DECIZIE Nr.
165 din 27 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Legea nr. 26/1990 privind
registrul comertului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 215 din 29 martie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor
formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării
comercianţilor", excepţie ridicată de Societatea Comercială „Getica
Trans" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 652/97/2006 al Tribunalului
Hunedoara - Secţia comercială şi contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public arată că obiectul excepţiei îl constituie, în realitate,
dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului. Astfel,
solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 9 alin. (2) din lege, întrucât acestea nu sunt, în prezent,
în vigoare, precum şi respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor alin. (1) şi (3) ale aceluiaşi articol, deoarece nu sunt
încălcate normele constituţionale şi internaţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 1 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 652/97/2006, Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor
formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării
comercianţilor". Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Getica Trans" - S.R.L. din Deva într-o cauză comercială având ca obiect
dizolvare societate.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că „dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 129/2002, aprobată prin Legea nr. 505/2003, nu oferă
garanţiile cerute de noţiunea de «instanţă independentă»" şi ale unui proces echitabil. Se apreciază că
prin exercitarea căilor de atac este asigurat accesul persoanelor interesate la
o instanţă de judecată, însă aceasta trebuie să exercite un rol activ şi să nu
se limiteze a fi un simplu „observator pasiv", în caz contrar fiind
încălcat însuşi principiul unui stat de drept.
Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi contencios
administrativ opinează în sensul conformităţii
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 cu normele
constituţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 sunt
constituţionale. Astfel, se arată că acestea nu încalcă art. 16 alin. (1) şi
(2) din Constituţie, întrucât nu instituie privilegii sau discriminări între
cetăţeni, şi nici nu contravin art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală,
invocând, în acest sens, Decizia nr. 1/1994 a Plenului Curţii Constituţionale
privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor,
libertăţilor şi a intereselor lor legitime. De asemenea, consideră că celelalte
dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale invocate nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
este formulat, îl constituie dispoziţiile „Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului
şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor
formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării
comercianţilor", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 11 octombrie 2002,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 505/2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 3 decembrie 2003. Din motivarea autorului excepţiei
rezultă însă că acesta are în vedere doar prevederile
art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 129/2002, prin care se modifică prevederile art. 9 din Legea nr. 26/1990
privind registrul comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 49 din 4
februarie 1998. Ca atare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie,
în realitate, dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 26/1990 privind registrul
comerţului, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 129/2002 şi ale articolului unic pct. 2 şi 3 din Legea nr.
505/2003. Textele de lege criticate au, în prezent, următorul conţinut:
„(1) Oficiile registrului
comerţului se organizează în subordinea Oficiului Naţional al Registrului
Comerţului şi funcţionează pe lângă fiecare tribunal.
(2) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului se
organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Justiţiei.
(3) Oficiile
registrului comerţului prevăzute la alin. (1) comunică Oficiului Naţional al
Registrului Comerţului orice înmatriculare sau menţiune operată, în termen de
cel mult 15 zile de la efectuare."
In motivarea excepţiei, autorul acesteia invocă
dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16
alin. (1) şi (2), ale art. 20, 21, 24 şi 129 din Constituţie, precum şi ale
art. 1 şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 10 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la
drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul excepţiei consideră că dispoziţiile art. 9 alin. (1) din
Legea nr. 26/1990 încalcă garanţiile constituţionale şi convenţionale ale
dreptului la un proces echitabil din prisma asigurării liberului acces la o
„instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege".
Curtea consideră că aceste susţineri nu pot fi
reţinute. Textul de lege criticat nu face decât să reglementeze relaţia de
subordonare dintre oficiile registrului comerţului organizate în fiecare judeţ
şi în municipiul Bucureşti faţă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului,
precum şi funcţionarea acestora pe lângă fiecare tribunal din raza teritorială
a respectivului oficiu. Rolul instanţei de judecată - în speţă, al tribunalului
- nu este acela de „observator pasiv", cum consideră autorul excepţiei, ci constă în controlul legalităţii
operaţiunilor specifice de înregistrare a comercianţilor, efectuate de oficiile
registrului comerţului. Potrivit art. 6 din Legea nr. 26/1990, înregistrările
în registrul comerţului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat
sau, după caz, a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, dacă legea nu prevede
altfel, iar încheierile pot fi atacate în termen de 15 zile cu recurs,
soluţionat de către curtea de apel competentă, conform legii. Prin urmare,
dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură a încălca, sub niciun aspect,
accesul liber la justiţie sau dreptul la un proces echitabil al părţilor.
Curtea constată că dispoziţiile art. 9 alin. (2) din
Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, criticate ca fiind
neconstituţionale, au fost abrogate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr.
505/2003 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002. Prin
urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, această excepţie
urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Cât priveşte dispoziţiile art.
9 alin. (3) din Legea nr. 26/1990, astfel cum au fost modificate de articolul
unic pct. 3 din Legea nr. 505/2003, Curtea constată că nici acestea nu
afectează exercitarea liberului acces la justiţie şi a dreptului la un proces
echitabil. Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa
că accesul liber la justiţie are ca semnificaţie faptul că legiuitorul nu poate
exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale instituite nicio categorie sau
grup social, aceasta presupunând, totodată, accesul la mijloacele procedurale
prin care justiţia se înfăptuieşte. Ca atare, instanţa de contencios
constituţional nu poate reţine pretinsa încălcare a art. 21, 24 şi 129 din
Constituţie, a art. 1 şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a art. 10 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului şi a art. 14 paragraful 1 din Pactul internaţional
cu privire la drepturile civile şi politice, dispoziţii invocate în temeiul
art. 11 alin. (2) şi al art. 20 din Legea fundamentală.
Curtea observă, de asemenea, că normele constituţionale
ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1) şi ale art. 16 alin. (1) şi (2),
invocate, nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 26/1990
privind registrul comerţului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Getica
Trans" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 652/97/2006 al Tribunalului
Hunedoara - Secţia comercială şi contencios administrativ.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 26/1990
privind registrul comerţului, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi
dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi