţionale referitoare la drepturile fundamentale amintite. Instituirea unui termen de prescripţie înăuntrul căruia poate fi exercitată acţiunea în justiţie vizând anumite drepturi fundamentale nu poate fi privită însă ca o astfel de restrângere, ci, aşa cum a arătat Curtea Constituţională în Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, ca o instituţie a cărei finalitate este asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a dreptului de acces la justiţie, „prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exerciţiului unui anume drept având consecinţă fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ţinut să le acorde ocrotire, în egală măsură.“ Prin urmare, instituirea unui termen de prescripţie al acţiunii referitoare la drepturile salariale se circumscrie dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora „conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.“17. De altfel, prin prescripţie se stinge doar dreptul la acţiune în sens material, deci posibilitatea titularului de creanţă de a obţine, pe cale silită, îndeplinirea obligaţiei subiectului pasiv. Aşadar, prescripţia nu stinge dreptul subiectiv în substanţa lui, drept care continuă să subziste, şi nici obligaţia corelativă, care va putea fi executată de bunăvoie. În consecinţă, critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie este neîntemeiată.18. Cât priveşte pretinsa expropriere fără a fi impusă de o cauză de utilitate publică şi fără dreaptă şi prealabilă despăgubire, Curtea constată că şi această critică este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu reglementează măsura exproprierii, ci instituie un termen de prescripţie de 3 ani pentru acţiunile privind soluţionarea unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, text ce constituie o sancţiune a pasivităţii în apărarea dreptului subiectiv.19. În sfârşit, Curtea ţine să precizeze că, deşi constituie un „bun“, dreptul la salariu nu este un drept real, aşa cum este dreptul de proprietate privată, pentru care, potrivit art. 563 alin. (2) din Codul civil, acţiunea în revendicare este imprescriptibilă, cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel, ci un drept de creanţă, cu un regim juridic distinct.20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Liber „Educaţia“ din Galaţi, în numele membrului de sindicat Cecilia Ichim, în Dosarul nr. 106/121/2014 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 19 martie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea