DECIZIE Nr. 167 din 1 aprilie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin.
(4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr.
318/2003
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 438 din 17 mai 2004
Costica Bulai - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea
energiei electrice nr. 318/2003, exceptie ridicata de Nicolae Duvalma in
Dosarul nr. 4.876/2003 al Judecatoriei Brasov.
La apelul nominal lipsesc partile, procedura de citare fiind legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca textele de lege criticate nu
contravin prevederilor constitutionale referitoare la garantarea dreptului de
proprietate privata, intrucat legiuitorul, in temeiul art. 44 alin. (1) din
Legea fundamentala, a stabilit limitele si continutul acestui drept in
considerarea interesului public general. In acest sens Curtea s-a pronuntat
recent prin Decizia nr. 72/2004 si, intrucat nu au aparut elemente noi de
natura sa justifice schimbarea acestei jurisprudente, se apreciaza ca exceptia
este neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 14 ianuarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 4.876/2003,
Judecatoria Brasov a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37
alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, exceptie ridicata
de Nicolae Duvalma.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca prevederile
art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 reglementeaza exproprierea gratuita a
unor terenuri proprietate privata, ceea ce este in vadita contradictie cu
dispozitiile constitutionale privind protectia proprietatii.
In ceea ce priveste reglementarea prevazuta in art. 16 alin. (4) si art. 18
din Legea nr. 318/2003, se apreciaza ca, pe de o parte, dreptul de uz si
servitute atribuit cu titlu gratuit statului echivaleaza cu lipsirea de
proprietate, intrucat titularul dreptului nu isi poate exercita prerogativele
acestui drept, fiind obligat sa suporte o sarcina exorbitanta, incompatibila cu
garantiile oferite de Constitutie, iar pe de alta parte, folosinta gratuita a
unei proprietati private inlatura obligatia constitutionala a statului de a respecta
principiul echitatii in protectia dreptului de proprietate, indiferent de
titular.
De asemenea, autorul exceptiei arata ca, in practica, nu are acces liber la
justitie pentru repararea prejudiciului cauzat prin amplasarea obiectivelor
energetice, intrucat trebuie sa suporte cheltuielile pe care le implica
deplasarea obiectivului energetic, care sunt cu mult peste posibilitatile sale
financiare.
Judecatoria Brasov apreciaza ca textele de lege criticate incalca
dispozitiile constitutionale ale art. 44 si 136, intrucat aduc atingere
exercitarii plenare a atributelor dreptului de proprietate, putandu-se realiza
astfel o adevarata expropriere, cu nesocotirea art. 44 alin. (3) din
Constitutie, republicata, deci fara o dreapta si prealabila despagubire si fara
posibilitatea proprietarului terenului de a apela la justitie in conditiile
art. 44 alin. (5).
In concluzie, instanta de judecata apreciaza exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37
alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 ca fiind intemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul
Poporului.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei
electrice nr. 318/2003 este neintemeiata, intrucat textele de lege criticate nu
incalca prevederile art. 21, 44 si 136 din Constitutie, republicata, si nici
art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale, referitor la protectia proprietatii private.
Astfel, reglementarile criticate nu contin dispozitii de natura a interzice in
vreun mod sesizarea instantelor competente pentru solutionarea eventualelor
litigii privind terenurile afectate serviciului public si nu fac distinctie in
raport de titularul dreptului de proprietate privata a terenului. Mai mult,
acestea reglementeaza numai o indisponibilizare a terenurilor respective, care
nu afecteaza in esenta dreptul de proprietate al titularului, si se incadreaza
in masurile necesare pentru indeplinirea obligatiilor statului referitoare la protejarea
intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara,
prevazute de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutie, republicata.
Avocatul Poporului apreciaza ca nu poate fi retinuta critica de
neconstitutionalitate fata de art. 21 din Constitutie, republicata, deoarece
textele de lege criticate nu ingradesc dreptul proprietarilor de terenuri de a
se adresa justitiei pentru stabilirea cuantumului despagubirilor, in toate
situatiile in care li se aduc prejudicii de catre titularii autorizatiilor de
infiintare si titularii licentelor. Prevederile art. 16 alin. (4), art. 18 si
art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 sunt in conformitate cu dispozitiile
art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, republicata, potrivit carora
continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, si nu
au drept consecinta instituirea unei inegalitati intre proprietatea privata si
cea publica.
Pe de alta parte, intrucat art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 nu
reglementeaza procedura exproprierii, aceasta fiind expres prevazuta de alte
dispozitii ale Legii nr. 318/2003, ci doar faptul ca terenurile pe care se
situeaza retelele electrice de distributie sunt si raman in proprietatea
publica a statului, reglementarea este in deplina concordanta cu prevederile
art. 44 alin. (2) din Constitutie, republicata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art.
1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 16 alin.
(4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr.
318/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 511 din 16
iulie 2003. Textele legale criticate au urmatorul continut:
- Art. 16 alin. (4): "Exercitarea drepturilor de uz si servitute
asupra proprietatilor afectate de capacitatile energetice se realizeaza cu
titlu gratuit pe toata durata existentei acestora. Daca cu ocazia interventiei
pentru retehnologizari, reparatii, revizii, avarii se produc pagube
proprietarilor din vecinatatea capacitatilor energetice, titularii de licenta
au obligatia sa plateasca despagubiri in conditiile prezentei legi.";
- Art. 18: "(1) Dreptul de uz asupra terenului pentru executarea
lucrarilor necesare realizarii sau retehnologizarii de capacitati energetice se
intinde pe durata necesara executarii lucrarilor. In exercitarea acestui drept
de uz, titularul autorizatiei de infiintare, cu respectarea prevederilor
legale, poate:
a) sa depoziteze pe terenurile proprietate privata materiale, echipamente,
utilaje, instalatii;
b) sa desfiinteze culturi sau plantatii, constructii sau alte amenajari
existente ori numai sa le restranga, in masura strict necesara executarii
lucrarilor pentru capacitatea autorizata, in conditiile legii;
c) sa indeparteze materiale, sa capteze apa, in conditiile prevazute de
legislatia in vigoare;
d) sa instaleze utilaje si sa lucreze cu acestea, sa amplaseze birouri si
locuinte de santier;
e) sa opreasca ori sa restranga activitati ale proprietarului, in masura
strict necesara executarii lucrarilor pentru capacitatea autorizata.
(2) Dreptul de uz prevazut la alin. (1) inceteaza inaintea expirarii
duratei stabilite pentru executarea lucrarilor sau inaintea acestui termen, la
data terminarii anticipate a lucrarilor sau la data sistarii acestora si
renuntarii la autorizatii. Oricare dintre aceste situatii trebuie notificata de
indata proprietarului.
(3) Dreptul de uz asupra terenului pentru asigurarea functionarii normale a
capacitatii energetice se intinde pe toata durata functionarii capacitatii, iar
exercitarea lui se face ori de cate ori este necesar pentru asigurarea functionarii
normale a capacitatii. In exercitarea acestui drept, titularul licentei poate:
a) sa depoziteze materiale, echipamente, utilaje, instalatii pentru
intretinere, revizii, reparatii si interventii necesare pentru asigurarea
functionarii normale a capacitatii;
b) sa instaleze utilaje si sa lucreze cu acestea;
c) sa desfiinteze sau sa reduca culturi, plantatii sau alte amenajari
existente si sa restranga activitati ale proprietarului, in masura si pe durata
strict necesare executarii operatiilor de intretinere, reparatii, revizii sau
interventii pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii.
(4) Titularul licentei este obligat sa instiinteze in scris proprietarul
bunurilor, terenurilor sau activitatilor care vor fi afectate ca urmare a
lucrarilor la capacitatile energetice, cu exceptia cazurilor de avarii,
situatie in care proprietarii sunt instiintati in termenul cel mai scurt.
(5) Titularul licentei este obligat sa plateasca proprietarilor
despagubirea cuvenita pentru pagubele produse, sa degajeze terenul si sa-l
repuna in situatia anterioara, in cel mai scurt timp posibil.
(6) Servitutea de trecere subterana, de suprafata sau aeriana cuprinde
dreptul de acces si de executare a lucrarilor la locul de amplasare a capacitatilor
energetice cu ocazia interventiei pentru retehnologizari, reparatii, revizii si
avarii.
(7) Pentru a evita punerea in pericol a persoanelor, a bunurilor sau a unor
activitati desfasurate in zona de executare a lucrarilor de realizare sau
retehnologizare de capacitati energetice, precum si a operatiilor de revizie
sau reparatie la capacitatea in functiune, titularul autorizatiei sau al
licentei are dreptul de a obtine restrangerea sau sistarea, pe toata durata
lucrarilor, a activitatilor desfasurate in vecinatate de alte persoane. In
acest caz persoanele afectate vor fi instiintate, in scris, despre data
inceperii, respectiv finalizarii lucrarilor.
(8) La incetarea exercitarii drepturilor prevazute la art. 16 alin. (2),
titularul autorizatiei de infiintare, respectiv titularul licentei, este
obligat sa asigure degajarea terenului si repunerea lui in situatia initiala.
(9) Dreptul de acces la utilitatile publice, prevazut la art. 16 alin. (2)
lit. e), trebuie exercitat de titularul autorizatiei sau al licentei cu
buna-credinta si in mod rezonabil, fara a prejudicia accesul altor persoane la
respectivele utilitati publice.";
- Art. 37 alin. (4) si (7): "(4) Terenurile pe care se situeaza
retelele electrice de distributie existente la intrarea in vigoare a prezentei
legi sunt si raman in proprietatea publica a statului. [...]
(7) Cheltuielile pentru modificarea instalatiilor de distributie a energiei
electrice, ca urmare a racordarii de noi utilizatori sau a schimbarii
caracteristicilor energetice initiale ale utilizatorilor existenti, inclusiv
pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate integral de cel care a
generat modificarea."
Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 21 alin. (1) si (2), art. 44 si 136 din Constitutia Romaniei,
republicata, care au urmatorul continut:
- Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra
statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de
proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din
aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la
care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin
lege organica, precum si prin mostenire legala.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita
in proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice,
religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi
subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi
proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor,
precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
(6) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun
acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
(7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind
protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al
dobandirii se prezuma.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori
contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii.";
- Art. 136: "(1) Proprietatea este publica sau privata.
(2) Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine
statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu
potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea
teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului
continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul
exclusiv al proprietatii publice.
(4) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii
organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor
publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea, ele pot fi date in
folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.
(5) Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii
organice."
Examinand exceptia, Curtea retine ca asupra constitutionalitatii
dispozitiilor art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea
energiei electrice nr. 318/2003 s-a mai pronuntat, exemplu fiind Decizia nr.
72/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 249 din 22
martie 2004. Cu acel prilej Curtea a statuat ca "dispozitiile art. 16
alin. (4) si art. 18 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 instituie o
sarcina gratuita care greveaza proprietatile afectate de capacitati energetice,
pe toata durata existentei acestora. Aceasta sarcina consta in obligatia
detinatorilor cu orice titlu ai acestor terenuri de a permite interventia
titularilor de licenta pentru retehnologizari, reparatii, revizii sau
remedierea avariilor, in baza drepturilor de uz si servitute ale acestora din
urma asupra proprietatilor respective. Aceste drepturi, stabilite potrivit art.
16 alin. (2) lit. a) - e) din lege, au ca obiect utilitatea publica, au
caracter legal si se exercita pe toata durata existentei capacitatii energetice
sau temporar, cu ocazia lucrarilor de interventie.
Curtea constata ca, in argumentarea criticii sale, autorul exceptiei pleaca
de la o premisa gresita constand in absolutizarea exercitiului prerogativelor
dreptului sau de proprietate, facand abstractie de prevederile art. 44 alin.
(1) teza a doua din Constitutie, republicata, potrivit caruia
<<continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege>>,
ca si de acelea ale art. 136 alin. (5) care consacra caracterul inviolabil al
proprietatii private, <<in conditiile legii organice>>.
Potrivit acestor dispozitii, legiuitorul ordinar este, asadar, competent sa
stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de
proprietate, in acceptiunea principiala conferita de Constitutie, in asa fel
incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele
particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste
limitari rezonabile in valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub
acest aspect, Curtea constata ca, prin reglementarea dedusa controlului,
legiuitorul nu a facut decat sa dea expresie acestor imperative, in limitele si
potrivit competentei sale constitutionale.
Chiar daca prin instituirea drepturilor de uz si servitute titularul
dreptului de proprietate sufera o ingradire in exercitarea atributelor
dreptului sau, avand in vedere ca pe aceasta cale se asigura valorificarea
fondului energetic - bun public de interes national -, reglementarea legala in
sine nu releva nici o contradictie cu art. 44 alin. (3) din Constitutie,
republicata, referitor la expropriere. Astfel, exercitarea drepturilor de uz si
servitute asupra proprietatilor afectate de capacitatile energetice, cu titlu
gratuit, pe toata durata existentei acestora, desi are ca efect lipsirea celor
interesati de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce intr-o
expropriere de iure si nici intr-o expropriere de facto, ci asigura un control
al exercitarii dreptului de proprietate, ceea ce nu contravine art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, referitor la protectia proprietatii private. Este
ceea ce a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza
<<Mellacher si altii impotriva Austriei>>, 1989, o speta referitoare
la reglementarea folosirii bunurilor. De asemenea, in cauza <<Sporrong si
Lonnroth impotriva Suediei>>, 1982, aceeasi Curte a aratat ca, intrucat
autoritatile nu au trecut la exproprierea imobilelor petitionarilor, acestia
puteau sa isi foloseasca bunurile, sa le vanda, sa le lase mostenire, sa le
doneze sau sa le ipotecheze. Prin urmare, s-a apreciat ca nu se poate asimila
situatia cu o expropriere in fapt, deoarece, chiar daca dreptul de proprietate
a pierdut in substanta sa, el nu a disparut.
In ceea ce priveste art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice
nr. 318/2003, Curtea constata ca acesta nu consacra trecerea in proprietatea
statului a terenurilor pe care se afla retele electrice de distributie, ci
prevede ca acestea sunt si raman in proprietatea publica a statului, instituind
astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. Asa fiind,
reglementarea legala in cauza nu releva nici o contradictie cu alin. (3) al
art. 44 din Constitutie, republicata, ci, dimpotriva, este in deplina concordanta
cu art. 136 alin. (2) si (4) din Constitutie, republicata, potrivit carora
proprietatea publica apartine statului si unitatilor administrativ-teritoriale
si este inalienabila.
In ceea ce priveste situatia in care terenul necesar pentru infiintarea si
functionarea capacitatii energetice este proprietatea privata a unui tert,
Curtea retine ca, potrivit art. 20 din lege, solicitantul autorizatiei de
infiintare poate sa initieze procedura legala de expropriere a terenului, daca
se invoca o cauza de utilitate publica, si sa obtina concesiunea acestuia, in
conditiile legii.
Analizand jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea
Constitutionala observa ca, potrivit acesteia, statul are o marja mare de
apreciere, in functie de nevoia reala a comunitatii, in adoptarea masurii de
privare de proprietate. In cauza <<James si altii impotriva Regatului
Unit al Marii Britanii si Irlandei>>, 1986, Curtea Europeana a statuat ca
nu poate fi vorba despre o incalcare a dispozitiilor Conventiei pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, daca privarea de proprietate
a fost facuta intr-un anumit context politic, economic sau social, daca
raspunde unei <<utilitati publice>>, asa cum prevede art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Conventie, apartinand chiar si unei categorii mai restranse
de persoane, deci si in situatia in care colectivitatea in ansamblul ei nu
utilizeaza sau nu profita ea insasi de bun. In vederea realizarii scopului ei
legitim, masura privativa de proprietate trebuie insa sa pastreze un echilibru
just intre exigentele interesului general al comunitatii si apararea
drepturilor fundamentale ale individului. Mai mult, ea trebuie sa aiba loc in
conditiile prevazute de legea interna, care este necesar sa fie accesibila,
publica si previzibila, si sa cuprinda o procedura clara de aplicare. Or, in
aceasta materie, legea romana respecta exigentele impuse de prevederile
Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea prevederilor art. 44
alin. (2) din Constitutie, republicata, Curtea constata ca, in masura in care
reglementarea dedusa controlului se aplica tuturor celor aflati in situatia
prevazuta in ipoteza normei legale, indiferent de titular, fara nici o
discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este
intemeiata."
Pe de alta parte, Curtea retine ca art. 44 alin. (5) din Legea fundamentala
prevede expres dreptul autoritatilor de a folosi subsolul oricarei proprietati
imobiliare pentru lucrari de interes general, in conditiile acordarii de
despagubiri proprietarului pentru "daunele aduse solului, plantatiilor sau
constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii".
Aceste prevederi se regasesc in art. 16 din Legea nr. 318/2003, care la alin.
(6) arata ca "Dreptul de uz si de servitute asupra terenurilor proprietate
privata [...] se stabilesc si se exercita cu respectarea principiului
echitatii, a dreptului de proprietate si a legislatiei in vigoare". Mai
mult, potrivit art. 44 alin. (7) din Legea fundamentala, "dreptul de
proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si
asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care,
potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Asa fiind, nimic nu
impiedica persoana care a suferit un prejudiciu in urma operatiunilor de
realizare si retehnologizare a capacitatilor energetice care se executa asupra
terenurilor proprietate privata sa solicite statului repararea pagubei produse,
potrivit dispozitiilor dreptului comun. Prin urmare, Curtea nu poate retine
critica de neconstitutionalitate privind incalcarea art. 21 din Constitutie,
republicata, intrucat normele criticate nu contin nici o prevedere de natura sa
antreneze o restrangere a accesului liber la justitie.
Solutia adoptata in decizia sus-mentionata, ca si considerentele pe care
aceasta se intemeiaza isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu
au aparut imprejurari noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii
Constitutionale in aceasta materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1, 2, 3, al
art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin.
(4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr.
318/2003, exceptie ridicata de Nicolae Duvalma in Dosarul nr. 4.876/2003 al
Judecatoriei Brasov.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 1 aprilie 2004.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu