DECIZIE Nr.
1672 din 15 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si 3 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 90 din 10 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 3 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Hotel Lido Bucureşti" - S.R.L. din Bucureşti în
Dosarul nr. 19.133/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a
civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse
la dosar de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin care
solicită acordarea unui termen de judecată în vederea angajării
unui apărător, precizând că administratorul societăţii
comerciale se află în străinătate, fiind astfel în
imposibilitate de a semna un contract de asistenţă juridică.
Reprezentantul Ministerului Public solicită
respingerea cererii de amânare, întrucât excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată la data de 11 iunie 2009, iar
autorul acesteia a avut suficient timp pentru angajarea unui
apărător.
Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art.
14 din Legea nr. 47/1992 coroborate cu cele ale art. 156 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, respinge cererea de amânare a cauzei.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în
Dosarul nr. 5.751 D/2009, având ca obiect excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Iulia
Ştefănescu în Dosarul nr. 2.910/280/2009 al Judecătoriei
Piteşti - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
Dosarului nr. 5.751D/2009 la Dosarul nr. 5.716D/2009, având în vedere că
acestea au un obiect parţial identic.
Reprezentantul Ministerului Public arată că
este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 5.751 D/2009 la Dosarul
nr. 5.716D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierea din 11 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 19.133/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1
şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Hotel Lido Bucureşti" -
S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea
unei contestaţii la executare.
Prin Incheierea din 5 mai 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.910/280/2009, Judecătoria Piteşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Iulia
Ştefănescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei
contestaţii la executare
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate
autorii acesteia susţin, în esenţă,
că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale,
deoarece nu prevăd obligativitatea suspendării executării
silite, ca urmare a cererii formulate în acest sens în cadrul contestaţiei
la executare, şi condiţionează judecarea cererii de suspendare a
executării de plata unei cauţiuni excesiv de mari. Totodată,
consideră că dispoziţiile art. 403 alin. 3 din Codul de
procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece instituie
calea de atac a recursului împotriva hotărârii prin care prima instanţă
s-a pronunţat asupra cererii de suspendare a executării, ceea ce
dă posibilitatea pronunţării unor hotărâri contradictorii
în aceeaşi cauză.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a
civilă şi-a exprimat opinia în sensul
netemeiniciei excepţiei de neconstitutionalitate.
Judecătoria Piteşti - Secţia civilă
apreciază că excepţia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de
procedură civilă, cu următorul cuprins:
„Până la soluţionarea contestaţiei la
executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa
competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune
în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea
dispune altfel.
[...] Asupra cererii de suspendare formulate
potrivit alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se
pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod
separat."
Autorii excepţiei de neconstitutionalitate
susţin că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea
în faţa legii, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art.
24 privind dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate,
art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi şi în art. 124 privind înfăptuirea
justiţiei. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces
echitabil, şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie,
referitoare la dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că s-a pronunţat în numeroase cauze asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor criticate, prin
raportare la aceleaşi norme constituţionale şi din acte
internaţionale ca şi cele invocate în prezenta cauză.
Astfel, cu privire la obligativitatea plăţii
cauţiunii pentru suspendarea executării, Curtea a statuat, de exemplu
prin Decizia nr. 248 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009, că instituirea
obligaţiei de plată a cauţiunii ca o condiţie a
suspendării executării are o dublă finalitate, şi anume, pe
de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce
priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii
executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de
altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în
valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.
Intrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a
contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea
executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi
calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie,
drept fundamental prevăzut de dispoziţiile art. 21 din
Constituţie.
De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa
încălcare a principiului constituţional al egalităţii în
drepturi, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 289 din 1 iulie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 6
octombrie 2004, că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de
procedură civilă se aplică tuturor celor aflaţi în
situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără
nicio discriminare pe considerente arbitrare. Pentru aceleaşi motive, nu
poate fi reţinută nici critica din cauza de faţă, prin
raportare la prevederile art. 124 alin. (1) din Constituţie, potrivit
cărora justiţia este unică, imparţială şi
egală pentru toţi.
Cu privire la celelalte dispoziţii criticate, prin
Decizia nr. 394 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 293 din 5 mai 2009, Curtea a reţinut, în
esenţă, că dispoziţiile art. 403 alin. 3 din Codul de
procedură civilă nu încalcă principiul liberului acces la
justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă,
reprezintă o garanţie recunoscută părţilor interesate
de a ataca încheierea pronunţată cu privire la cererea de suspendare
a executării silite.
De asemenea, Curtea a reţinut că
dispoziţiile cuprinse în art. 403 alin. 3 din Codul de procedură
civilă reprezintă norme procedurale care ţin de opţiunea
legiuitorului, exercitate în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie,
potrivit căruia „Competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute
numai prin lege".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât
soluţiile pronunţate prin deciziile menţionate, cât şi
considerentele acestora sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Hotel
Lido Bucureşti" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 19.133/3/2008
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de Elena
Iulia Ştefănescu în Dosarul nr. 2.910/280/2009 al Judecătoriei
Piteşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 15 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean