DECIZIE Nr.
1678 din 15 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedura
civila si ale art. 19 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind
prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 129 din 25 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul de
procedură civilă şi ale art. 19 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor
formelor de discriminare, excepţie ridicată de Nicoleta Ecaterina
Eucarie, Raluca Ana-Maria Creţeanu, Cristina Maria Lupescu, Oana
Luminiţa Dorde, Ştefania Stan, Marilena Mincă, Isabella Carmen
Dobrescu, Eleonora Centea şi Victor Jităraşu Cornoiu în Dosarul
nr. 21.020/3/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.
Se arată că alin. (3) al art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr.
137/2000 a fost abrogat prin Legea nr. 76/2009, iar în ceea ce priveşte
art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, aspectele criticate
vizează modificarea acestui text de lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 26 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 21.020/3/2008, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul de
procedură civilă şi ale art. 19 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor
formelor de discriminare.
Excepţia a fost ridicată de Nicoleta
Ecaterina Eucarie, Raluca Ana-Maria Creţeanu, Cristina Maria Lupescu, Oana
Luminiţa Dorde, Ştefania Stan, Marilena Minca, Isabella Carmen
Dobrescu, Eleonora Centea şi Victor Jităraşu Cornoiu.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate
contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 din
Constituţie, deoarece exclud dreptul salariaţilor bugetari de a
sesiza Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării cu privire la
discriminările produse în dauna lor prin măsuri legislative privind
salarizarea personalului din sistemul bugetar.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia referitoare la prevederile
art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 este
întemeiată. In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul de
procedură civilă, excepţia este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că cele două texte de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost
sesizată.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile
art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, precum şi cele
ale art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind
prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007.
In opinia autorilor excepţiei, aceste texte de
lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3)
şi (5) - Statul român şi ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia, Curtea reţine
următoarele:
I. Cu privire la art. 19 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 137/2000, Curtea observă că aceste prevederi au fost
abrogate prin articolul unic pct. 3 din Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind
stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în
sistemul justiţiei, lege publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009 [alin. (3) al art. 19 din Ordonanţa
Guvernului nr. 137/2000 a fost introdus prin art. V din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri
pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei].
Faţă de cele precizate, Curtea constată
că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (1)
coroborate cu cele ale alin. (6) al aceluiaşi articol din Legea nr.
47/1992, excepţia urmând să fie respinsă ca fiind
inadmisibilă.
II. Referitor la excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul de
procedură civilă, potrivit cărora „Soluţiile se
pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra
hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la
situaţia părţilor din acele procese. Dezlegarea dată
problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe.", Curtea
reţine că, uîn realitate, autorii excepţiei solicită
modificarea textului de lege criticat. Or, acceptarea unei asemenea critici ar
echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional
într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie,
potrivit căruia „Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a
ţării", fiind în contradicţie şi cu
dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea
Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Aşadar, şi excepţia referitoare la
aceste prevederi de lege urmează a fi respinsă, ca fiind
inadmisibilă.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul de
procedură civilă şi ale art. 19 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor
formelor de discriminare, excepţie ridicată de Nicoleta Ecaterina
Eucarie, Raluca Ana-Maria Creţeanu, Cristina Maria Lupescu, Oana
Luminiţa Dorde, Ştefania Stan, Marilena Minca, Isabella Carmen
Dobrescu, Eleonora Centea şi Victor Jităraşu Cornoiu în Dosarul
nr. 21.020/3/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 15 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu