DECIZIE Nr.
166 din 10 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si a prevederilor
art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (5) lit. b) si art. 13 din Ordonanta Guvernului
nr. 55/2002 privind regimul juridic al sanctiunii prestarii unei activitati in
folosul comunitatii, asa cum a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 108/2003 privind desfiintarea inchisorii contraventionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 180 din 23 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef
delegat
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 108/2003 pentru desfiinţarea închisorii
contravenţionale, excepţie ridicată de Judecătoria Ploieşti în Dosarul nr.
11.281/281/2008, Dosarul nr. 9.992/281/2008 şi în Dosarul nr. 11.871/281/2008
ale aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.066D/2008, nr. 2.277D/2008 şi
nr. 2.448D/2008 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema
conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului
Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu
se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 2.448D/2008 şi a Dosarului nr. 2.277D/2008 la
Dosarul nr. 2.066D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă,
deoarece de la data sesizării instanţei de contencios constituţional şi până în
prezent dispoziţiile legale criticate au fost declarate neconstituţionale prin
Decizia nr. 1.354 din 10 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 decembrie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 8 octombrie 2008, 10 noiembrie
2008 şi, respectiv, 21 octombrie 2008, pronunţate în dosarele nr.
11.281/281/2008, nr. 9.992/281/2008 şi nr. 11.871/281/2008, Judecătoria
Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 9 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 108/2003 pentru desfiinţarea închisorii
contravenţionale.
Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, din
oficiu de către instanţa de judecată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale atacate contravin
prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 din Constituţia României,
deoarece înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea prestării unei
activităţi în folosul comunităţii este condiţionată de consimţământul
contravenientului, ceea ce are ca efect exonerarea acestuia de orice sancţiune,
în ipoteza în care nu are venituri care să poată fi urmărite. In aceeaşi ordine
de idei, se susţine că, în condiţiile arătate, desfiinţarea închisorii
contravenţionale este de natură să lipsească statul de puterea de constrângere
prin care asigură respectarea legii.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aşa cum a
fost modificat prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 352/2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 25 iulie 2006, precum şi dispoziţiile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 108/2003 pentru desfiinţarea închisorii
contravenţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003.
In realitate, critica autorilor excepţiei, aşa cum
rezultă din motivarea acesteia, vizează dispoziţiile art. 9 alin. (5) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
precum şi prevederile art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (5) lit. b) şi art. 13 din
Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii
prestării unei activităţi în folosul comunităţii, aşa cum a fost modificată
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2003 privind desfiinţarea
închisorii contravenţionale, texte asupra cărora Curtea urmează să se pronunţe,
şi care au următorul conţinut:
- Art. 9 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001:
„In cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termenul prevăzut
la alin. (4), instanţa procedează la înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligării
la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, cu acordul
acestuia.";
- Art. 1 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr.
55/2002: „Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii poate
fi aplicată numai dacă există consimţământul contravenientului.";
-Art. 8 alin. (5) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr.
55/2002: „(5) Instanţa apreciază asupra legalităţii şi temeiniciei
procesului-verbal si pronunţă una dintre următoarele soluţii:
[...]
b) aplică sancţiunea prestării unei activităţi în
folosul comunităţii, cu consimţământul contravenientului, dacă apreciază că
aplicarea amenzii contravenţionale nu este îndestulătoare ori contravenientul
nu dispune de mijloace materiale şi financiare pentru plata acesteia;";
- Art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002: „In
toate situaţiile, după luarea consimţământului contravenientului instanţa, prin
hotărâre, stabileşte natura activităţilor ce vor fi prestate de acesta în
folosul comunităţii, pe baza datelor comunicate de primarul localităţii în care
contravenientul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ţinând seama de aptitudinile
sale fizice şi psihice, precum şi de nivelul pregătirii profesionale."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, după sesizarea sa prin încheierile din prezenta cauză, a pronunţat
Decizia nr. 1.354 din 10 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 887
din 29 decembrie 2008, şi a admis o excepţie identică, statuând că sintagma „cu acordul acestuia" din art. 9
alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, precum şi sintagmele „numai dacă există consimţământul
contravenientului", „cu consimţământul contravenientului" şi „după luarea
consimţământului contravenientului" din art. 1 alin. (3), art. 8 alin.
(5) lit. b) şi, respectiv, art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind
regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii,
aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2003
privind desfiinţarea închisorii contravenţionale, sunt neconstituţionale.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale potrivit cărora „nu pot face obiectul excepţiei prevederile
constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară", Curtea
urmează să respingă prezenta excepţie de neconstituţionalitate ca devenită
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5)
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
precum şi a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (5) lit. b) şi art. 13
din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii
prestării unei activităţi în folosul comunităţii, aşa cum a fost modificată
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2003 privind desfiinţarea
închisorii contravenţionale, excepţie ridicată de Judecătoria Ploieşti în
dosarele nr. 11.281/281/2008, nr. 9.992/281/2008 şi nr. 11.871/281/2008 ale
aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru