DECIZIE Nr.
1653 din 15 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 si art. 11 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea
chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 53 din 22 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 şi art. 11 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind
protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile
cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Vasile Dan
şi Maria Dan în Dosarul nr. 810/296/2004 al Curţii de Apel Oradea -
Secţia civilă mixtă.
La apelul nominal se prezintă, personal şi
asistat, autorul excepţiei Vasile Dan şi de asemenea răspunde
apărătorul autorului excepţiei Maria Dan, avocat Paula Contras,
cu împuternicire la dosar, lipsă fiind celelalte părţi,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorul autorilor excepţiei
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând
motivele cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei. In plus, face
referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.055/2008,
arătând că aceasta constituie un element de noutate, de natură a
determina schimbarea jurisprudenţei instanţei de contencios
constituţional referitoare la textele de lege criticate. In acest sens
depune concluzii scrise la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază
că în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 15 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 810/296/2004, Curtea de Apel Oradea -
Secţia civilă mixtă a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 şi
11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind
protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile
cu destinaţia de locuinţe. Excepţia a fost ridicată de
Vasile Dan şi Maria Dan într-o cauză civilă având ca obiect
evacuarea.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin, în esenţă, că textele de lege criticate
încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi
a cetăţenilor, deoarece creează o inegalitate între persoanele
care locuiesc în imobile naţionalizate care au rămas în patrimoniul
statului, faţă de persoanele care ocupă spaţii locative
revendicate şi ulterior restituite vechilor proprietari. Arată
că prevederile criticate reglementează, ca şi condiţie,
negocierea în vederea încheierii contractelor de închiriere, astfel încât
soarta chiriaşilor depinde de voinţa proprietarilor. Totodată,
critică şi modalitatea de adoptare a actului normativ din care fac
parte textele de lege criticate, în sensul că Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 40/1999 prevede posibilitatea evacuării chiriaşilor
pe calea ordonanţei preşedinţiale, deşi procedura
ordonanţei preşedinţiale este prevăzută de Codul de
procedură civilă, act normativ care are natura unei legi organice.
Curtea de Apel Oradea - Secţia civilă
mixtă apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens arată
că intervenţia legiuitorului în negocierea contractelor de închiriere
pentru imobile aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor juridice
reprezintă o reglementare specială în favoarea chiriaşilor,
şi nu a proprietarilor imobilelor, deoarece, în cazul unor astfel de
reglementări, obligaţiile locatorilor sunt suplimentare celor
cuprinse în dreptul comun. Arată că autorii excepţiei interpretează
restrictiv prevederile criticate, deşi legiuitorul a stabilit suficiente
pârghii de protecţie în favoarea chiriaşilor, existând posibilitatea
neprelungirii unui contract de închiriere în cazul în care părţile nu
pot ajunge la un acord. In ceea ce priveşte problema de tehnică
legislativă invocată de autorii excepţiei, consideră
că aceasta nu are legătură cu cauza, In fine, apreciază
că nu se impune analizarea criticilor de neconstituţionalitate ce
vizează alte aspecte din actul normativ, de vreme ce nu sunt direct
aplicabile în speţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens face
referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 97/2000 şi nr.
264/2004.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor,
susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 10 şi art. 11 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia
chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu
destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, având
următorul conţinut:
- Art. 10: „(1) In vederea încheierii noului
contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data intrării în
vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă sau de la deschiderea
rolului fiscal, după caz, proprietarul îi va notifica chiriaşului sau
fostului chiriaş, prin executorul judecătoresc, data şi locul
întâlnirii. Notificarea va fi comunicată prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire.
(2) Chiriaşul sau fostul chiriaş este
obligat să comunice în scris proprietarului, cu confirmare de primire,
cererea de a încheia un nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de
zile de la primirea notificării.
(3) In cazul în care chiriaşul sau fostul
chiriaş comunică proprietarului că nu cere să încheie un
nou contract de închiriere, acesta este obligat să îi predea
proprietarului locuinţa pe bază de proces-verbal, în termen de cel
mult 60 de zile de la data notificării prevăzute la alin. (1).
Nepredarea locuinţei înăuntrul acestui termen îl
îndreptăţeşte pe proprietar să ceară în justiţie
evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese,
pe calea ordonanţei preşedinţiale.";
- Art. 11: „(1) Nerespectarea de către
proprietar a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a
contractului de închiriere anterior până la încheierea unui nou contract
de închiriere. Neplata chiriei până la încheierea noului contract de închiriere
nu poate fi invocată de proprietar ca motiv de evacuare a chiriaşului
sau a fostului chiriaş.
(2) Lipsa unui răspuns scris sau refuzul
nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un
nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării
îl îndreptăţeşte pe proprietar să ceară în
justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata
daunelor interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale."
Autorii excepţiei invocă încălcarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 73 alin.
(3) lit. k) şi I) privind domeniul legilor organice şi ale art. 114
alin. (3) referitoare la angajarea răspunderii Guvernului. Totodată,
invocă şi dispoziţiile art. 7 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului referitoare la egalitatea în faţa
legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că asupra neconstituţionalităţii
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, în întregime,
prin raportare la dispoziţiile art. 16 şi art. 21 din Legea
fundamentală, s-a pronunţat prin Decizia nr. 97 din 18 mai 2000,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie
2000, reţinând că aceasta este constituţională.
In acest sens Curtea a reţinut că
ordonanţa are ca scop protecţia chiriaşilor prin prelungirea
contractelor de închiriere pentru o perioadă de, după caz, 5 sau 3
ani, asigurarea stabilităţii în viitor a drepturilor lor locative
prin acordarea dreptului chiriaşului la reînnoirea contractului de
închiriere şi crearea unor garanţii împotriva unei evacuări
abuzive, precum şi a unui drept de preemţiune în cazul în care
proprietarul intenţionează să vândă locuinţa. In cap.
III al aceleiaşi ordonanţe se reglementează modul de stabilire
şi de plată a chiriei, modalităţile de negociere a noului
cuantum al acesteia şi norme de protecţie a chiriaşului cu
privire la nivelul chiriei. De asemenea, ordonanţa reglementează
şi aspecte privind modificarea şi revizuirea chiriei în
condiţiile creşterii ratei inflaţiei, fiind interzisă
expres rezilierea contractului sau evacuarea chiriaşului pentru motivul
că acesta nu este de acord cu majorarea chiriei.
Cu privire la susţinerea potrivit căreia
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 încalcă
principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat
prin art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că
dispoziţiile ordonanţei nu contravin acestui principiu, deoarece
egalitatea între cetăţeni nu împiedică stabilirea unor
restricţii sau limitări ale dreptului de proprietate.
Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la
încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber
la justiţie. Astfel, liberul acces al părţilor la justiţie
nu este îngrădit prin dispoziţiile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, ci, dimpotrivă, acest drept
este confirmat prin soluţionarea litigiilor dintre chiriaşi şi
proprietari de către instanţa de judecată.
In ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 73
alin. (3) lit. k) şi I) şi ale art. 114 alin. (3), Curtea
constată că acestea se referă, pe de o parte, la domeniul
legilor organice, iar, pe de altă parte, la angajarea răspunderii
Guvernului. Astfel, Curtea constată că aceste prevederi
constituţionale nu sunt incidente în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 10 şi art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi
stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie
ridicată de Vasile Dan şi Maria Dan în Dosarul nr. 810/296/2004 al
Curţii de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 15 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu