DECIZIE Nr.
1650 din 15 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160 2 alin. 1 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 41 din 19 ianuarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1602 alin. 1
din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Adrian
Marius Ciura în Dosarul nr. 402/112/2008 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud
- Secţia penală.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei.
Având cuvântul, acesta arată că îşi menţine cererea
formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 21 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 402/112/2008, Tribunalul Bistriţa-Năsăud -
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1602
alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie
invocată de Adrian Marius Ciura.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că nici Constituţia, nici Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
nu prevăd restricţii în funcţie de limitele de pedeapsă ale
infracţiunii pentru care s-a dispus arestarea. Ca urmare, fixarea, prin
dispoziţiile legale criticate, a unei limite maxime în ceea ce
priveşte infracţiunile pentru care se poate cere liberarea provizorie
sub control judiciar este neconstituţională, deoarece se adaugă
condiţii suplimentare celor stabilite de Constituţie şi de
Convenţie. In acest fel, se creează o piedică pentru o
mulţime de persoane arestate, un obstacol care aduce atingere înseşi
esenţei dreptului, lipsindu-l de aplicabilitate.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud -
Secţia penală apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând
şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, invocând şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 1602 alin. 1 din Codul de
procedură penală, având următorul cuprins: „Liberarea
provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor
săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor
intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte
18 ani."
Prevederile constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 23 alin. (10), potrivit
cărora persoana arestată preventiv are dreptul să ceară
punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune,
cu raportare la art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit
cărora orice persoană arestată sau deţinută are
dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în
cursul procedurii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra constituţionalităţii aceloraşi
dispoziţii legale, criticate în raport cu textele constituţionale
invocate în prezenta cauză şi cu argumente similare. In acest sens
sunt Decizia nr. 521 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, Decizia nr. 36 din 29 ianuarie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 13
februarie 2004, Decizia nr. 207 din 4 mai 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 25 mai 2004, şi Decizia nr. 627
din 17 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 1.099 din 6 decembrie 2005.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, considerentele
care fundamentează jurisprudenţa anterior menţionată
îşi menţin valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură
penală, excepţie invocată de Adrian Marius Ciura în Dosarul nr.
402/112/2008 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 15 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta